17 august 2013

Cum văd partidele parlamentare regionalizarea



Gândul:

Ponta (PSD/USL): "Formula cu cele 8 regiuni de dezvoltare nu este cea mai bună. Cele 8 actuale sunt mult prea mari", a dat şeful guvernului tonul dezbaterii electorale, stabilind şi calendarul până în ziua primului tur al prezidenţialelor. Atunci ar urma să aibă loc referendumul de revizuire a Constituţiei, în care regiunile să capete personalitate juridică şi să fie recunoscute ca unităţi administrativ-teritoriale. Până atunci ar trebui să fie dezbătută şi modificată legea pentru stabilirea noilor regiuni. "Să nu mai zică nimeni că se face prea repede."

Alin Tişe, vicepreşedinte PDL:  "Noi nu dorim o regionalizare aşa cum vrea să o facă USL, ci pornind de la sate şi comune la judeţe. Numărul de regiuni nu e o chestiune care să rezulte din pixul ministrului pentru că aşa e un demers sortit eşecului. Se vor crea alte structuri de conducere, nişte Consilii Judeţene mai mari, care înseamna o birocraţie mai mare şi mai mulţi bani. Nu trebuie gândit politic, să ştii dinainte câte regiuni faci, care vor fi capitalele şi care vor fi baronii. Nu sunt numere la loto, ce e aici, 6 din 49? Reorganizarea trebuie gândită în funcţie de normele Uniunii Europene, populaţie, teritoriu, cultură, care au funcţionat şi în alte ţări. Poate nici nu e nevoie de revizuirea Constituţiei ca să faci reorganizarea adminsitrativ-teritorială, poţi să creezi judeţe mai mari care să nu se numească regiuni."

Haralambie Vochiţoiu, PP-DD, şeful grupului parlamentar PP-DD Senat: "Practic se înfiinţează o nouă structură de comandă, care este costisitoare şi nelucrativă. Nu există niciun argument solid pentru a o susţine, nu s-ar ajunge la o dezvoltare economică. Am senzaţia că cei din USL nu ştiu ce vor. Ponta zice ceva, Dragnea altceva şi îşi pasează jucăriile de la unul la celălalt. Noi avem un proiect în pregătire, nu susţinem regionalizarea, ci o reorganizare administrativ-teritorială în sensul în care ar trebui comasate comunele, oraşele în funcţie de resursele umane şi economice care există."

Peter Kovacs, secretar general UDMR: "Suntem deschişi la discuţii, dar să vedem despre care 12 regiuni e vorba. Covasna, Harghita şi Mureş trebuie să fie într-o singură regiune, cu centrul la Târgu Mureş."

*   *   * 

USL vrea un consens cât mai larg pe regionalizare, şi conştientizează riscul unui referendum nevalidat sau respins, de aceea vine cu o ofertă de mai multe regiuni, la care UDMR începe să reacţioneze pozitiv, dar şi PDL. Care PDL îşi reafirmă dispreţul pentru voinţa populară, reluînd ideea regionalizării fără referendum, adică numirea regiunilor tot "judeţe" (după comasarea actualelor judeţe), chestiune fezabilă fără modificarea Constituţiei, doar prin modificarea legii administraţiei publice locale. Dar problematică după un eventual eşec al referendumului de regionalizare (de "revizuire a Constituţiei"). PP-DD "nu susţine regionalizarea", dar ar trebui să dea de pe acum semnalul boicotării referendumului (nu-mi dau seama cum vede PP-DD "comasarea oraşelor", probabil se referă la includerea unor comune suburbane).

3 comentarii :

Riddick spunea...

Partidul Mişcarea Populară susţine regionalizarea:

http://riddickro.blogspot.ro/2013/07/partidul-miscarea-populara-sustine.html


Partidul Forţa Civică, aşişderea.

Partidul Noua Republică "o scaldă" (deocamdată).

Anonim spunea...

Fara OPOZITIA poporului se va face si se va allege praful de tara asta !!! Dar pe popor cine il ''desteapta'' si cum ????
Partidele trebuie rase de pe fata pamintului politic......

Riddick spunea...

Trebuie alt fel de partide.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):