14 mai 2017

Să vedem CEVA FINALIZAT


Vreau să văd că se aplică: creşterile salariale (legea salarizării unitare; deocamdată "se lucrează la ea"), creşterea redevenţelor, referendumul pro-familie (nu şi revizuirea, dacă include regionalizarea), legea naţionalizării activelor fraudulos privatizate, impozitarea multinaţionalelor. Şi alte chestiuni de interes. Deocamdată, pentru mine sunt doar promisiuni.


"Nu se mai poate fura din cauza DNA-ului" - o eroare (în clip), e vorba despre "ai noştri"; străinii nu sunt deranjaţi, ba chiar au protecţie (închiderea dosarului EADS, etc.). Altă eroare - aprecierea dată lui Dragnea în PSD: nu e o schimbare de strategie/de priorităţi, ci aplicarea agendei reale (dovadă imediată - promovarea lui Cazanciuc, omul Sistemului şi lobbystul "drepturilor LGBT"). Apreciat, deşi Primo remarcă şi el că "Dragnea a dat-o la pace cu Iohannis".

Nu ştiu ce să zic de Primo ("analistul" din clip), care îl atacă pe Şerban Nicolae. Pe cel care îl "excludea" pe Dragnea în legea graţierii, şi care este iniţiatorul legii naţionalizării activelor fraudulos privatizate. Logica lui Primo nu este coerentă, se contrazice implicit...

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):