25 octombrie 2011

Codul ipocriziei



PDL a adoptat un aşa-zis Cod etic, care nu este altceva decât o manevră propagandistică a aripii Soros, gruparea promovată la congresul din primăvară. Documentul va servi în lupta internă, pentru consolidarea poziţiei în partid a aşa-zişilor reformatori, care şi-au făcut imagine pe seama partidului, lovind în PDL, asociindu-se propagandei care îi lipeşte eticheta de partid corupt (mai vizibil din 2009). Aproape inexplicabil, conducerea partidului, în loc să ia măsuri drastice împotriva acestor elemente, le-a tolerat şi le-a promovat.

Deasemenea, documentul mai are rolul de a controla linia politică a partidului, în sensul intimidării politicienilor (puţini) din PDL care au atitudini critice faţă de climatul politico-economic de la nivelul UE, şi apără interesul naţional (Abateri disciplinare  4.9. Promovarea de idei sau acţiuni de rasism, xenofobie, anti-semitism şi intoleranţă). Aparent, aici n-ar fi nimic bătător la ochi. Dar să ne amintim cum au explicat diverse persoane oficiale din România refuzul Olandei şi Finlandei de a permite accesul în Spaţiul Schengen pentru România şi Bulgaria - "guvernele de acolo depind de partide extremiste". Deci, partide eurosceptice şi antiimigraţie, care sprijină interesele naţionale ale ţărilor lor, sunt "extremiste" pentru establishment.

Principalul promotor al Codului etic este Monica Macovei, militantă pentru "drepturile persoanelor de altă orientare sexuală" - LGBT (persoane lesbiene, gay, bisexuale şi transgen). Macovei a aderat la Intergrupul de la Parlamentul European pentru drepturile persoanelor LGBT, unde a susţinut discursuri şi a semnat diverse declaraţii şi apeluri. S-a implicat în campania pro-homosexualitate din România şi din Moldova. Ca activistă civică, înainte de a deveni ministru, a militat nu numai pentru dezincriminarea homosexualităţii (articolul 200 din vechiul Cod Penal, anii '90), ci şi pentru recunoaşterea căsătoriilor unisex. A mai susţinut la CEDO cazul unui ţigan care a fost împuşcat de un poliţist pe care tocmai îl înjunghiase, ba s-a mai şi lăudat că a obţinut pentru acesta (nu a murit în urma împuşcăturii) daune de 130.000 de euro, care sunt plătite de statul român, ba chiar şi câte 10.000 de euro pentru fiecare dintre cei doi complici ai acestuia (numiţi în dosar "martori").

Aşadar:

- Corespunde Monica Macovei doctrinei, valorilor şi obiectivelor PDL ?

- Activităţile sale de militant pro-gay aduc sau nu daune PDL ?           

Iată anumite puncte din  Codul etic care trebuie avute în vedere pentru a răspunde la întrebări:




Introducere - Partidul Democrat Liberal asumă următoarele:

2. Integritatea politică trebuie să devină o misiune pentru toţi membrii PDL

Articolul 2 - Obligaţiile membrilor PDL

4. Membrul de partid trebuie să respecte legile ţării, Statutul, Codul etic, programele partidului, regulamentele sale, precum şi doctrina şi valorile acestuia. De asemenea, el trebuie să pună în practică, cu loialitate, obiectivele partidului.

Articolul 3 - Abateri disciplinare

Prezentul articol detaliază prevederile articolului 27 din Statutul PDL referitoare la sancţiunile aplicabile membrilor de partid în legătură cu “conduita negativă, declaraţii sau activităţi" care “provoacă daune partidului”.

4.17. Acţiuni care compromit obiectivele politice majore ale partidului; abandonarea nejustificată a responsabilităţilor delegate de partid sau acţiunea neglijentă în exercitarea acestora;

Un comentariu :

Crystal Clear spunea...

Excelent !
O sa share-uiesc si eu !


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: