23 septembrie 2012

Ce/cine-i mână pre ei în luptă ?



Dă, oare, "elita" din România o mână de ajutor la fabricarea, în 20 de ani (termen drag şi lui Silviu Brucan), unui demos european? Se simte oare "elita", plătită din banii contribuabilului român sau din banii mogulului care a furat de la poporul român, dezlegată de orice obligaţii faţă de statul şi de poporul român pentru că şi-a asumat obligaţii faţă de un imperiu nevăzut şi faţă de un demos care nu există?

4 comentarii :

Riddick spunea...

John Gillingham. Design for a New Europe. Cambridge: Cambridge University Press, 2006. 287 pp. $19.99 (paper), ISBN 978-0-521-68664-8.

Reviewed by Jost Dülffer (Historisches Seminar, Universität zu Köln)
Published on H-German (November, 2006)

The European Union--Any Chance for a Revival after Death?

http://www.h-net.org/reviews/showrev.php?id=12531

Crystal Clear spunea...

"Din ianuarie 2007, de când România a devenit membră a Uniunii Europene, corupţiei băştinaşe i s-a adăugat corupţia europeană. Reţelele mafiote care conduc România fură acum dintr-un buzunar mai larg. "

Din cauza asta nu scapam de UE.
Politicienii ar pierde sacul din care fura.
Asta-i motivul..

Riddick spunea...

S-a votat acum o rezoluție la Parlamentul European, ca partidele să poată fi sponsorizate pe față de alte partide similare din alte țări.

Crystal Clear spunea...

E razboi contra noastra, sponsorizat din strainatate.Ne tradeaza exact cei care ar trebui sa ne apere


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: