Postări
Creştinismul a fost creat cu "portiţe" şi "linii ideologice" în adormire, gata de activare pentru momentul când un anumit grup necreştin ar urma să preia decisiv controlul "în interiorul cultului". Poate nu chiar de la început "s-a prevăzut totul", dar anomaliile s-au tot aciuit în corpul creştinismului (cea mai stridentă mi se pare "însuşirea în doctrină" a Vechiului Testament, dincolo de limita sa maximă admisibilă: cea de simplă referinţă, şi doar una critică).
Catolicismul şi "biserica" reformată cu toate ramurile ei sectare neoprotestante, au ajuns sub controlul Tribului, după secole şi secole de infiltrare sistematică şi de disimulare. Ultimul Papă-Rege ("Papă de-adevăratelea") a fost Pius IX şi până pe la 1870, după ce armata sa pierduse lupta cu armata masonică a lui Garibaldi. Afacerea a fost ambalată şi livrată publicului drept "lupta pentru reunificarea Italiei". Abia în 1929 s-a reglementat cumva "Problema Romană", prin Tratatul de la [Palatul] Lateran sau "Concordatul de la 1929", când apare "Statul" Cetăţii Vaticanului (0,44 km²).
16 comentarii :
"Invazia buruienilor şi a ciupercilor otrăvitoare":
Popa Ciobotea ("Daniel")
Calinic "anti-botez"
Andrei Andreicuţ, masonul de la GDS, pe scaunul arhiepiscopal de Cluj, după titanul Valeriu Anania
doar trei exemple, din sute-mii...
How Yahweh Conquered Rome
Christianity and the Big Lie
The People of the Lie
How did they do it? How did the Jews manage to smuggle their Big Lie into the exclusive religion of European nations? That is a legitimate and important question, isn’t it? From a purely historical perspective, it remains one of the greatest puzzles; one that secular historians prefer to leave to Church historians, who are comfortable with Constantine hearing voices near the Milvius Bridge. The question is, very simply: How is it that Rome ended up adopting as its spiritual foundation a doctrine and a book claiming that God chose the Jews, at a period of widespread Roman Judeophobia? And how is it possible, that, less than two centuries after turning Jerusalem into a Greek city named Aelia Capitolina, where Jews were forbidden to enter, Rome adopted officially a religion that announced the fall of Rome and a new Jerusalem?
(cea mai stridentă mi se pare "însuşirea în doctrină" a Vechiului Testament, dincolo de limita sa maximă admisibilă: cea de simplă referinţă, şi doar una critică)
............
...şi întrebarea legitimă ("blasfemiatoare", ar sări iute-iute spin doctors-ii de serviciu):
Ce relevanţă ar trebui să aibă pentru alte popoare/naţiuni o religie (sau parte de religie!) al cărei "zeu" a promis multe sau chiar "tot" doar unui singur popor: cel "ales" (de el ?) ?
"Pâi şi noi ăştilalţi ce (ne) facem, nenică ?!"
Nu reusesc sa-mi dau seama daca-i articolul dumitale sau , este preluat de la altii { de cate ori dau clik la acele http-uri de-atea ori ... ma da inapoi } , insa-i GENIAL ! Chiar daca chestiile astea de dogme teologice ce-au divizat biserica crestina , nu ma intereseaza , NU MA MAI INTERESEAZA desii , mi-asi dorii o reunificare a BISERICII CRESTINE PENTRU CA { vorba lui Cuza }, UNIREA FACE PUTEREA , totusi m-am saturat de disputele lor teologice , economice...politice si care-or mai fi . Mi-asi dorii o reunificare pentru a incerca macar , contracararea Islamismului daca nu pentru altceva . Dispute interminabile { inca de la Marea Schisma din....1054 , dispute ce nu se vor termina prea curand si dupa cum vad nici azi , niciuna dintre parti nu vor sa cedeze DIN ADEVARUL EI IN FAVOAREA celeilalte parti . Asta-i cam , ca acea vorba al lui Ion Ratiu { fireste si el al cita pe altul }: eu sunt gata sa mor pentru ca tu , sa-ti poti exprima liber parerea . Niciuna dintre cele doua parti mari ale Bisericii Crestine plus ramurile/sectele , nu vor sa cedeze ADEVARUL LOR in favoarea ADEVARULUI CELUILALT . D'asta sunt scarbit de tot ce-nseamna religie si chiar nu ma mai intereseaza . Teologia in schimb...Dar nici pentru asta nu mai am timp fizic vorbind . Din acest motiv am considerat GENIAL articolul...parca l-asi fi gandit eu . Iti doresc sa ai o duminica cat mai placuta Riddick sau cel putin , cum este la Bucuresti unde se intrevede o zi frumoasa ! P.S. Ma-ntreb , cum dracu de bolsevicii ulterior comunistii , n-au vazut o oportunitate in ... reunificarea bisericii cel putin , caci asta ar fi insemnat oarece stavila impotriva capitalismului veros care avansa economic plin de LSD si..." curvaraseala " , vorba lui Becali ?
Si bine ca mi-am amintit la vreme : pana si aceasta schimbare { la presiunea " MEDIEA si-a starzii " } in botezul oficiat de catre preotii BOR , nu-i un pas inainte spre unificarea celor doua ramuri ale aceluiasi trunchi ci...dimpotriva desii , exista unii care cred contrariul .
E "al meu". Mai rar, dar "mi se mai întâmplă". ;-)
S-a terminat cu "unirea". Poate va fi făcută cândva cu forţa, dar ea va fi fără toţi creştinii la un loc, fiindcă mulţi (mai ales ortodocşii) nu mai acceptă "fraţi" falşi. În prezent capii bisericii anglicane conspiră cu Vaticanul spre a-şi vinde biserica lor catolicismului.
Comuniştii (ruşii, mai bine zis) vedeau un pericol în "Biserica Unită" (greco-catolică), şi chiar aveau dreptate: fusese creată de Vatican în sec XVII pentru distrugerea prin asimilare a ortodocşilor estici, mai ales cei slavi. Prin ispitire, unde se putea, şi prin cucerire, tot unde se putea: Ucraina este "ruptă în două" religios, mai mult decât lingvistic, "pe linia Niprului". Au reuşit asta catolicii, prin infiltrare/cucerire, în mai puţin de 300 de ani.
În România s-a forţat "întoarcerea" enoriaşilor la ortodoxie, prin desfiinţarea "voluntară" a Bisericii Unite, la 1948. A fost nedrept pentru cei atunci în viaţă şi care n-au făcut-o cu adevărat voluntar (deşi mulţi au consimţit, real), însă la scară istorică a fost o oportunitate benefică pentru români ca naţiune majoritară şi omogenă.
" la scară istorică a fost o oportunitate benefică pentru români ca naţiune majoritară şi omogenă." Bine ar fi fost daca si Biserica Ortodoxa Romana ar fi avut ochi sa vada acea oportunitate .Cu IPF Daniel in fruntea ei si-a Sinodului ...ma cam indoiesc d e faptul ca va avea ochi vreodata , sa vada asta .
Când văd la Trinitas TV ce jigodii sunt invitate şi ce moderatori asemenea (Sever Voinescu-Cotoi, eurobaăsist de la "Dilema" - doar un exemplu...), ştiu ce-a ajuns BOR. Până şi Titi Dincă, (fost?) la "redacţia religioasă" a TVR şi care acum îmbătrâneşte urât. Pâi ce emisiuni erau la TVR anii '90, "Lumină din Lumină", când se combătea ecumenismul, sincretismul, "New Age"-ul (documentarul tradus The Pagan Invasion a fost o revelaţie pentru mine, atunci). Încă nu se consacrase termenul [The] New World Order, New Age fiind doar o componentă a lui. Într-un timp se difuza serialul în limba franceză (tradus-titrat) al lui Paul Barbăneagră, exilat în Franţa, despre tradiţie în construcţia catedralelor gotice (catolice). Nu era o apologie a catolicismului, deşi asta s-ar fi putut înţelege: subtil, Barbaneagră evoca "acel creştinism, de demult" - care ar trebui urmat acum, "dar...".
(ce-mi mai amintesc "din Barbăneagră, episodul cu Reims")
La Catedrala Încoronării din Reims, partea feminină a Curţii Regale a Franţei ajungea la "eveniment" prin Chemin des Dames. Unde s-au dus lupte grele în primul război mondial, iar catedrala din Reims, bombardată, a trebuit reconstruită.
Five German artillery shells hit the cathedral on September 18, crashing into the medieval structure, but the more devastating attack came a day later. “The projectiles, perhaps incendiary, set afire first the scaffold [around the towers] and then the hay. No more inflammable tinder could have been devised, and no accelerant was required,” writes historian Jan Ziolkowski. Lead from the burning roof poured through the mouths of the church’s stone gargoyles; windows exploded; the Smiling Angel statue that had stood near the front door for centuries lost its head.
Unlike the recent fire at Notre Dame de Paris, the assault on Reims Cathedral continued for four years. Around 300 German shells smashed into Notre Dame de Reims after its initial fire; around 85 percent of buildings in the city were destroyed as well. By the end of the war, the famous cathedral was a skeleton of its former self, and a symbol of the incomprehensible brutality of the conflict.
When France passed a law supporting the reconstruction of damaged monuments at the end of the war in 1919, fierce debates erupted over what work should be done on Reims Cathedral. Many argued in favor of leaving it as a ruin. “The mutilated cathedral should be left in the condition in which we have found it at the end of the war,” argued architect Auguste Perret. “One must not erase the traces of the war, or its memory will be extinguished too soon.” According to historian Thomas Gaehtgens, Perret even argued for building a concrete roof over the crumbling cathedral so that all could see the destruction the German army had wrought.
But Paul Léon, director of historic preservation at the Ministry of Culture, thought differently. “Does anyone really believe that the inhabitants of Reims could bear the sight of the mutilated cathedral in the heart of their city?” Besides that, the cold and wet climate of Reims would make it exceedingly hard to preserve the ruins.
https://www.smithsonianmag.com/history/debate-over-rebuilding-ensued-when-beloved-french-cathedral-was-shelled-during-wwi-180971999/
Paul Barbăneagră (1929-2009), "cu lumini şi umbre":
După 1990, poate şi prin vîrstă, poate şi prin schimbarea contextului românesc şi european, discursul său se radicalizează în direcţia dreptei, pînă la accente legionare (un lung interviu acordat pe atunci d-lui Bădiliţă rămîne relevant în acest sens). Avizat asupra apartenenţei lui la masonerie, dar şi asupra naţionalismului său ortodoxizant, mă aşteptam, cînd l-am cunoscut, la un personaj mult mai paradoxal sau contradictoriu, bănuindu-l şi de o anume demagogie. Nimic din toate acestea. Am întîlnit un om de dreapta bine ancorat în tradiţie şi sincer în zelul său naţional, de o rectitudine aproape eminesciană. Nu mi-am permis niciodată indelicateţea de a-l întreba de la obraz cum se pot împăca în aceeaşi conştiinţă morală şi intelectuală masoneria şi legionarismul, ortodoxia şi guénonismul. Poate că e o taină a artistului, capabil să depăşească seren contrariile, într-un chip neînţeles muritorilor de rînd... Dacă există într-adevăr una, atunci Paul Barbăneagră va fi luat-o cu el în mormînt...
În orice caz, nu numai cine a avut ocazia să-l cunoască aşa ca mine, în cîteva împrejurări speciale, dar şi oricine l-a văzut, de pildă, la emisiunea lui Iosif Sava, unde a adus un cor de teologi ortodocşi şi a exaltat tradiţia creştină, nu cred că se poate îndoi serios de buna lui credinţă faţă de Hristos şi Biserica răsăriteană. Chiar dacă a aparţinut unui rit masonic mai conservator, nu cred că masoneria va fi fost pentru el mai mult decît o afacere conjuncturală. Altele avea la inima lui („România profundă”, dar şi „cealaltă Franţă”, cea a lui Bernard de Clairvaux, Blaise Pascal, Joseph de Maistre, René de Chateaubriand, Léon Bloy sau Gustave Thibon) – şi le va mărturisi în amurg. Reperele lui cele mai intime au rămas mai degrabă René Guénon (cel certat în cele din urmă cu masoneria) şi Mircea Eliade (vechiul legionar spiritualist). Dar şi Nae Ionescu, pe care-l socotea cel mai mare gînditor român.
http://razvan-codrescu.blogspot.com/2009/10/paul-barbaneagra-ne-parasit-si-el.html
Codrescu, la blogul căruia apare articolul, este o veche şulfă cu mai mulţi stapâni. Ca sa vedem "contextul mai larg".
Ca orice lucru facut de om, chiar si religia are un sfarsit.
Ciclitatea este observata de foarte mult timp. La fiecare sfarsit de ciclu sunt multe elemente diferite de momentele dinainte - ceea ce pare sa genereze senzatia de "sfarsit al lumii".
Despre religie, scrie cum va continua chiar in Biblie: "Iar El le-a zis: Iata, cand veti intra in cetate, va va intampina un om ducand un urcior cu apa; mergeti dupa el in casa in care va intra." (Luca 22.10)
Explicatia e simpla: Acum se termina era lui Isus - zodia Pestilor, dupa care urmeaza zodia Varsatorului - care e definita ca timp al haosului, al excentricitatii si al non-conformismului.
Astrologii sustin ca o era dureaza in jur de 2150 de ani, ceea ce insemna un ciclu de 26.000 de ani prin cele 12 zodii. Odata acest ciclu sfarsit, se termina si marele an astronomic.
Astrologii sustin ca pana in prezent omenirea a experimentat 6 astfel de mari ere.
Actualmente, Biserica isi pierde "obiectul de activitate" actual, iar ca sa poata sa mai existe trebuie sa se reinventeze.
Aha, îmi stătea pe limbă s-o zic dar "nu reuşeam să formulez": religia este un lucru făcut de om. "Bine-bine - vor zice zeloţii - dar Revelaţia a fost din sursă divina!". Însă scrierea, citirea Cărţilor Sfinte - sunt fapte şi însuşiri omeneşti.
Văd ciclicitatea ca o spirală cilindrică: nu se închide ca cercul, nici nu se întinde ca spirala în două dimensiuni. Pare că revine în acelaşi loc dar este mereu cu un nivel mai sus (sau mai jos).
Astrologii joacă nişte coincidenţe "ca să mănânce şi ei o pâine". Adesea puşi de factorul politic să transmită mesajele "necesare".
Biserica are nevoie şi de P.R., nu doar de autointrospecţie critică.
După cum spune Voltaire: "religia a aparut cand primul smecher a intalnit primul prost"
Biserica şi religia au fost permanent pietre de moara legate la picioarele umanitatii. Ambele inca supravietuiesc alimentandu-se din necesitatea unora de a-si permanentiza existenta, sprijinindu-se pe povestioare din vremuri apuse - asa-zisa "Revelatie".
Omenirea, daca vrea sa razbata si nu sa se sufoce, trebuie sa faca pasul, sa se rupa de povestioare si sa inceapa un ciclu nou, precum se doreste de exemplu in China (https://trenduri.blogspot.com/2021/03/china-si-noul-sau-drum.html).
Astrologii, pe de alta parte reprezinta o institutie similara Bisericii, care are acelasi obiect de activitate - prostirea prostilor.
Ar rămâne rolul religiei, de reper cultural-identitar ("noi şi-ai noştri"). Interesant articolul despre China, îl citisem.
Ca sa inchei, religia are ca fundatie niste fenomene, patanii si intamplari care nu apar in scrierile vremilor respective - e clasic studiul despre crestinism si lipsa inregistrarilor (de regula foarte exacte) care se faceau in imperiul Roman.
Astfel, ca orice lucru fara fundament, este sortita pieirii. Ciudatenia este ca este permanent generatoare de discutii (ca si asta), tocmai din cauza variatelor posibilitati de interpretare.
Trimiteți un comentariu