Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

09 aprilie 2013

Economistul-şef al BNR, goarna intereselor străine în România



Este vorba despre Valentin Lazea. Care susţine (supra)taxarea micilor proprietari de terenuri agricole în vederea forţării lor să şi le vândă (desigur, "investitorilor" străini), şi care mai susţine şi eliminarea avantajului conjunctural al economiei României - accesul la energie sub preţul din UE (urmând, desigur, a fi "compensat" prin "creşterea competitivităţii"). Nu cred că mă hazardez dacă afirm că acestea pot fi considerate puncte de vedere ale BNR şi ale partidelor care au guvernat sau guvernează.

Recolta :

Lazea: Pentru consolidare, avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii de subzistență


Orice politică de consolidare a terenurilor trebuie abordată atât cu instrumente de natură stimulativă, cât și cu cele de natură punitivă. Și asta deoarece numai cu partea bună, cu binele, nu se ajunge prea departe. (...) Însă, întrebarea logică pe care ar trebui să ne-o punem este cu privire la partea penalizatoare, cea care l-ar putea obliga pe micul fermier, vrând-nevrând, să meargă spre consolidare. 


N-am făcut nimic dacă aplicăm o taxă mărită fermierilor mijlocii sau mari. Noi avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii de subzistență, pe cei care sunt mici. [noi ? care "noi" ?] Sigur, lor nu le va conveni această măsură. Aici vorbim de o decizie pe termen lung și despre una cu efecte benefice. De fapt, aici vorbim despre faptul că, în prezent, în agricultura românească sunt strânse resurse și de forțe de muncă, și de capital, care trebuie eliberate și duse înspre alte sectoare, cum sunt mica industrie sau serviciile. Toate schimbările sunt neplăcute la început. Omul, prin natura lui, se opune schimbării. Dar nici nu putem sta încremeniți într-un proiect pentru ca, apoi, peste 20 de ani să discutăm cum, iată... de 20 de ani discutăm despre agricultura de subzistență.


Străinii, persoane fizice, când vor veni să cumpere, nu vor achiziționa 1/2 ha sau 2,5 ha, cât este media parcelelor, ci vor veni să cumpere en-gros. Deci, că ne place, că nu ne place, consolidarea se va face inclusiv prin această liberalizare a pieței funciare după 2014.
[şi, deci, le neteziţi calea ! Ungaria va interzice deţinerea de terenuri agricole de către străini]
  • Studiu despre „ajustarea structurii fermelor”, realizat prin intermediul proiectului „Îmbunătățirea capacității instituționale, de evaluare și formulare de politici macroeconomice în domeniul convergenței economice cu Uniunea Europeană a Comisiei Naționale de Prognoză”

cursdeguvernare.ro :


Valentin Lazea / Patru motive pentru care creșterea prețului la Energie e o necesitate

Întrebarea nr2: Doreşte România să facă parte din reţelele energetice pan-europene?

Dacă răspunsul la această întrebare (din raţiuni politice, dar şi economice) este pozitiv, atunci nu va mai putea fi menţinută situaţia actuală, în care preţurile la electricitate pentru consumatorii casnici reprezintă cam 60% din media europeană, iar preţurile la gaz pentru consumatorii casnici sunt circa 30% din media europeană. [deci, din raţiuni politice, distrugeţi echilibrul precar care încă mai există, nepunând în loc decât "prognoze"] Din două, una: fie dorim să facem o protecţie socială pentru întreaga populaţie (bogaţi şi săraci) şi atunci ne decuplăm de la reţelele pan-europene, fie ne integrăm în acestea şi atunci creştem treptat preţurile spre niveluri comparabile. În orice caz, situaţia actuală, în care conducta de gaz Szeged-Arad funcţionează într-un singur sens (spre România) nu va mai putea fi menţinută mult timp. Iar în lipsa unor ajustări de preţ, gazul mai ieftin (cel românesc) va fi primul care va fi exportat în Europa. [de ce ar fi exportat gaz extras din România, indiferent de preţul la care s-ar exporta ?! să secăm zăcămintele ca să umplem conturile OMV şi ale altora ?]
Desigur, nici aici nu trebuie sa fim naivi: nu există un preţ unic european al gazului, iar politicile în domeniu se fac cu urmărirea intereselor naţionale, în detrimentul celor comunitare. [pâi tocmai ce spuneai că "trebuie" să fim naivi !] Chiar şi aşa, însă, păstrarea în ţară a unei cât mai mari părţi din gazul extras depinde în mod critic de creşterea semnificativă a preţului acestuia. [ei, na ? dar dacă România interzice exportul, indiferent ce-ar zice UE ?]
Întrebarea nr.3: Doreşte România o convergenţă reală cu economiile dezvoltate din UE?
Dacă răspunsul la această întrebare este pozitiv, atunci produsele şi serviciile româneşti vor trebui să se bazeze din ce în ce mai puţin pe competitivitatea prin preţ, datorată input-urilor ieftine (gaze şi energie ieftine, forţă de muncă slab remunerată, eventual un curs de schimb depreciat) şi să se îndrepte tot mai mult spre competitivitatea non-preţ (calitate, inovare, customizare, livrare la timp, service etc.). [eliminând avantajul conjunctural, cine garantează că se va compensa pe această cale ? şi în cât timp ?] Suntem conştienţi că aceasta implică o mini-revoluţie în modul de gândire al producătorilor şi al decidenţilor români, dar fără ea vom rămâne perpetuu o economie slab structurată, bazată pe o prelucrare primară a materiilor prime.
Din cele de mai sus rezultă că, dacă România doreşte să facă din adoptarea euro un scop real şi nu unul pur declarativ, atunci ajustările de preţuri din energie vor trebui să aibă loc înainte de adoptarea monedei unice. [aha ! deci ăsta este scopul austerităţii - trecerea la euro !]
Spuneam, la începutul acestui articol, că, pe lângă argumentele legate de apropierea României de UE, creşterea preţurilor la energie este reclamată şi de necesitatea ca Uniunea Europeană, în ansamblul său, să promoveze o economie mai ecologică. Conform cercetătorilor suedezi Anders Wijkman şi Johan RockstrÖm (Falimentarea naturii”, Ed. Compania, Bucureşti 2013), amprenta ecologică pe care şi-o poate permite omenirea este de circa 2 hectare/locuitor. Or, cea mai mare parte a ţărilor UE au depăşit cu mult această limită, având o amprentă ecologică de 5-7 ha/locuitor. Cu alte cuvinte, pentru a lăsa fiilor şi nepoţilor o planetă pe care consumul de resurse să nu o facă neutilizabilă, ducând la boli şi la războaie, ţările dezvoltate vor trebui să crească semnificativ preţurile materiilor prime şi a energiei bazate pe hidrocarburi. [deci, un alt scop al austerităţii - aplicarea "agendei climatice" !]
Vestea bună este că România este o ţară binecuvântată cu toate formele de energie imaginabile. Vestea proastă este că risipa acestora trebuie să înceteze acum, iar creşterea preţurilor constituie o componentă inevitabilă a acestei strategii, alături de îmbunătăţirea izolărilor termice, refolosirea materialelor reutilizabile şi modificarea comportamentelor de consum. [cum să înceteze risipa, dacă am permite exportul de gaze din producţia internă ? iar creşterea preţului înseamnă încasări mai mari pentru OMV şi alţii]

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):