06 februarie 2012

"Pericolele" văzute de Severin



Unul dintre ele ar fi prioritizarea interesului național față de alte interese. Cum ar veni, e un pericol respirația la un organism viu.


[...] Pornind de aici rezulta ca la Bruxelles ne batem cu euroscepticismul, cu nationalismul si cu discriminarea. Acolo ne mai batem spre a accede la decizie si la resurse europene. Resurse rezultate din contributiile tuturor.

Dincolo de contributiile financiare, este esential ca participarea Romaniei sa se refere si la aportul intelectual. Adica la furnizarea unor idei specific romanesti legate de definirea modului in care UE poate sa functioneze la parametri optimi in folosul tuturor membrilor.

Sa detaliem putin aceste idei. Pericolul cel mai evident pentru proiectul european este euroscepticismul. Acesta consta atat in neincrederea ca o democratie transnationala, respectiv o organizare de tip federal a natiunilor europene, ar putea rezolva mai bine problemele cetatenilor statelor membre, cat si in dorinta subsecventa ca UE sa ramana doar o piata libera pe care bunurile produse de fiecare economie nationala dupa capacitatile ei, sa circule nestingherit. In acest fel inegalitatile intre natiuni cresc; cu precizarea ca atari inegalitati se fac remarcate acum la nivelul cetatenilor mai mult decat al statelor. S-ar reveni, astfel, cu incetul la o Europa tribala in care diferentele mari de avere se vor transforma in diferenta culturala - de mod de a trai, a gandi si a crea. Pe cale de consecinta UE ar ajunge a fi nu o uniune de cetateni ci un club de plutocrati. Cei dintai vor duce o lupta de clasa impotriva celor din urma. Cei din urma vor duce intre ei o lupta pentru sferele de putere. Impotriva unei asemenea perspective romanii trebuie sa se mobilizeze in forurile europene.

Nationalismul, inclusiv in forma renationalizarii UE, este un alt pericol major. Ideea ca democratia poate fi doar nationala, ca UE poate functiona doar in formula interguvernamentala, ca interesul national trebuie sa aiba prioritate fata de interesul comunitar in loc sa se defineasca in context comunitar, face ca inaintea solidaritatii europene sa treaca competitia intre natiuni, ca in locul concursului intre capacitatile cetatenilor europeni egali intre ei sa fie promovata rivalitatea intre puterile inegale ale statelor europene. Toate acestea sunt drumuri vechi catre o noua ciocnire de interese si egoisme. Din atare ciocnire romanii nu pot iesi decat invinsi.

Euroscepticii sunt sutinatorii Europei-piata dar se impotrivesc Europei politice si sociale. Ei cred ca inegalitatea economica dintre natiuni si cea sociala intre indivizi si comunitati pot fi depasite prin mecanismele pietei libere. Absolutizand rolul pietei nu inteleg ca fara a fi sociala (adica fara a oferi securitate cetatenilor europeni – cu precadere sociala) UE nu are sens si ca spre a fi sociala trebuie sa se doteze cu o suprastructura politica de tip federal. Federalistii stiu ca numai puterea politica a intregii comunitati de europeni poate realiza coeziunea economica, teritoriala si sociala a Europei unite si de aceea lupta pentru o Europa-putere distincta de natiunile componente. O Europa rezultata din integrarea lor si totodata apta a le trata egal tocmai pentru ca lasa fara obiect rivalitatile lor. Aceasta este UE in care sunt interesati romanii. [...]

2 comentarii :

gogu spunea...

Riddik, imi face o deosebita neplacere sa citesc ''productiile'' aberante ale ciobanasului corupt, care, pe deasupra, ne-a facut de ris ! Nu vreau sa consideri afirmatia de mai sus ca o imixtiune in politica editoriala a blogului dar am senzatia ca sint multi care simt ca mine !Pentru mine Severin este un comunist de esenta cominternista, prin venele caruia curge internationalismul pur ! Hidoasa figura !

Riddick spunea...

Nicio supărare, e vorba doar să știm cam ce se vehiculează, ce teme, ce propagandă.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: