27 februarie 2012

Trepăduşii eurocivici puşi în dificultate de schimbarea tacticii Politbiroului UE



Şi ţi-am promis c-o să te iau, o să te iau cu mine
Dac-ar fi să plec
Acum te las, te părăsesc, te-aş lua cu mine
Dar n-am bani de bilet
Akcent - "Ţi-am promis"

E greu să-i explici bizonului noua linie, fără să critici implicit Proiectul. Pîrvulescu de la Pro Democraţia crede că se poate aşa ceva. Ca şi cum de-abia de acum înainte ar putea fi probleme cu "istoria democratică a Uniunii Europene": 

Asaltul împotriva modelului social european

   Deşi modelul social european este înscris în tratatele Uniunii, asaltul împotriva sa este condus, mai nou, chiar din interiorul uneia din instituţiile menite să asigure funcţionarea Uniunii monetare, Banca Centrală Europeană. Prudenţa care a caracterizat mandatul lui Jean-Claude Trichet la conducerea Băncii Centrale Europene pare de domeniul trecutului. În cele patru luni de la preluarea preşedinţiei BCE, Mario Draghi, noul preşedinte, şi-a consacrat întrea­ga sa activitate opririi hemoragiei din zona euro. În această perioadă scurtă, BCE a aruncat pe "pieţe" o cantitate enormă de bani şi facilităţi financiare, aşa că bilanţul acestei băncii s-a degradat în câteva luni mai mult decât cel al Rezervei Federale americană după patru ani de criză [...].
   Într-un fel de interviu, care a apărut în Wall Street Journal pe 24 februarie, Mario Draghi îşi prezintă atât propria sa versiune asupra misiunii sale la conducerea BCE, cât şi viziunea sa privind viitorul Europei. Draghi nu se prezintă ca un "tehnocrat", ci ca un politican conservator pentru care "nu există nicio alternativă" la măsurile de austeritate impuse ţărilor din zona euro. Draghi nu împărtăşeşte deloc punctul de vedere al economiştilor care consideră austeritatea ca pe un impediment în rezolvarea crizei, şi aceasta pentru că "nu este posibil niciun fel de compromis în raport cu reformele economice şi fiscale de austeritate", căci "(orice) revizuire a ţintelor fiscale ar duce la o reacţie imediată a pieţelor".
   Iar acest avertisment pare să se aplice tuturor statelor, inclusiv celor care au aplicat deja cure de austeritate care le-au afectat grav nu doar echilibrul social, ci şi performanţele economice. Deşi planurile de austeritate au produs deja consecinţe dramatice peste tot unde au fost impuse şi sunt supuse din nou unei analize critice, Draghi consideră că "mult lăudatul model al Europei sociale este mort".
   O asemenea declaraţie din partea unui oficial european care nu a fost niciodată suspus probei electorale este cât se poate de riscantă. Şi, de aceea, a fost îndulcită cu tot felul de comentarii suplimentare care să estompeze efectul. Dar partizanatul acestui "tehnocrat" şi esenţa conservatoare a declaraţiei lui Draghi nu are cum să treacă neobservată. Căci Draghi nu face simple comentarii, ci propune un program economic faţă de care statele europene nu au cum să se opună. Ceea ce cere Draghi este ca întreaga istorie democratică a Uniunii Europene să fie pusă între paranteze. Doar astfel UE ar putea să rezis­te crizei şi să devină competitivă. Dar convingerile foarte ferme, de tipul celei mai dure credinţe religioase, ale preşedintelui BCE ar trebui să fie suficiente pentru ca Europa să renunţe la istoria sa socială în favoarea unei prosperităţi incerte?

BURSA

>> Interviul lui Draghi pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: