22 septembrie 2012

Soarta Oltchim (și nu numai) s-a decis în momentul aderării la UE


Ba chiar din momentul negocierii aderării, când s-a acceptat condiția ca statul român să nu mai acorde ajutor propriilor întreprinderi, considerându-se că "ajutorul de stat distorsionează libera concurență". Asta vine cam așa - tata nu are voie să ducă băiatul la școală, chiar dacă pe stradă l-ar putea bate alți băieți mai mari, că n-ar fi etic să se pună un om mare cu niște copii.

 2. Statul trebuie să asigure:

    a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
    b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;
    c) stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor;
    d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național; 

Capitalul necesar pentru repornirea instalațiilor, plata salariilor, a materiilor prime și a utilităților este de circa 40 de milioane de euro. Banii ar fi necesari pentru finanțarea activităților pe următoarele luni. În zece zile, Dan Diaconescu ar trebui să achite și cele 203 milioane de lei pentru preluarea pachetului majoritar de acțiuni.
Dan Diaconescu se așteaptă ca acele 45 de milioane de euro, oferite pentru 54,8 la sută din acțiunile companiei, să intre în contul combinatului, pentru salarii, ceea ce ar înjumătăți suma pe care trebuie să o dea pe termen scurt.
Consultantul financiar Ionel Blănculescu ne-a declarat că nu e posibil ca banii din privatizare să se întoarcă la Oltchim. ”Statul nu are bani, nici posibilitatea să îi verse în contul Oltchim pe cei din privatizare, în viitor. Banii lui Dan Diaconescu, dacă îi va plăti, vor intra într-un cont bancar, tip escrow, până la finalizarea procedurilor. El devine proprietar după ce se finalizează actele, din secunda în care banii ajung din bancă în Trezorerie. Abia atunci statul are acces la bani, dar din momentul respectiv nu mai are voie să finanțeze un privat: orice sumă virată e considerată ajutor de stat, trebuie aprobarea Comisiei Europene, riscăm litigii etc”.
Așa că, pe termen scurt, ”firma poporului” trebuie să dispună de minim 80 de milioane de euro.
Chiar dacă Dan Diaconescu va găsi banii necesari, adică o sumă între 230-300 de milioane de euro, rămâne are problema datoriilor. ”În orice moment, după ce se achită primele 45 de milioane, există riscul ca un creditor să ceară insolvența. Și sunt zeci sau sute de creditori,  asta fără să mai vorbim de sumele uriașe datorate Electrica. Vorbim de datorii de circa 700 sute de milioane, din care 200 de milioane la diverși furnizori.

  • Nota de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 1226 din 1 octombrie 2008. (un exemplu din domeniul minier, dar care s-a aplicat și altor domenii)
UE insista ca nu cumva statul să facă să funcţioneze capacităţile sortite vânzării (text din nota de fundamentare; în 2009 a făcut același lucru când s-a intenționat recapitalizarea CEC Bank):
 
Ca răspuns la solicitările noastre, prin scrisoarea nr.D/52058/23.05.2008, Comisia Europeană, atrage atenţia asupra anumitor aspecte privind procesul de privatizare al societăţilor care activează în sectorul minier, chiar şi după schimbarea metodei de vânzare a pachetului de acţiuni, realizată prin HG nr.347/2008.

Comisia precizează că metoda de privatizare aleasă de autorităţile romane în cele două cazuri este cea a licitaţiei, iar câştigătorul este cel care face cea mai mare ofertă, ceea ce asigură în principiu un proces de privatizare fără elemente de ajutor de stat.

Totuşi, după o analiză preliminară a materialelor transmise de partea romană, în speţă, draftul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, experţii comunitari au identificat anumite aspecte, care creează suspiciuni privind eventuala implicare a ajutorului de stat, întrucât :

- prevede obligaţia cumpărătorului să „menţină obiectul de activitate” minim 10 ani după privatizarea societăţii;

- induce ideea existenţei unor datorii ale societăţii faţă de terţi;

- condiţionează privatizarea de existenţa contractului de cooperare încheiat cu Consorţiu, nepermiţând cumpărătorului să intervină în acesta, ceea ar putea conduce la reducerea preţului şi implicit la existenţa unor elemente de ajutor de stat în cadrul privatizării, care ar putea fi incompatibile.

În plus au fost solicitate explicaţii privind motivelor care au stat la baza deciziei de a introduce aceste condiţionări şi cum ar putea aceste condiţionări să fie aplicabile unui contract încheiat în baza unei licitaţii.

2 comentarii :

Riddick spunea...

Caragiale:

Unui cavaler de industriă

Fals, malonest, venal, hidos ești, cavalere!
Prea bine ți-au zis unii Coțcar Coțcarovici ;
Figura ta, ce-nspiră dizgust și desplăcere,
Impertinință, vilă, tot palme parcă cere:
Cum dracul fruntea-n lume cutezi să mai rădici?

Vestitele-ți scandaluri azi nu mai sunt mistere.
De când, ca paraziții, te-ai pripășit p-aici,
Nu vezi, când vrei prin lume și tu ceva să zici,
Cum fug toți d-ale tale cuvinte deletere?

În loc să-ți vezi rușinea, stigmatizat cum ești,
Și, dându-te căinței, să plângi și, de durere,
Să-ți dai în piept cu pumnul, ai cutezat, mizere
P-o pată de nimica, să-njuri pe cei onești...

Fals, malonest, venal, hidos ești, cavalere!

http://books.corect.com/ro/books/preview/1360/pdf

Riddick spunea...

"vilă" = josnicie, lipsă de calități morale (de la "vil/e" din franceză)


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: