09 februarie 2012

"Klaus, sau război?"



Petr Hájek: Cine moşteneşte vântul

"Klaus, sau război?" sună o întrebare interesantă din titlul articolului (De ce cehii simt o rezistenţă faţă de Uniunea Europeană, MFD [Mladá fronta Dnes], 7.2) scris de redactorul adjunct Michal Musil. El şi-a pus întrebarea de ce atât de mulţi oameni de aici înjură UE, întrebându-se timp de o săptămână. Doar dacă nu a trebuit să trăiţi într-o seră nu aţi văzut cu doar o săptămână în urmă, că în ciuda glorificării în mass-media a "proiectului integrării europene", pentru cetăţenii din UE este ceva de domeniul trecutului, de aceea voi încerca să-l ajut cu răspunsuri. Această întrebare este gravă şi substanţială.

Michal Musil vede două surse principale de creştere a rezistenţei publicului nostru faţă de Uniunea Europeană: Václav Klaus şi o experienţă slabă cu ororile celui de-al doilea război mondial, împotriva recurenţei căruia a fost construit proiectul european.

Despre Václav Klaus scrie: "Această situaţie este unică pe continent, un om de stat eurosceptic care ar dori să se întoarcă înapoi la Europa dinainte de începutul integrării (probabil undeva în 1945, doreşte să adauge, şocant)". Nu este o batjocură, ci o minciună. Dar cele mai multe răspunsuri ar fi nepotrivite. Preşedintele republicii repetă de mulţi ani acelaşi lucru: Trebuie să ne întoarcem înapoi - dacă ar fi posibil, ceea ce nu este - înainte de Tratatul de la Maastricht. Aici se află eroarea fundamentală a integrării europene, pentru că libera circulaţie a mărfurilor, a ideilor şi a oamenilor pe întregul continent a fost schimbată violent de către elitele politice spre un imperiu federal. Cu alte cuvinte, Václav Klaus nu se opune integrării ca atare, ci avertizează de la început despre eşecul necesar al tuturor proiectelor de inginerie socială. El a obţinut o astfel de experienţă (probabil din cauza vârstei, spre deosebire de domnul Musil) la prima mână. Şi ca un economist erudit are o teorie susţinută de experienţă.

Care, deasemenea, are legătură cu alte părţi ale argumentării lui Musil. Într-un interviu în străinătate VK a spus că este o confuzie de tip clasic, cauză-efect: în Europa nu este de mult timp război nu datorită Uniunii Europene, dimpotrivă, UE poate exista pentru că trăim într-o rară pace de durată.

Aici tânărul autor îşi cere scuze pentru fraza incredibilă: "Cele mai grave ravagii ale războiului i-au afectat relativ puţin pe cehi". Războiul a avut diferite forme, toate teribile. De exemplu, probabil nu-şi poate imagina furia germanilor după asasinarea lui Heydrich. Pentru el este doar literatură şi film. Deasemenea, percepţia că mai mult de jumătate din Europa a petrecut aceşti cincizeci de ani de pace pe un butoi de praf de puşcă în forma nucleară a Războiului Rece. Şi aşa mai departe. Argumentul "păcii", ca o consecinţă a existenţei şi motivul principal al existenţei UE este o mistificare dăunătoare şi periculoasă pentru oamenii fără memorie.

Prin urmare, aş oferi întrebării domnului Musil un răspuns relativ simplu: nu cumva s-ar putea întâmpla că proiectul federalist european să fie viciat în principiu, şi, prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că a dat greş ? Nu cumva o altă încercare de a crea un "cazan de naţiuni" a devenit din nou o "oală de presiune" pe care în ciuda povestirilor mass-mediei oamenii o simt şi o văd în mod natural în viaţa lor de zi cu zi ? Nu poate fi o problemă în faptul că fiecare "Revoluţie Bună", pornită de sus, trebuie să se încheie deasemenea, în cazuri extreme, tragic, fără libertate?

Interesele umane au o consistenţă naturală. Articularea lor unică în spaţiul public se numeşte politică democratică. La un moment dat se părea că guvernul şi mass-media, mediocraţia, ar putea-o elimina complet. Prin urmare, răspunsul la această întrebare ar trebui să îl caute în această zonă domnul Musil. Va găsi acolo un răspuns privind rolul lui Václav Klaus. Fie şi cel de "activ semănator al eurofobiei", după cum consideră autorul uimit.

Petr Hájek, adjunct al şefului Cabinetului preşedintelui republicii, MF Dnes, 8 februarie 2012 

http://www.klaus.cz/clanky/3034

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Hunor Kelemen, 2012: "Sigur, vorbim despre Statele Unite ale Europei şi eu, din acest punct de vedere, pe termen lung, văd o ieşire din situaţia actuală prin crearea acestei structuri. Atunci şi România, ca stat, va avea o autonomie în interiorul Statelor Unite ale Europei, în interiorul „statului mare". Trebuie să tindem către aceste lucruri şi să discutăm foarte sincer şi foarte deschis".

Postări populare: