Postări
BNR a comunicat Senatului României că nu există datorii istorice ale Germaniei față de România, iar comisia care ar fi trebuit să ancheteze acest subiect nu s-a mai creat. La o altă interpelare pe această temă, BNR a susținut că nu deține documentele originale care ar fi putut clarifica chestiunea, ele trecând la noul proprietar al BCR (Erste Bank din Austria), după privatizare.
Solidaritatea europeana si creantele Germaniei. De ce sa nu avem o actiune comuna cu Grecia pentru recuperarea datoriilor istorice de la Germania?
Un
grup de parlamentari eleni, aproximativ 10% din intregul Parlament de
la Atena, au cerut zilele trecute discutarea datoriilor Germaniei fata
de Grecia, de peste 54 de miliarde de euro, din timpul celui de
al-Doilea Razboi Mondial. Pentru noi, in Romania, acest subiect nu este o
noutate, deoarece datoria Germaniei fata de Romania din aceeasi
perioada, de peste 18 miliarde de euro, a fost in ultimii aproape doi
ani subiectul principal in nenumarate publicatii, emisiuni, adrese catre
oficialitati etc.
Germania
hitlerista a instaurat un sistem de plata a tributelor extrem de
performat, atat pentru aliati, cat si pentru ocupati. Instrumentul
finantarii maretiei Reichului hitlerist in razboi a constat in modelul
de cliring, adoptat in Romania in perioada 1936-1944 si in modelul de
finantare prin bilete de trezorerie ale Reichului, in Grecia ocupata. In
ambele cazuri, tarile au fost supuse unor credite fortate, stoarse de
Germania prin livrari si servicii, fara a obtine o contravaloare in
marfuri sau bani. Germania s-a obligat, prin Tratatul Datoriilor Externe
din 1953, sa plateasca datoriile fata de tarile care au finantat
ocupatia germana prin bilete de trezorerie (cazul Greciei) si sa stinga
datoriile din cliring, platind banii blocati la Casa de Compensatie de
la Berlin (cazul Romaniei si Elvetiei).
Initiativa
acestui grup parlamentar elen, similara cu initiativa grupului de
senatori din Romania, care au dorit infiintarea unei comisie de analiza a
datoriei Germaniei in Senat, este un prilej pentru o dovada de o
adevarata solidaritate din partea Romaniei, care se afla intr-o situatie
similara, facand parte de grupul de tari care nu au renuntat niciodata
la pretentiile de plata la creditele acordate Germaniei hitleriste. Doar
o actiune comuna greco-romana, care sa analizeze impreuna aceste
datorii, ar putea crea o contrapondere politica, manifestand curaj si
demnitate in dialogul european. Daca Romania tot ar fi afectata de un
posibil faliment al Greciei, oare de ce sa nu ne bucuram de sinergii
politice, in privinta unei actiuni comune si concentrate pentru
recuperarea datoriilor istorice de la Germania?
Marea
hora din Balcani ar insemna un gest de maxima solidaritate, pe intelsul
nostru al tovarasiei si compasiunii pentru o cauza comuna. Pana azi,
Germania nu a achitat nici dupa 1990 nicio reparatiune, cu excepția
compensării muncii forţate. Strategia de imagine, da a se arata obligata
sa plateasca despagubiri fata de comunitatea mozaica, creaza o imagine
deviata, lasand impresia ca Germania s-ar fi achitat de datorii in toto.
Despagubirea selectiva insa a fost cea mai buna afacere a Germaniei de
dupa razboi, despagubind doar o minoritate si manevrandu-se in pozitia
de imagine unei tari „mulse de plati” de catre poporul evreu. Asadar, nu
trebuie sa ne mire daca multi cititori plang Germaniei de mila, cand
este solicitata sa-si plateasca datoriile. Politica europeana a
Germaniei a facilitat, prin instaurarea unei holograme a corectitudinii
si solidaritatii, o amplitudine larga intre o realitate a banilor
neplatiti si imaginea unei tari mulse.
Putini
termeni ai politicii germane europene au reusit sa atinga o astfel de
raspandire precum este termenul solidaritatii. De aproape sapte decenii,
Germania face eforturi majore de a ne convinge ca misiunea ei de
unificare a Europei are la baza solidaritatea. Trebuie sa ne asiguram ca
in spatele politicii Germaniei, argumentate cu solidaritate, nu se
ascunde doar un epitet, fara continut si gol, formulat doar pentru a
cuceri sufletele europenilor.
Pentru
noi, la periferia Europei, ca popor latin, nu este impasul lingvistic
cel care ne sta in drum, pentru a patrunde sensul epitetului politic
german, care se trage din substantivul latin „solidus” cat denaturarea
intelesului acestui termen elementar. Metamorfoza solidaritatii de la
ceea ce la baza descrie un sprijin reciproc, concret, material si
evident, la o teorie a ajutorului in calitate de catalizator al
sacrificiilor popoarelor de la periferie angrenate intr-o politica de
austeritate devastatoare, este un produs al Cancelariei Berlinului. Doar
naluca politica „solidaritate” dupa inteles german, explica
sacrificiile proprii ale popoarele de pe continent drept preliminarii
ale integrarii europene. Solidaritatea germana inseamna, ca urmare ,doar
o monitorizare a Berlinului, pe banii periferiei, a unui intreg
continent, insa fara transfer si sprijin material. O completare
binevenita a ceea ce inseamna solidaritate si ancorarea termenului
intr-un mediu concret si real s-ar realiza printr-un demers greco-roman
de recuperare a datoriilor istorice.
Dar
ce ne impiedica sa fim solidari si cu Ungaria, care a avut curajul sa
introduca impozite pe cifra de afaceri a retalierilor straini si a
concernenlor energetice straine? De ce nu semnalam efectul favorabil a
fixarii cursului de schimb a forintului cu francul elvetian, pentru
protectia oamenilor cu datorii in moneda straina? Pentru ca, a fi
solidar in vecinatatea noastra, ar da dovada de europenism mai valoros
decat goana dupa calificative europene, importate in contextul
integrarii si lipsite de chemare pentru propriul neam.
5 comentarii :
In ambele cazuri, tarile au fost supuse unor credite fortate, stoarse de Germania prin livrari si servicii, fara a obtine o contravaloare in marfuri sau bani. Germania s-a obligat, prin Tratatul Datoriilor Externe din 1953, sa plateasca datoriile fata de tarile care au finantat ocupatia germana prin bilete de trezorerie (cazul Greciei) si sa stinga datoriile din cliring, platind banii blocati la Casa de Compensatie de la Berlin (cazul Romaniei si Elvetiei).
Buna intrebare :
"Dar ce ne impiedica sa fim solidari si cu Ungaria, care a avut curajul sa introduca impozite pe cifra de afaceri a retalierilor straini si a concernenlor energetice straine? De ce nu semnalam efectul favorabil a fixarii cursului de schimb a forintului cu francul elvetian, pentru protectia oamenilor cu datorii in moneda straina? Pentru ca, a fi solidar in vecinatatea noastra, ar da dovada de europenism mai valoros decat goana dupa calificative europene, importate in contextul integrarii si lipsite de chemare pentru propriul neam. "
Golban forțează nota, ar fi suficient să fim solidari cu noi înșine și să demarăm investigațiile - statul român nu a avut niciun demers concret.
Exact , noi nu facem NIMIC
preiau si eu pe blog
Trimiteți un comentariu