01 septembrie 2011

Cum s-a ales praful de mişcarea liberală (Ziare.com)



Ziare.com:

Nu am facut si nu fac politica. Nu am avut niciodata vreo functie publica. Nu sunt membru al niciunui partid si nu ling "blidul" la nicio formatiune. Pur si simplu, nu vreau sa ma implic in lucruri care nu ma caracterizeaza. In schimb, ca simplu cetatean, ma intereseaza cine imi reprezinta interesele la nivel socio-profesional.

Toata viata am fost un mic intreprinzator privat. Nu am lucrat niciodata la stat. Astfel, in mod natural, de 21 de ani, ma asociez politic cu un concept liberal. De-a lungul timpurilor, am trait si momente bune si mai putin bune. Nu ma plang de nimic. Acum doar exprim o opinie politica personala.

Nu am asteptat niciodata ceva deosebit de la politicieni. Am vrut doar sa inteleg cum gandesc alesii ca sa-mi pot apara interesele si sa ma concentrez pe business-ul meu. Cred in viitorul acestei tari si nu m-am gandit vreodata serios sa emigrez. Dupa cateva alegeri libere, mai mult sau mai putin comentate de analisti, am reusit sa-mi fac o parere despre cine intra in politica si mai ales de ce.

Asa am ajuns sa concluzionez ca, dupa Revolutie, au existat doar cativa politicieni care au intrat pe aceasta scena dupa ce au facut bani, nu ca sa faca bani.

Pe vremea cand prim ministru era liberalul Tariceanu, aveam sentimentul ca era cineva la guvern care se pricepe la economie. Faptul ca venea din mediul privat si avea in spate o afacere personala era o garantie. Cel putin teoretic.

Acum, practic, la conducerea PNL s-a infiripat o persoana care nu a avut legatura directa cu economia de piata! De cand am auzit de Crin Antonescu, nu imi aduc aminte sa fie mentionata pe undeva o minima activitate economica privata a acestuia. Poate nu sunt bine informat!?... Mi-ar placea sa gresesc.

Personal, nu realizez din ce traieste acest individ. Ca sa fii liber si independent financiar, in adevaratul sens al notiunii de privat, ca sa poti sa aperi interesele celor care creeaza locuri de munca, consider ca o minima experienta in domeniu este obligatorie.

Pana acum, prea putini oameni de afaceri si-au pus problema cine-i reprezinta politic cu adevarat. Eu am inceput sa-mi dau seama de "valoarea" lui numai atunci cand am realizat ca acest personaj nu se poate lauda cu absolut nicio realizare in domeniul privat! In acest context, cum poate un individ ca el sa reprezinte intreprinzatorii romani?

Inainte de criza, aceasta categorie sociala, care se dorea la un moment dat a fi clasa de mijloc in Romania, aproape a disparut in contextul economic global. Astazi, sub "bagheta" magica a liderului PNL, aceasta expresie/titulatura economica nu mai exista in repertoriul flacaului liberal.

In schimb, convulsiile sale demagogice, fara un obiectiv liberal bine definit, sunt omniprezente. Niciun intreprinzator privat nu cred ca se simte avantajat in acest gen de autosatisfacere politica, cu care liderul PNL crede ca iese in evidenta! Asta nu inseamna ca ceilalti politicieni sunt mai breji.

In apoape toate discursurile sale, atat cat ma lovesc eu de ele, nu am regasit o vorba despre o strategie de dezvoltare a clasei de mijloc. In perioada anterioara anului 2008, se vorbea chiar si de low-midle class sau uper-midle class. Acum investitorii autohtoni care mai supravietuiesc vremurilor nu mai sunt reprezentati politic de nimeni.

Sutele de asociatii ale intreprinderilor mici si mijlocii, infintate in diverse segmente economice, sunt paralizate de lipsa unei reprezentari nationale. Nimeni nu poate sa spuna cati antreprenori romani mai exista in Romania! Absolut nimeni!

Din pacate, seful PNL are alte preocupari, in niciun caz acelea de a se lupta pentru interesele si greutatile oamenilor de afaceri romani, in spiritul unui liberalism autentic. Nu cred ca maestrul "liberal" Crin Antonescu a pomenit vreodata de importanta brandurilor de familie, de forta valorilor profesionale individuale stranse sub un partid reprezentativ sau de armonia comunitatii liberale, pentru evolutia societatii in ansamblu.

Daca am face o analiza comparativa intre reprezentativitatea firmelor straine si cea a IMM-urilor autohtone, vom constata instantaneu ca nu exista comparatie. Pana si FMI a facut lobby si "si-a bagat coada" in deciziile cu tenta liberala ale actualului guvern. Pentru IMM-uri solutia individuala a ramas singura alternativa viabila.

Fiecare om de afaceri, mai mic sau mai mare, incearca sa mearga inainte si sa se descurce cum poate. Grija pentru interesele si framantarile acestora, la nivelul conducerii liberale, a ajuns o utopie. Cine sa lupte politic pentru intreprinzatorii privati? Un mic trepadus care se da liberal, dar care habar n-are ce inseamna sa dezvolti o afacere serioasa in Romania? Hai sa fim seriosi...

Dragos Dragoteanu,
presedinte Euroest

3 comentarii :

Crystal Clear spunea...

"Fiecare om de afaceri, mai mic sau mai mare, incearca sa mearga inainte si sa se descurce cum poate. Grija pentru interesele si framantarile acestora, la nivelul conducerii liberale, a ajuns o utopie. Cine sa lupte politic pentru intreprinzatorii privati? Un mic trepadus care se da liberal, dar care habar n-are ce inseamna sa dezvolti o afacere serioasa in Romania? Hai sa fim seriosi..."

Riddick spunea...

Au pus "căramizile importante" Stoica (1999, primirea APR în PNL) şi Stolojan (2003 - fuziunea cu PNL-Câmpeanu; 2004 - locuri eligibile pe lista DA pentru cei care s-au exprimat public contra alianţei cu PD). Aşa că sunt mai mulţi vinovaţi.

Crystal Clear spunea...

Ei da, bineinteles...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: