10 decembrie 2010

Comunicat de presă - MAE



Comunicat de presă 

MAE a luat notă de afirmaţiile ministrului francez pentru afaceri europene referitoare la pretinsa nerecunoaştere de către România a frontierei de stat cu R. Moldova şi doreşte să precizeze că ele nu corespund realităţii.

Conexiunile între chestiunea aderării României la Spaţiul Schengen şi relaţia României cu Republica Moldova sunt artificiale. Acestea constituie o încercare de deviere a discuţiei către subiecte nelegate de criteriile Schengen, pe care România le îndeplineşte, conform tuturor evaluărilor misiunilor europene de verificare în domeniu.

MAE reaminteşte că frontierele României de după cel de-al doilea Război Mondial au fost stabilite prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947. Totodată, România a recunoscut independenţa R. Moldova exact în ziua proclamării ei, pe 27 august 1991. Acest gest a fost total şi complet, un act de voinţă politică ce, potrivit dreptului internaţional, implică recunoaşterea tuturor elementelor constitutive ale unui stat, inclusiv frontierele sale. Frontiera dintre România şi R. Moldova nu este disputată.

De asemenea, sprijinul neechivoc al României pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a R. Moldova a fost confirmat repetat de înalţi oficiali români.

România şi R. Moldova au semnat în noiembrie 2010 Tratatul privind regimul frontierei de stat, colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră. Documentul stabileşte un regim juridic modern al frontierei comune şi creează baza necesară pentru cooperarea între autorităţile de frontieră din România şi Republica Moldova.


2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Ce bine ca s-a semnat in noiembrie 2010 "Tratatul privind regimul frontierei de stat"
Ca sa le inchida gura la toti latraii( vorba ta)

Riddick spunea...

Pâi ăia văd că o ţin pe-a lor...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: