09 octombrie 2009

Václav Klaus - declaraţie




Declaraţia preşedintelui Vaclav Klaus asupra ratificării Tratatului de la Lisabona

"Pentru început, permiteţi-mi să spun că planificasem această conferinţă de presă puţin mai târziu, cu siguranţă nu în această după-amiază. După convorbirea telefonică de ieri cu primul-ministru suedez Reinfeld şi după dezvăluirea conţinutului conversaţiei noastre - care, conform înţelegerii noastre, trebuia sa rămână confidenţial - au apărut anumite speculaţii pe care aş vrea să le opresc.

Deasemenea, întâlnirea de astăzi cu preşedintele Parlamentului European J. Buzek m-a condus la concluzia că este timpul să spun public ceva mai concret despre atitudinea mea în legătură cu această problemă.

Nu era intenţia mea să accelerez nejustificat acest important proces, fiindcă Tratatul de la Lisabona este acum examinat de curtea noastră  constituţională. Ceea ce doresc să vă spun acum nu are legatură imediată cu luarea deciziei de către Curtea Constituţională.

Cei mai mulţi nu conştientizează, dar Tratatul de la Lisabona constituie o schimbare fundamentală pentru Republica Cehă. După cum ştiţi, am considerat întotdeauna acest Tratat un pas în direcţia greşită. El va adânci problemele pe care UE le întâmpină azi, va mări deficitul său democratic, va agrava poziţia ţării noastre şi o va expune la noi riscuri - printre altele şi fiindcă pericliteaza statutul legal al cetăţenilor şi stabilitatea drepturilor de proprietate în ţara noastră.

O parte integrantă a Tratatului de la Lisabona o constituie Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Pe bazele ei, Curtea de Justiţie de la Luxemburg a UE va decide care dintre prevederile legale, cutumele si practicile ţărilor membre ale UE corespund cu cele ale Cartei. Aceasta va face posibil să se ocolească tribunalele ceheşti şi să se ridice pretenţii de proprietate , cum ar fi ale acelora care au fost deportaţi după cel de-al doilea război mondial, direct înaintea Curţii de Justiţie a UE. Carta face posibil să se reexamineze chiar deciziile definitive şi irevocabile ale tribunalelor din Cehia.

Precedentul guvern ceh nu a acordat suficientă atenţie acestei - vital importante Republicii Cehe - chestiuni şi nu a negociat o derogare de la această Cartă, precum Polonia şi Regatul Unit. În aceste două ţări, drepturile enumerate în Cartă vor fi evaluate conform legilor existente în aceste ţări, de exemplu în Polonia vor decide tribunalele poloneze.

Înaintea ratificării, Republica Cehă trebuie cel puţin să negocieze retroactiv o derogare similară. Aceasta va garanta că Tratatul de la Lisabona nu va duce la încălcarea aşa-numitelor Decrete Beneš.

Cred că această derogare poate fi rezolvată rapid.

Václav Klaus, Castelul Praga, 9 octombrie 2009

6 comentarii :

Theophyle spunea...

RK, constiinta, si verticalitatea nu se cumpara la alimentara.

Cehii au fost la fel de tradati ca si Romanii. Ei insa nu au uitat, noi nici macar nu stim.

Riddick spunea...

Salut, Theo-Phyl!

Ce golani, l-au apostrofat pe Klaus, şi Cohn-Bendit, şi Sarkozy (mai diplomatique, naturellement! ;-) ), acum suedezul, dând publicităţii convorbirea. Şi ăştia au pretenţia că reprezintă Europa democratică !

Anonim spunea...

Cehii sant un popor civilizat si Guvernul Romaniei ar trebui sa tina
cont de astfel de comentarii.

Riddick spunea...

România, din păcate, a ratificat deja Tratatul de la Lisabona, fără referendum, direct în parlament.
Să vedem ce năstruşnicii ni se mai propun şi ce răspunsuri vom da.

Anonim spunea...

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=295&cmd=articol&id=11615

Riddick spunea...

@Anonim: UE începe să se transforme în altceva. Britanicii au observat asta cel mai bine. Când începi să intri peste naţiunile componente cu tot felul de aberaţii, trebuie să te aştepţi la reacţii.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: