România – țambalul N.W.O.

Naţiunea:

La sfârşitul fiecărui an este firesc să privim în urmă, să cântărim, să analizăm judicios şi cu dreptate ce a mers bine şi ce nu în existenţa noastră. Anul 2012 a debutat cu demonstraţii stradale, iar violenţele provocate artificial au declanşat un periculos joc de domino la nivel planetar (Tunis, Egipt, Libia, Siria, Iran… În anul 23 de după haosul decembrist ne-românesc clasa politică posesoare a butoanele puterii şi finanţelor statului, a continuat cu şi mai mult aplomb sărăcirea poporului, în contrast cu pricopsirea rapidă a clicii abuzive. Cu încuviinţarea Preşedinţiei şi a guvernelor neloiale intereselor naţionale s-a desăvârşit opera înrobirii poporului. România a ajuns jucăria preferată a asasinilor economici ai F.M.I., colonia mărginaşă a Statelor (ne)Unite ale Europei şi victima Dictatului de la Bruxelles din 2012. Inclusă în acordurile incantaţiilor globaliste, instituţia B.N.R. a cântat la ţambalul Trilateralei, subordonând interesele românilor Imperiului Global. În acest sens, următorul citat ar trebui să ne dea de gândit: „Cred că instituţiile bancare sunt mai periculoase libertăţilor noastre, decât armatele. Dacă poporul american va permite vreodată băncilor particulare să controleze emiterea de bani, întâi prin inflaţie, apoi prin deflaţie, băncile şi corporaţiile care vor creşte în jurul lor (al băncilor – n.a.), vor depriva poporul de toată proprietatea lor până copiii lor se vor trezi fără acoperiş pe cap, pe continentul cucerit de părinţii lor. Puterea de a tipări bani trebuie luată de la bănci şi dată înapoi poporului, căruia de fapt îi aparţine.“

Asaltată de protestele din alte state occidentale şi profitând de bunătatea până la prostie a poporului român, „elitele” bilderbergiste au preferat liniştea şi „discreţia” Casei Poporului, folosind-o ca loc de întâlnire a conclavurilor qvasisecrete şi dăunătoare naţiunii române. Fără a vedea situaţia „numai în negru” – cum cineva m-a acuzat -, încerc să judec lucid şi raţional, prin prisma românului. Desigur, principalii vinovaţi sunt cei care, investiţi de către naivul popor român cu dreptul de a lua decizii, au scos România la mezat, i-au vândut bogăţiile, bucată cu bucată şi au adus-o pe marginea prăpastiei. Sunt unii care declară ritos: prostul de popor român este vinovat ! El i-a votat… Să nu uităm, însă, că în urmă cu decenii Stalin afirma: „Nu contează cine votează, ci cine numără voturile!”, la care îmi permit să adaug: contează şi numărătoarea cu softurile specializate. Cu puţin timp în urmă, un cunoscut istoric mi-a relatat o scurtă discuţie – în egală măsură şocantă şi edificatoare: „… Pe 17 decembrie 2004, seara, m-am întâlnit cu … Cineva ne-a precizat că, pe 12 decembrie 2004, la ora 7,30, era în cabinetul lui Adrian Năstase … veneau atunci ştiri cu ultimele rezultate la alegerile din ajun. Pe la ora 7,30, a intrat în cabinet Ion Iliescu şi a avut loc (aproximativ) următorul dialog:
- Iliescu: Bună dimineaţa! … Ei, cum merge, Adriane?
- Năstase: Bine, Domnule Preşedinte, ultimele rezultate arată că am un avans de 200.000 de voturi faţă de Băsescu …
- Iliescu: Ei bine, atunci înseamnă că a câştigat… Băsescu!…”

 

Şi pentru că a venit vorba, „Cazul Năstase”, un fel de ritual special, alimentat copios cu majore pete albe, roşii, negre, portocalii şi/sau de altă nuanţă, cu multiple semne de întrebare şi neconcordanţe, la posturile de televiziune a fost prezentat asemenea reclamei de la circurile ce cutreierau România pe la începutul de secolului al XX-lea: „Pe-afară-i vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’!”

Referindu-se la conspiraţia globalistă „ascunsă şi perversă”, cunoscută astăzi sub sintagma „Noua Ordine Mondială”, fostul preşedinte al S.U.A.. John Fitzgerald Kennedy afirma: „Cuvântul «secret» este inadmisibil într-o societate liberă şi deschisă iar noi, ca popor, intrinsec, cât şi din punct de vedere istoric suntem împotriva societăţilor secrete, a jurămintelor secrete şi a procedurilor secrete. Există împotriva noastră o conspiraţie monolitică şi cruntă, care se bazează în principal pe modalităţi ascunse pentru a-şi extinde sfera de influenţă, se bazează pe infiltrare în loc de invadare, pe subversiune în loc de alegeri, pe intimidare în loc de liberă alegere. Este un sistem care a comasat vaste resurse umane şi materiale pentru clădirea unei maşinării strâns unite şi foarte eficientă, care combină operaţiuni militare, diplomatice, servicii secrete, economice, ştiinţifice şi politice. Nicio cheltuială nu e pusă sub semnul întrebării. Niciun zvon nu e tipărit. Niciun secret nu e dezvăluit. Operaţiunile sale sunt ascunse, nu publicate, greşelile sale sunt îngropate, nu puse pe prima pagina, iar criticii săi sunt reduşi la tăcere… [...] Ea duce un război rece cu o disciplină de timp de război pe care nicio democraţie nu ar putea visa să o îndeplinească. [...] De aceea judecătorul atenian Solon a decretat ca fiind ilegal pentru orice cetăţean să se sustragă unei controverse. Vă cer ajutorul pentru sarcina foarte grea de a informa şi alerta poporul american, încrezător că împreună cu ajutorul vostru, omul va fi ce a fost destinat să fie, liber şi independent”.

În ceea ce ne priveşte, cuvintele lui John Perkins – fost „asasin economic” în slujba N.W.O. şi a Guvernului Mondial – se potrivesc ca o mănuşă României: „Noi lucrăm în multe şi diferite moduri, dar, probabil, cel mai frecvent este acela de a găsi o ţară care are resurse (petrol, gaze, uraniu, aur, cupru… – n.a.), aranjăm un împrumut uriaş acelei ţări, de la Banca Mondială, F.M.I. sau una dintre organizaţiile de acest tip. Banii nu ajung însă la acea ţară, ci la marile corporaţii, oficial pentru a concepe proiecte de infrastructură în acea ţară. Centralele electrice, parcurile şi combinatele industriale, porturile (după cel de la Constanţa tânjeşte tare mult Olanda – n.a.), sunt controlate astfel încât să beneficieze numai corporaţiile noastre şi câţiva oameni bogaţi din acea ţară…”

Umblă vorba că la ultimele apariţii publice, anumite personaje cunoscute ca aparţinând guvernului globalist, contrar vârstei onorabile, ar arăta foarte „întinerite”. Unii supralicitează că ar fi şi n-ar fi ei. Clone sau nu, astăzi totul este posibil. O echipă de cercetători canadieni de la Centrul pentru Neuroştiinţe Teoretice din cadrul Universităţii Waterloo au construit un creier artificial – denumit Spaun. S.F. sau nu, este posibil ca în curând Guvernul Mondial să nu mai fie condus de OM ci de un „Spaun”.

La final, cu amărăciunea românului păgubit, reproduc o scurtă şi recentă poezie scrisă cu prilejul Paradei Militare de la 1 decembrie 2012: „Am văzut parada, din adânc oftând,/ Mamă Românie, prietenii te vând/ Au trimis la vatră întreaga armată,/ Mamă Românie, ai fost dezarmată// Armata română – doar din mercenari/ Luptă în pustie pentru doi dolari/ Pentru o fanfară, cânta clarinetul/ Lipsea la paradă doar analfabetul/ Nu avem nici tancuri, nici puşti, nici vapoare/ România-ntreagă este de vânzare/ Două – trei planoare, câteva căruţe/ Tunul de paradă trage cu grăunţe// Am văzut parada ca admirator/ Guvernul trimis-a un plagiator/ A venit Senatul cu un repetent,/ Cu primarul urbei pornit pe gheşeft// Am văzut parada şi-mi venea să plâng,/ Mamă Românie, ciocoii te frâng/ Am văzut parada şi-un popor tăcut/ Mamă Românie, de ce te-au vândut?// Am văzut parada din adânc oftând/ Mamă Românie, tâlharii te vând/ Am văzut parada şi-mi venea să plâng,/ Mamă Românie, ai noştri te frâng//”