31 martie 2024

Demontarea teoriei "scânteilor justificate"

Timida* gogoaşă iniţială cu "scânteile de la ruperea cablurilor"** s-a fâsâit. Dar imediat alte comentarii diversioniste plasate ca fiind "avizate" încearcă să acrediteze ideea că la îndoirea/ruperea tronsoanelor podului de la Baltimore, "inevitabil" ar fi crescut temperatura la locurile deformărilor. "Fiind vorba acum de mase mari în deformare". Şi deci, "de aici, focul". "Când aţi îndoit o sârmă în mod repetat, în acelaşi loc, spre a o rupe, n-aţi observat că se încălzeşte puternic?" - cam aici bat ei şaua, pe ruperea prin oboseala materialului.

Numai că acolo n-a făcut nimeni hâţa-hâţa cu podul, iar mişcările vizibile*** de desprindere au avut viteze comparabile cu cele de la tocătorul de metale.

Unde nu apar scântei, flăcări şi fum nici măcar la deformarea şi ruperea unor mase (mai) mari de metal:


 evident, "pachetul" care se vede acolo că ia foc este pregătit ca să se comporte aşa
... ca şi celelalte pachete: cele de la pod; în cealaltă secvenţă e clar: sunt aruncate petarde

* Cred că a scăpat aşa în mod necoordonat, idioţii utili pro-Sistem s-au simţit obligaţi să combată - ei, de capul lor - "narativul conspiraţionist" care deja acuza explozii controlate gen 9/11 (slăbirea structurii prin supraîncălzire spre punctul de topire, prin reacţie chimică, cu termit). Fierul şi oţelul "ard" de pe la 1200-1400 de grade.

** Nefiind vizibil niciun cablu sus pe pod - desigur existau cele pentru iluminat şi diverse semnalizări, de la nivelul carosabilului (dar atunci de ce "scântei şi pe sus?" - pe partea arcuită de deasupra drumului, având patru grinzi principale).

*** Viteza de îndoire-rupere-cădere (ce-o fi fost la locul încărcăturilor telecomandate, "la nivel micro" - este altă discuţie).
 
 
De văzut şi postările mele anterioare pe acest subiect: La două capete şi Este false flag!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: