02 septembrie 2011

Diferenţa dintre Castelul Praga şi Palatul Cotroceni




Desigur, încă o postare inutilă pentru cei care nu văd (nici acum !) că pendulăm ca idioţii între două false alternative ale clicii eurocolaboraţioniste, "cea de dreapta" - PPE_DL/UDMR/UNPR, şi "cea de stânga" - USL/PSDNLPC. 

O comparaţie între discursul unui om de stat în faţa ambasadorilor - Václav Klaus - şi cel al unui oarecare - Traian Băsescu. Primul pledează pentru promovarea intereselor ţării sale în UE şi în lume, celălalt predică subordonarea ţării sale unor interese "europene" obscure, transnaţionale, dar care devin din ce în ce mai clare pentru opinia publică. Aşa-zisa sa "endependenţă" faţă de UE se poate asemăna cu "endependenţa" lui Nea Nicu faţă de URSS (adică, un fals de laborator mediatic).


Discursul preşedintelui la întâlnirea cu ambasadorii cehi

Domnule ministru, doamnelor ambasadori, domnilor ambasadori,

Aş dori să vă urez - probabil, pentru a noua oară - bun venit la Castelul Praga, şi să vă salut la reuniunea tradiţională a şefilor misiunilor diplomatice ale Republicii Cehe cu preşedintele. Cu unii dintre dumneavoastră m-am întâlnit anul trecut, în timpul numeroaselor călătorii în străinătate, cu alţii atunci când aţi fost însoţiţi de oameni de stat din ţara "dumneavoastră" în timpul vizitei lor la Praga. Cu alţii mă voi vedea în următoarele luni. Am de gând să particip la cele trei reuniuni multilaterale la nivel înalt: ONU, V4 şi Parteneriatul Estic al UE. La sfârşitul anului trebuie să mă pregătesc să fac un lung turneu african. Intenţionez să susţin o serie de conferinţe în Italia, Ungaria, Canada, Anglia, Polonia şi Germania. Ieri m-a vizitat preşedintele sârb Tadić, iar dintre evenimente mai mari din restul anului, vreau să menţionez că în luna decembrie vom pregăti o vizită de stat a preşedintelui rus. Anul viitor voi participa la summit-ul NATO, la unele summit-uri UE cu ţări terţe şi voi mai avea, deasemenea, întrevederi bilaterale şi două vizite în ţări din afara Europei.

Aş dori să folosesc întâlnirea noastră de astăzi pentru a discuta unele probleme actuale de politică externă, dar nu pot lansa documentul Conceptul Politicii Externe, aprobat în iulie de către guvern. Nu există niciun motiv pentru a ascunde faptul că am anumite rezerve majore privind forma şi conţinutul său, exprimate din timpul pregătirii sale, iar pe unele dintre ele le reiau acum. Conceptul nostru de politică externă trebuie să aibă formularea sa scrisă. El va trebui, totuşi, să fie de aşa natură, încât să devină lectura şi aplicarea practică a contururilor schiţei de bază, precum şi a priorităţilor politicii noastre externe. Documentul elaborat de ministerul dvs. şi aprobat de către guvern nu oferă nimic de acest gen. Soarta lui, prin urmare, nu poate fi alta, decât că după aprobarea sa de către ministru va pleca spre arhive.

Conceptul, pentru a fi un concept real, ar trebui să se bazeze pe cunoaşterea cu claritate a interesului nostru autentic, şi trebuie să acopere subiectele de care depindem, şi în legătură cu care vrem să facem ceva. Numai o astfel de abordare ar putea ghida munca dumneavoastră. Nu trebuie să se admită în conţinutul său generalităţi atotcuprinzătoare, nu trebuie să se ocupe în principal de subiecte minore (sau de pseudo-subiecte), ci trebuie să sublinieze interesele noastre specifice şi tradiţionale din unele domenii. Ar trebui să prevadă evoluţiile viitoare şi oportunităţile pentru aplicarea conştientă a politicii noastre externe, presupunând că aceasta se poate face în forma actuală a UE.


Guvernul a aprobat un text neutralist al Conceptului de politică externă. El nu se referă la evenimentele rele sau alarmante şi la tendinţele care au avut loc recent în lume, şi este tăcut în privinţa unor teme specifice, care sunt esenţiale pentru politica noastră externă pe termen mediu. Acesta nu menţionează ca fiind evidentă criza actuală a integrării europene, caracterul problematic al eventualei noastre aderări la zona euro, care ar reproduce consecinţele negative ale Schengen-ului, nesustenabilitatea Politicii Agricole Comune, vizele canadiene impuse cetăţenilor noştri, atacurile permanente împotriva decretelor Beneš, nici chestiunea aprobării de către Consiliul European a Protocolului privind aplicarea Cartei UE privind drepturile fundamentale în Republica Cehă, care a fost agreat drept condiţie pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona. Aşadar, acest "concept" nu tratează problemele reale ale politicii noastre externe.

Nu am ambiţia de a crea vreun proiect alternativ, şi, prin urmare, mă limitez la următoarele câteva note pe trei subiecte ale politicii contemporane, europene şi mondiale:

În primul rând, evenimentele din Africa de Nord, pe care unii politicieni şi comentatori de la noi şi din străinătate le-au numit Primăvara Arabă şi le-au comparat cu [anul] 1989 din partea noastră de lume. Acestea sunt, în opinia mea, denumiri şi comparaţii complet greşite. Dorim ca ţările din acea regiune să facă cel mai mare salt înainte, dar pe baza experienţei noastre cu sfârşitul comunismului, trebuie să avertizăm în legătură cu optimismul ieftin care s-a răspândit în Statele Unite şi în unele ţări europene. Înlăturarea câtorva politicieni importanţi nu constituie nicio garanţie cu privire la vreo modificare relevantă şi necesară a sistemului. Revoluţiei arabe "fără lideri" îi lipseşte ceva. Acum douăzeci de ani am vorbit de multe ori, acasă şi în străinătate, despre transformări pornind de la triada ipotezelor succesului - să ştim unde mergem, să ştim cum să ajungem acolo, şi să fim capabili să creăm asemenea condiţii politice interne, încât locuitorii din ambele ţări [Cehia şi Slovacia] să se simtă într-adevăr în ţara lor. Nu văd nimic de genul acesta acolo. Am, în acest sens, cea mai mare îngrijorare privind evoluţiile din Egipt. Politica externă cehă s-a concentrat, dintre toate ţările din Africa de Nord - din motive istorice - doar asupra Egiptului.

Al doilea subiect pe care vreau să îl menţionez - şi este bine că guvernul ceh aderă la acesta în mod raţional - este apărarea energiei nucleare. Consecinţele unui cutremur puternic şi ale unui tsunami devastator care a lovit în luna martie a acestui an coasta de nord-est a Japoniei, sunt acum reduse la un singur cuvânt - "Fukushima". Este de la sine înţeles că Fukushima nu a fost un dezastru nuclear, ci un dezastru natural. Şi consecinţele acestui dezastru natural sunt un argument "pentru" energia nucleară, nu "împotriva" ei. Centrala nucleară, construită pe un loc absurd, a supravieţuit de fapt cu succes unui imens dezastru natural. Am abordat acest subiect în urmă cu câteva luni, în timpul unui dejun de lucru cu ambasadorii din ţările membre UE, şi am avut o controversă cu ambasadorul german. Când am spus că sperăm ca politică agresivă a UE împotriva energiei nucleare, care începe să ia contur, nu va forţa Republica Cehă să iasă din UE, acesta a susţinut că nimeni nu ne forţează. La care am replicat că nu am vorbit despre expulzări, deoarece deja le-am efectuat ["Decretele Beneš" ? Cam tensionată, relaţia actuală reală Cehia-Germania...].

A treia temă, problematica monedă unică europeană, despre care toată lumea vorbeşte astăzi, şi nu simt că ar trebui să adaug acum ceva nou la ceea ce am scris şi am spus pe această temă în ultimii ani, atunci când - din păcate - puţini oameni o considerau importantă. Dacă aş avea ceva nou pentru public, atunci ar fi doar o derogare privind obligaţia [ce ?!] noastră de a adopta moneda euro. Dar, guvernului îi este frică. Chestiunea monedei euro este acum rezumată total incorect, la un singur cuvânt: Grecia. Obişnuiesc, în mod deliberat, să nu aduc vorba despre Grecia, dar aş dori să spun câteva cuvinte:

1. Aşa-numitul împrumut pentru Grecia nu este ceea ce are nevoie acea ţară. Este de nerestituit. Este un dar care nu poate ajuta Grecia şi chiar va duce la întârzierea soluţiilor reale, atât de necesare.

2. Faptul că Grecia a fost admisă în zona euro, nu a fost cauzat numai de greci. Acesta a fost determinat de curentele din zona euro care au atras Grecia în acea direcţie. În acest sens, este de neşters responsabilitatea altor ţări din zona euro şi a Uniunii Europene, în general.

3. Reducerea eventuală a numărului de ţări din zona euro nu ar fi dezastru. Împreună cu dumneavoastră toţi, am trăit o "rupere" a zonei monedei cehoslovace (şi, fără multă plăcere, am participat la co-organizare), şi nici chiar aşa ceva nu a indus vreun dezastru. Unele bănci şi-au pierdut o parte din activele lor, dar băncile au putut funcţiona în continuare. Această frază, că s-ar crea panică, este falsă - dimpotrivă, s-ar arăta că UE este hotărâtă să facă ceva. Astăzi panica se datorează faptului că, dimpotrivă, nu se întâmplă nimic.

La fel de problematic ca moneda euro este, desigur, al doilea mare proiect al UE - Schengen, şi dacă cineva a vrut în trecut să vadă doar avantajele sale, în faptul că la trecerea frontierei nu arată un paşaport, acum orice european poate vedea - chiar orb sau miop fiind - şi costul său evident. Despre al treilea mare proiect al Uniunii - Politica Agricolă Comună - mai degrabă nu aş mai vorbi.

Salut faptul că tema principală a reuniunii dvs. este această aşa-numită diplomaţie economică. Anul trecut, la acest punct, am spus că reţeaua noastră de misiuni diplomatice din cele mai multe regiuni ale lumii contemporane este justificată numai dacă prioritatea-cheie a agendei lor este diplomaţia economică. Nu ştiu dacă, în acest sens, s-a întâmplat ceva pozitiv - bilanţurile unor ambasade nu sunt pozitive. În cele mai multe teritorii, cu toate acestea, promovarea intereselor noastre economice este principalul - dacă nu unicul - scop de a menţine ambasada. Niciun Serviciu European pentru Acţiune Externă nu va apăra şi promova interesele companiilor cehe în lume.

Tratatul de la Lisabona şi ceea ce a rezultat din el, ambiţioasa Politică Externă şi de Securitate Comună, sunt o realitate, dar politica externă cehă - o politică care reprezintă ţara şi naţiunea noastră - nu va dispărea. În lumea transnaţională - în acest vis al utopiştilor (şi al marxiştilor) - noi nu ne regăsim. Este important de ştiut că înfiinţarea Serviciului European pentru Acţiune Externă, precum şi eforturile de a crea un singur serviciu diplomatic al UE sunt acţiuni care vor restrînge în mod semnificativ, în viitor, zona de competenţă a politicii externe cehe. Extinderea reprezentării diplomatice a UE nu este altceva decât măcinarea misiunilor diplomatice ale statelor membre. Este la fel ca şi în privinţa competenţelor UE. Cele care au fost delegate către UE nu sunt si nu vor mai fi competenţe ale statelor membre. Niciuna dintre atribuţiile care le reveneau nu a fost niciodată obţinută înapoi [deocamdată !...].

Aparent, promovarea a cât mai multora dintre diplomaţii noştri în diplomaţia UE ar fi cel mai bun mod de a apăra şi promova interesele naţionale cehe. Nu este aşa. Diplomaţia UE este un drum planificat îndelung şi conştient, pentru a ocoli interesele naţionale. Diplomaţii UE sunt diplomaţi care reprezintă ceva foarte neclar - ceva care este destul de birocratic definit drept Europa - ceea ce este dezavantajos pentru noi, precum şi interesele specifice ale unor ţări mari ale Uniunii. Interese mai degrabă diferite de cele ale noastre. Acest lucru este definit printr-o noţiune vagă, "intersectarea intereselor statelor membre", o frază goală care apare şi în Conceptul politicii noastre externe, pregătit de minister.

Diplomaţia înseamnă serviciu. Aceasta înseamnă un serviciu pentru cetăţenii ţării noastre şi pentru nimeni altcineva. Nu serveşte o instituţie supranaţională. Ştiu că vorbesc în faţa unui corp profesionist de diplomaţi şi nu a unor politicieni, dar politicienii, precum şi ambasadorii cehi, trebuie să simtă cea mai mare responsabilitate faţă de ţara lor şi faţă de cetăţenii săi.

Ambasadele noastre sunt vitrina ţării noastre în străinătate. Noi ar trebui să fim conştienţi în ceea ce priveşte consecinţele fiecărei închideri de ambasadă. Sunt convins că există o nevoie continuă de a adapta greutatea reprezentării noastre diplomatice în Uniunea Europeană şi în restul lumii. Îmi pot imagina o astfel de ambasadă acreditată în cele trei state baltice. Deasemenea, aş pleda pentru un birou pentru ţările Benelux, etc. Nu spun că ar trebui mereu să tragem cu ochiul spre alte ţări europene, dar nu mă pot abţine să nu observ închiderea unor ambasade suedeze din unele ţări UE, şi în schimb deschiderea unora noi sau consolidarea celor existente în Africa sub-sahariană.

Aş dori să vă mulţumesc tuturor pentru munca depusă pentru Republica Cehă, iar în timpul rămas voi vorbi cu dumneavoastră despre teme care v-au interesat sau v-au tulburat.

Vaclav Klaus, Galeria  Rudolf, Castelul Praga, 30 august 2011

Publicat în ziarul Právo, 31 august 2011.

"Vystoupení prezidenta republiky na setkání s českými velvyslanci"

http://www.klaus.cz/clanky/2914


9 comentarii :

Crystal Clear spunea...

"Desigur, încă o postare inutilă pentru cei care nu văd (nici acum !) că pendulăm ca idioţii între două false alternative ale clicii eurocolaboraţioniste, "cea de dreapta" - PePeEeDL/UDMR/UNPR, şi "cea de stânga" - USL/PSDNLPC. "

In mod public ,nu exista a treia varianta.Nu exista mass media care sa o propage ( doar internetul), nu exista candidati, nu exista oameni politici care s-o sustina . este descurajator....Cred ca asistam la autosuficienta ,la lene intelectuala care ne vor fi fatale.Oamenii sunt atat de mediocri si baltesc intr-o supa slinoasa incat ma deprima...
Foarte putini au spirit,initiativa si creeaza ceva ca sa te faca sa-i urmezi ! Sa ai ce invata de la ei !

Crystal Clear spunea...

Ce se poate face ?

Riddick spunea...

În 2012 pierdem sigur pe oricare variantă, dar ar trebui "înfipt" în 2014 un om la Cotroceni pentru pregătirea lui 2016. Un om se creează mai repede decât o mişcare.

Îşi vor da mâna, trasnspartinic, după 2012, vor încerca modificarea Constituţiei prin falsificarea referendumului.

Crystal Clear spunea...

"Un om se creează mai repede decât o mişcare" Corect ! Asta ar trebui facut. Abia -l astept !


Va fi o nenorocire dupa 2012.Se simte deja .Eu m-am lamurit cu cine avem de-a face. Caracatita va creste...Acum e linistea dinaintea furtunii

Crystal Clear spunea...

Foarte buna postarea cu comparatia intre cele doua discursuri ! Ca sa se vada diferenta de calitate si la ceea ce inseamna "patriotism". Klaus - este cu sufletul alaturi de popor si-l sustine cu mandrie .
EuroBase- o caricatura a la Nea Nicu

Riddick spunea...

E un personaj din ce în ce mai jalnic, mai fals. Nu neg chestiile pozitive dintre 2000 şi 2007. Dar în 2007 nu a vrut referendum pt. UE (la care aş fi votat "DA"), şi nici referendum pentru Tratatul de La Lisabona, în 2008 (la care aş fi votat "NU", sau nu m-aş fi dus la vot). Ştiu, Tăriceanu avea ultimul cuvânt, dar nu reţin vreo divergenţă între ei pe acest subiect.

Riddick spunea...

Când spun "aş fi votat", mă refer la opinia mea de atunci. Acum, evident, aş vota "NU" la ambele chestiuni.

Crystal Clear spunea...

Basescu a devenit un robot .Din metal fals. Marioneta.
Nu-mi amintesc absolut nici o discutie ref la Tratatul de la Lisabona .Absolut nimic.
Ne-au pacalit crunt.Eu am fost intotdeauna atenta la politica,dar n-am sesizat povestea asta decat dupa ce am inceput sa cistesc la tine pe blog. Abia de vreo 2 ani am inceput sa ma trezesc...

Riddick spunea...

Nici eu nu mai reţin momentul votului, ca atare ("dezbaterile", nici atât!), ci doar o afirmaţie de-a lui Tăriceanu (la puţin timp după aceea), care se lăuda că "România este cel de-al patrulea stat membru al UE care a ratificat Tratatul de la Lisabona". Atunci s-a produs declicul: un lucru declarat "bun" de Tariceanu, nu prea are cum fi bun pentru România.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Hunor Kelemen, 2012: "Sigur, vorbim despre Statele Unite ale Europei şi eu, din acest punct de vedere, pe termen lung, văd o ieşire din situaţia actuală prin crearea acestei structuri. Atunci şi România, ca stat, va avea o autonomie în interiorul Statelor Unite ale Europei, în interiorul „statului mare". Trebuie să tindem către aceste lucruri şi să discutăm foarte sincer şi foarte deschis".

Postări populare: