05 decembrie 2012

Mesaj către simpatizanţii PDL: Relax, PDL nu vrea guvernarea


Mira-m-aş să aibă atâta strategie PDL. Mai degrabă e ordin extern, să se accelereze "măsurili". Dar aşa ceva poţi face doar cu o echipă "nouă" la guvernare şi cu un electorat anesteziat pentru un an-doi.


În interviul acordat „Evenimentului Zilei” în această săptămână, preşedintele Traian Băsescu a spus că pentru a forma guvernul, în primul rând PDL „trebuie să se vadă la guvernare”. Şi impresia mea este aceea că democrat-liberalii chiar nu vor să guverneze, oricât de afectat ar fi nucleul dur al PDL sau ARD de ceea ce pare non-combat, blat sau incompetenţa formaţiunii pe care o simpatizează. 

Criza economică intră în prelungiri. Este aproape sigur că un nou acord cu FMI va fi semnat  în 2013, la sfârşitul iernii. Nu este exclus ca USL să ajungă în posibilitatea de a lua măsuri de austeritate similare cu cele asumate de PDL în 2010. Cu consecvenţă, USL a reuşit în 7 luni să pună pe butuci economia românească. Nu spun că înainte lucrurile erau roz, dar într-o perioadă scurtă de timp toţi indicatorii economici au luat-o la vale, în frunte cu inflaţia, şomajul şi leul. Pe hârtie, asta nu înseamnă nimic pentru majoritatea românilor. Dar unii deja încep să simtă consecinţele în propriile buzunare. Puţini acum, dar mult mai mulţi peste câteva luni. Astfel că, de-abia peste câteva luni, spre sfârşitul lui 2013, PDL va începe să „zguduie” guvernul USL.

Oricât de cinic ar suna, democrat-liberalii speră la rândul lor că USL va trece în câteva luni prin ce trec ei din mai 2010. Cred că reacţia populară şi electorală i-a speriat suficient de mult încât să spună acum: „Nu, mulţumesc.” Ştiu că nu au cum gestiona situaţia economică actuală astfel încât să nu iasă şifonaţi astfel că preferă să mai stea o tură în opoziţie decât să tragă ponoasele după.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: