15 ianuarie 2014

Oligarhia nu-şi permite un eşec al referendumului regionalizării

 
Numit "referendum pentru revizuirea Constituţiei". Deşi a fost anunţat şi planificat pe două zile, sunt şanse ca să nu se mai ajungă la el, cel puţin nu odată cu alegerile europarlamentare. Se pot găsi tertipuri constituţionale sau procedurale (exemplul #1, exemplul #2) astfel încât să fie reprogramat odată cu alegerile prezidenţiale, sau pentru 2015, atunci cu un prag de validare de 30%.

Să se falsifice cifra participării la vot, ca în 2003, este ceva mai greu la pragul de 50%, dar nu imposibil. Dacă mai trece ceva timp, se poate afişa un consens, acum se merge pe o propagandă nefavorabilă aprobării referendumului, puterea şi opoziţia apărând "în conflict" pe tema revizuirii, deşi au ca punct comun regionalizarea. 

Dacă nu trece referendumul (invalidare sau respingere) va reieşi că românii resping regionalizarea. Care s-ar putea relua prin proceduri legislative, ocolind un alt referendum. Costurile politice ale sfidării voinţei naţionale ar fi transferate în beneficiul unui partid parlamentar care să se poziţioneze contra regionalizării. Ar putea fi PP-DD acel partid?
 

Un comentariu :

Riddick spunea...

Germania sugerează o amânare:

Deutsche Welle:

Ce nu poţi face astăzi, lasă pe mâine

Poate ar fi mai bine ca adoptarea unei noi Constituţii să fie lăsată pentru mai târziu.

Preşedintele şi majoritatea politică ar trebui să încheie un armistiţiu pe tema Constituţiei şi să renunţe fiecare la planurile sale, urmând ca subiectul să fie reluat într-un moment mai propice.

http://www.dw.de/ce-nu-po%C5%A3i-face-ast%C4%83zi-las%C4%83-pe-m%C3%A2ine/a-17360875


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Alina Inayeh, 2021 ("Ce cred românii despre Est şi Vest" - sondaj): "[...] toți acei 30%, care mie îmi dau foarte multă bătaie de cap, cred că țările occidentale, deci nu numai UE, ci țările occidentale luate așa, ca pachet, au adus mai mult rău decât bine României. Și există un număr îngrijorător de mare, 67% dintre români, deci două treimi dintre ei, care cred că interesul național trebuie păstrat, trebuie salvat, trebuie luptat pentru el chiar dacă asta înseamnă pierderea calității de membru UE. [...] deci dacă interesul național o cere, să se ducă UE unde o vrea, pentru că interesul național este mult mai important. Ne apărăm cu dinții ceva ce nu înțelegem ce. Nu știm exact ce înțeleg românii prin interesul general.

 

Postări populare: