Conferinţă: "Să ne pregătim pentru dezmembrarea eurozonei"

Am scris aici despre conferinţa Preparing for Euro Breakup, organizată de grupul europarlamentar EFD, pe 12 octombrie 2011. 

Textul transcript-ului conferinţei, apărut pe site-ul EFD, a fost tradus pe blogul INFORMAŢII NECESARE:

PLANUL B PENTRU CRIZA GRECIEI :« SA NE PREGATIM PENTRU DEZMEMBRAREA EUROZONEI »

MOTTO : „Numai o centralizare printr-o uniune bugetara poate salva moneda euro şi socialismul la nivel european” 

GUVERNANTA EUROPEANA SI DICTATURA vs LIBERTATE si DEMOCRATIE
 

In ultimele luni suntem bombardati de o avalansa de afirmatii facute de oameni politici romani si straini privind modul de rezolvare al crizei actuale ,de la presedintele T Basescu care afirma ca singura solutie ar fi guvernanta economica cu centrul la Bruxelles si infiintare unui suprastat : Statele Unite ale Europei , cu cedare de suveranitate sau T.Stolojan care concluzioneaza ca democratia este intotdeuna o varianta « suboptimala » pana la contele Davignon ( si alti varcolaci ) care tin conferinte la Banca Nationala a Romaniei ( devenita ongeul Birderbergilor in Romania) cu tema « UE dupa criza » .Toti sustin ca este nevoie de singur centru de comanda al intregii Europe sau/si mai departe, global ( ! )

In continuare prezentam traducerea postarii de pe blogul Prioritate de dreapta despre Conferinta Grupului Europa pentru Libertate si Democratie ( EFD) din Parlamentul European desfasurata in data de 12 octombrie 2011 cu titlul :

« SA NE PREGATIM PENTRU DEZMEMBRAREA EUROZONEI » 

La aceasta intalnire Grupul EFD a prezentat si a demonstrat ca exista si alte variante de depasire a crizei monetare si financiare cu pastrarea libertatii si democratiei in Uniunea Europeana.

Moderatorul dezbaterii a fost dl Godfrey BLOOM iar partea introductiva a fost facuta de Nigel FARAGE ambii fiind membri ai UKIP ( Partidul Independentei Marii Britanii).

In introducere,Dl Nigel Farage subliniaza ca a intrebat de nenumarate ori in plenul parlamentului , adresandu-se atat domnului Barosso cat domnului Van Rompuy daca s-au gandit si daca au facut si un alt plan pentru compensarea datoriilor Greciei si a bancilor, in afara de a trimite ajutoarelor financiare de la bugetul UE . De fiecare data raspunsul a fost simplu : NU !

UE si domnii de mai sus nu au alt plan decat cel al guvernantei economice europene, al infiintarii unei banci europene de tip mafiot (ESM) , care nu este altceva decat o schema PONZI ( despre care am vorbit aici) .

Pentru acestia nu exista alta varianta , NU EXISTA PLANUL B !

Euro a fost de la inceput un proiect politic si a fost introdus in scopul formarii unui suprastat : Statele Unite ale Europei . 

Initiatorii proiectului n-au vrut niciodata sa se gandeasca ca infiintarea Uniunii Monetare Europene nu va reusi . Realitatea a demonstrat ca moneda unica este un concept ce nu poate fi aplicat la fel tuturor statelor , ca exista deosebiri intre economiile acestora si particularitati care fac sa apara rezultate diferite .Ca urmare ,atunci cand un stat membru are dificultati financiare singura solutie viabila si care nu ameninta democratia statelor din UE este iesirea acestuia din euro-zona.

La dezbatere au fost invitati doi reputati economisti, profesorii Wilhelm HANKEL si Philipp BAGUS

Intervenţia profesorului Wilhelm Hankel 

Este un eminent economist german – care a fost economist şef la Banca de Reconstrucţie (1959-1967), secretar de stat la Ministerul de Finanţe (1967), a lucrat în diverse bănci majore (1967-1978), profesor universitar (din 1971), este printre primii care a criticat monedei euro si a depus recurs la Curtea Constituţională germană, în 1998 împotriva "introducerii grăbite a monedei euro", dar si faţă de planul de "ajutor" al Greciei in mai 2010.

Prezentam mai jos rezumatul prelegerii sale :

Despre ce vorbim ? 

Vorbim despre : „Criza monetara”? Sau „Criza statelor”? Sau „Criza bancara”?

În 3000 de ani de istorie monetara niciodată, o moneda n-a distrus state sau bănci A fost mai degrabă invers.

Mephisto a lui Faust întruchipa răul "care neagă întotdeauna." Banca Centrală Europeană este oarecum in rolul lui Mephisto.BCE este singura responsabila pentru stabilitatea monedei.

Nu este inflaţia care ameninţă moneda. Inima crizei este politica BCE. Aceste probleme au fost create numai de ea. N-am fi avut niciodata o criză a monedei euro, fără asa numitele „planuri de salvare”.

Ele au fost inutile şi au fost create cu alte scopuri. Toate ţările care sunt acum aproape de faliment ar fi putut adopta o politică diferită. Daca n-ar fi fost sprijinita acum un an , Grecia ar fi părăsit zona euro, ar fi revenit la drahma, luand în considerare o rata de schimb echivalenta de un euro pentru o drahma. Pentru exterior asta ar fi insemnat că Grecia si-ar fi devalorizat noua sa moneda si ar fi avut un avantaj considerabil faţă de creditorii străini care ar fi fost forţati s-o accepte asa cum este.. Altfel Grecia si-ar fi intrerupt transferurile.

Este dreptul fiecarui stat suveran sa nu separe moneda sa de stat. Acest lucru s-a întâmplat de cel puţin 1800 de ori în istorie: Statele au trebuit să le spună debitorilor sai astfel : 

"suntem obligaţi să ne devalorizam modeda,. Dacă nu acceptati, atunci nu veti primi nimic". Asa s-a intamplat si in Mexic, Argentina, Rusia, Ucraina cand aceste tari si-au devalorizat moneda facand in acest fel o curatenie severă a sitemului lor financiar-bancar. Din fericire, pieţele financiare au amintiri scurte ,aceste tari fiind in prezent cei mai buni clienţi de pe pieţele financiare....

Criza provine din faptul că UE tot încearcă să "salveze" Grecia ,astfel incat aceasta „ salvare” a monedei euro a condus la haosul de acum.

Cum am ajuns aici?

Acum unsprezece ani prin intermediul unui singur tratat internaţional, ţările din sudul Europei au primit intr-un mod inedit un credit si o credibilitate internaţională pe care n-au avut-o niciodata in trecut. Rata dobânzii din aceste ţări era în jurul valorii de 15-18% si numai ideea ca vor intra în zona euro a redus aceasta rata la nivelul celei din Germania, împărţind-o la trei. În acest fel, prima de risc pe pieţele financiare a dispărut .

Economistii care au primit Premiul Nobel săptămâna trecuta vorbesc despre „comportamentul raţional” pe termen scurt. Dacă este importanta moneda si daca se doreste ca sa fie imprumutata, se produce inflaţie şi un deficit profund al balantei de conturi curente, cu acumulare de datorie externa . Acest lucru era prevazut si este exact ceea ce s-a intamplat . Politicile nu au privit dincolo de următoarele alegeri şi au ignorat consecinţele economice.

Criza din Grecia a trezit pieţele. Poate un euro grec sa aiba aceeasi valoare ca si unul german? Grecia a acumulat inflaţie si o crestere a datoriei externe de 70% din costu salarial unitar (faţă de 1% în Germania), pierzandu-si astfel intreaga competitivitate. Orice manual de economie spune ca poate iesi din aceasta situatie numai printr-o devalorizare si nimic altceva .Statul respectiv trebuie sa aleaga intre devalorizarea salariilor sau a monedei.
 
Intr-o celebra metafora care compara ajustarea orei de vara fata de schimbarea comportamentului fiecarui individ, laureatul premiului Nobel, Milton Friedman judeca astfel: „este mai usor sa modifici o rata de schimb extern decat milioane de preturi” .

Dacă o ţară isi pierde capacitatea de a-si devaloriza moneda ,singurul lucru care ii mai ramane de facut este sa reduca costul unitar salarial, ceea ce înseamnă nu numai deflatie dar si o politică salarială catastrofala pentru această ţară precum si pentru creditorii săi . Nu vor mai fi posibile investiţiile si nici creşterea economică. In prezent asistam la un colaps al prosperităţii economice elene de minus 5% care va fi si mai mare anul viitor.

Este cea mai distructiva politica intalnita din anii 30 incoace . Se poate spune ca aceasta „sustinere” a Greciei este de fapt distrugerea ei.

Înainte ca Hitler sa vina la putere în Germania, ministrul Economiei a acceptat o politică deflaţionista, intrucat Germania nu putea sa-si plăteasca datoriile de război; între toamna anului 1931 şi vara anului 1933 şomajul a lovit 27% din forţa de muncă activa ... Aceste amintiri sunt ingrozitoare atat pentru Germania şi pentru intreaga lume ...

Aceleasi probleme care sunt acum in Grecia se vor regasi si in celelalte tari din sudul Europei astfel incat , in scurt timp vom avea aceeasi situatie cu cea din tarile Africii de Nord - Libia, Egipt, Siria - cu acelasi fel de răscoale populare. Singura diferenta este ca în Europa,problemele ni le-am facut noi înşine ...
 

Ce se poate face pentru a iesi din aceasta situatie?

Milioanele de euro cheltuite in ultimele luni pentru a salva moneda euro ar fi fost mult mai bine folosite pentru a ajuta aceste ţări să investească şi sa iasa din stagnarea economică in care au intrat . Din pacate liderii politici doresc altceva...

Sa ne ocupam in continuare despre ţările creditoare .

Germania, pentru o lungă perioadă de timp nu a fost acceptata ca naţiune. După catastrofa din ultimul război mondial , Germania n-a fost decat a simplă societate de negustori. N-a mai avut istorie , traditie si nici identitate, ci numai economie si marca germana .

Cancelarul Adenauer a promis poporului german o” epoca de aur” daca va munci din greu. Din pacate , mentalitatea acestui popor de negustori,care a muncit din greu a devenit astazi o mentalitate de lobbisti în favoarea monedei euro.

Sectoarele de export, sectoarele financiare, se tem de prăbuşirea acesteia şi de o întoarcere la marca germana crezand ca datorita unei supraevaluari s-ar diminua si chiar opri exportul.

Istoria arata insa ca ori de cate ori marca germana a fost reevaluata industria germana a exportat intotdeauna mult mai mult decat inainte, spulberand temerile exprimate. 

Nici China, nici Statele Unite n-au cunoscut un astfel de impact de reducere a exportului. Explicatia este simpla : pentru a exporta este nevoie intotdeuna de un pre-import al produselor care vor fi procesate pentru export - materiile prime,energia. Cu o marca germana supraevaluata preturile produselor care se pre-importa vor fi din ce in ce in ce mai mici. Fiecare reevaluare a marcii germane a adus un beneficiu social net . Germania ar fi putut să se îmbogăţească nu numai prin importul de banane, dar prin cel de petrol .

Politicienii, industriasii, mass-media sunt in continuare convinsi ca reintroducerea marcii germane ar duce la scaderea puterii de export a Germaniei, dar acest lucru este complet gresit.

In Franţa , lobby-ul financiar împinge în aceeasi direcţie, considerand ca daca se va « curata » sistemul , băncile nu vor supravieţui. Ce stim noi, de fapt in realitate ? Oricare firma care intra in faliment trebuie sa-si publice bilantului contabil fiindu-i evaluate activele fata datoriilor pe care le are. Fiind insa vorba de banci, lobbistii spun : "suntem în pericol", fără sa ceara publicarea conturilor acestor banci.Unele dintre bancile europene au o multime de active inscrise in conturile lor si rezerve amortizate de zeci de ani, daca nu chiar de un secol ! Inainte de a crede o banca trebuie mai intai sa aruncam un ochi pe bilantul acesteia atat in Germania cat si in Franta.Ar putea oare bancile sa suporte o reducere a datoriei grecesti de 50% ? La inceput s-a vorbit de 21% .

Ar fi o afacere foarte bună pentru bănci în cazul în care pierderile de active s-ar limita la 50% !

Argumentele salvarii monedei euro nu au nici un fundament macroeconomic, ci sunt numai si numai argumente de lobby .

Mai intai de toate noi trebuie sa oprim toate aceste planuri de salvare a monedei euro.
Cea mai buna alternative de a salva Grecia, Spania şi alte ţări din criză ar fi să li se stearga credite asa cum a facut Planul Marshall , pentru ca acestea să-şi recapete stabilitatea. Trebuie luate masuri speciale in acest sens.

Trebuie să ne amintim două lecţii pentru viitor :

-Cea data de preşedintele Lincoln: "Puteţi pacali pe unii oamenii pentru un timp, dar nu puteti pacali toti oamenii , mereu "

-Cea data de Milton Friedman: "Pentru orice ţară în dificultate este mai usor sa ajusteze rata de schimb valutar dacat sa-si perturbe intreaga economie."

Niciodată un acord regional monetar n-a prevalat asupra unui acord privind rata de schimb valutar proprie fiecarei tari.

La Bretton Woods acordurile cu privire la ratele de schimb valutar au avut un succes pentru o perioada , dar niciodata nu s-a abandonat responsabilitatea unui stat asupra monedei sale chiar si atunci cand era vorba de standardul de aur.Au existat acorduri regionale de succes : tarile scandinave, uniunea monetara nordica sau uniunea franceza înainte de război, dar ele se refereau numai la rata de schimb extern ,neexistand niciodata vreo uniune in care sa se renunte la moneda naţională. 

Trebuie să revenim la o rată comuna de schimb extern asa cum inca mai au statele din Europa de Est care si-au pastrat moneda naţională avand in acest fel ,in orice moment posibilitatea de a interveni asupra cursului de schimb. Statele din Estul Europei trec printr-o criza mult mai mica decât ţările din sudul Europei.

Ne trebuie un sistem de coordonare a cursurilor de schimb asa cum a existat înainte de moneda euro.

Intervenţia profesorului Philipp BAGUS 

Este german, profesor de economie la Universitatea Rey Juan Carlos din Madrid, autor al cartii "Tragedia euro" (gebunden Ausgabe]

Se vorbeste despre : planuri de răscumpărare, de salvare, pierderea suveranităţii, multe ţări încearcă ceva şi nu reuşesc.Sa le luam pe rand:

1) Cat ne costa moneda euro? Este vorba despre o construcţie iesita din comun in care mai multe guverne lucreaza cu aceeasi moneda avand insa fiecare propriul buget. In plus,daca deficitul unui stat este mai ridicat in raport cu al celorlalte , acesta poate externaliza costurile deficitului, astfel incat inflaţia poate sa se răspândeasca în întreaga Europă .Aceasta „Uniune deTransfer” este cea care a provocat actuala criză a datoriilor suverane . 

Armortizarea bugetara elimină concurenţa fiscală, aceasta fiind o adevarata ameninţare la adresa libertăţii.

Aceste costuri sunt legate de transferuri, subvenţii şi planuri de salvare care au dus la datorii şi deficite foarte mari. S-au cheltuit astfel 390 de miliarde de euro aduse de către contribuabilii din ţările a căror situaţie economică este bună.In viitor EFSF nu va fi suficient de mare pentru a acoperi toate datoriile fiind nevoie ca suma alocată acestui fond sa se ridice la 1450 miliarde de euro ...

In acest fel, dupa tarile din sud va urma Franta care se va confrunta cu astfel de probleme, urmand apoi Germania, care va trebui sa sustina mai mult de 36% din acest fond de salvare.
Pe de alta parte băncile nu-si pot rambursa datoriile către BCE.

Costurile monedei euro sunt deja foarte ridicate şi riscurile cresc zi de zi.

2) Se poate iesi din euro-zona ?

- În primul rând, există o problemă de ordin juridic:

Ttratatul nu permite ieşirea din uniunea monetară. Ca urmare, o ţară care doreste sa iasa din uniunea monetară va trebui mai intai să părăsească Uniunea Europeană.Tratatul de la Lisabona permite acest lucru prin articolul 49. Cand vorbim de un contributor net, cum ar fi Germania nu este nici o problemă ca să părăsească UE (si astfel , moneda euro ) pentru ca apoi să se întoarcă imediat. Pentru Grecia insa va fi mai dificil ca sa indeplineasca conditiile de a reintra in UE.

Daca vorbim insa despre incalcarea tratatelor putem sa ne amintim foarte usor despre ajutorul finaciar al EFSF şi BCE in cazul Greciei desi tratatul interzice acest lucru. O data cu iesirea din eurozona va trebui imprimata o nouă monedă acestea fiind insa costuri limitate, nu mai mari decât intrarea în euro-zona.

- Care ar fi pierderile comerciale ?

Se vorbeste despre costuri ridicate în caz de ieşire .Sa nu uitam ca barierele comerciale nu vor fi ridicate din nou.Este contrar tratatelelor europene.

- Dar costurile politice?
 

UE ar putea fi degradata la rangul de zonă de comerţ liber. În cazul în care se imprima o nouă monedă vor fi costuri de reprogramare a calculatoarelor, schimbarea caselor de marcat etc, ceea ce nu este atât de dificil.

- Cea mai mare problemă ar fi fluxurile de capital – care intra si ies.

O data cu iesirea din zona euro ar trebui facute niste reforme . Populatia greaca se poate astepta la o depreciere bruscă a valorii acestor fluxuri . Sistemul bancar elen va avea probleme de lichiditate şi de solvabilitate.Bineinteles ca vor continua tranzactiile in euro.In ceea ce priveste ieşirile de capital, trebuie luptat împotriva inflaţiei monedei nationale .

Colapsul zonei euro vaavea un efect benefic, deoarece va curata structurile financiar bancare ineficiente si ar accelera restructurarea sistemului bancar european:

- Băncile care nu sunt viabile vor intra în faliment

- Tranformarea datoriilor în capital in vederea curăţarii sistemului va face apel la un capital nou pentru a salva contribuabilii si a rezolva problemele bancare.

- Iesirea din BCE este facilitată de faptul că băncile centrale isi păstrează propriile rezerve si au bilant propriu ; In cazul iesirii din euro-zona capitalul va fi transferat de la BCE înapoi la bănca centrala.

- Problema de responsabilitate : dacă Germania ar fi parasit euro-zona in luna decembrie 2010, Bundesbank ar fi avut € 326 miliarde în bilanţul sau ; In cazul in care ar fi plecat Grecia,singura problemă ar fi fost utilizarea drahmei.

3) Exista trei modalitati posibile de iesire din moneda euro.- Înapoi la monedele anterioare pur şi simplu. Toate activele si pasivele sunt denominate în noua moneda la rata de schimb de 1 la 1 pentru a fi cel mai simplu. În cazul Greciei, aceasta ar însemna de asemenea si iesire de capital precum si utilizarea unor fonduri pentru convertirea in drahme. Cele mai multe fonduri europene sunt deţinute de banci germane. Marca va fi adoptată şi în alte ţări pentru a preveni scurgerea de capital.Acest lucru ar trebui să fie controlat, dar este contrar tratatelor europene.Ar fi justificata deschiderea unei dezbateri cu privire la schimbarea de monedă.

- Introducerea unei noi monede, paralel cu moneda euro. Bancile centrale care ies din moneda euro vor emite o monedă nouă putand obtine astfel noi împrumuturi în această monedă nouă vor putea utiliza rezervelor de aur si chiar introduce un nou standard de aur.

- Libertatea monetară –mentine moneda euro existand si concurenţa cu monede paralele, existand astfel posibilitatea de a alege; Avantajul ar fi ca indivizii vor folosi banii pe care ii doresc iar monedelele cele mai puternice vor supravieţui.Tările mici din Uniunea Monetara ar putea obţine de credite; Problema pe care o va aduce aceasta varianta este : tendinţa inflaţionistă a soluţiei.

Masurile necesare care se impun in vederea iesirii din moneda euro :

Este necesar ca noua moneda sa fie mai puţin inflaţionista decât euro. Pentru Germania nu ar fi nici o problemă dar ar trebui notat ca :

- O reformă-monetara şi bancara, trebuie să se sprijine pe baze solide. Va fi nevoie de o recapitalizare a băncilor dar si de reforme monetare ,care sa permita tranzitia catre noua moneda si care sa fie sustinuta de rezervele de aur. Trebuie eliminat deficitul public si trebuie crescuta increderea in cheltuielile de investiţii .

- Restructurarea datoriilor
- Privatizarea activelor publice şi reducerea cheltuielilor publice
- Dereglementare pentru a stimula cresterea şi inventivitatea afacerilor
- Flexibilitate pieţii muncii pentru a forma o piata a fortei de munca.
- Reducerea impozitelor.

Bastiat reamintea mereu ca economia inseamna "atat ceea ce se vede şi cat si ceea ce nu vede".

Costurile ridicate ale menţinerii în zona euro trebuie să fie comparate cu costurile de ieşire din aceasta.

Costurile ascunse pentru mentinerea monedei euro sunt extraordinar de mari : euro este o constructie cu un singur sistem bancar, care încurajează cresterea deficitelor si a preturilor.

În afara uniunii monetare se descurajeaza tendinta inflationista . Numai o centralizare printr-o uniune bugetara poate salva moneda euro şi socialismul la nivel european

Costurile politice , juridice de dezmembrare BCE sunt surmontabile si este nevoie sa fie insotite de masuri care s-o pregateasca bine.

În caz contrar vom fi invadati de inflaţie, stagnare, centralizare şi de apariţia de conflicte .