03 februarie 2018

E destul de lung, dar merită urmărit, pentru a înţelege complicităţile



UPDATE

Moderatorul (Miron Manega) a menţionat pe siteul său că emisiunea a fost cenzurată:

P.S. Emisiunea a fost cenzurată. Au fost tăiate referirile acuzatoare la Petre Roman, Răzvan Teodorescu, Corina Drăgotescu (teroarea "alegerilor" din 1990), Laura Codruța Kövesi - ca principal gropar al dosarelor de la procuratură - , la ordinul lui Băsescu, pentru a-i apăra pe Iliescu și Roman etc. Se pare că despre genocidul comunist se poate vorbi, însă nu și de continuarea lui fesenistă.

Nu-i el patron la postul 6TV (ci o anume Olga Croitoru). Totuşi, destul de naiv (M.M.) dacă-l ia de bun pe masonul Călin Georgescu (îl menţionează la începutul clipului, ca autor în ziarul pe care-l editează).

În general nu am încredere în mijloacele media care "vorbesc pe două voci". La 6TV apar şi Manega, şi (rar) Constantin Cojocaru, şi Ioan Roşca, şi Mircea Dogaru. Dar şi "euroatlantici" precum militarii (r.) Ion Petrescu, Grumaz, şi unii ceva mai mascaţi precum Chelaru şi Străinu. Ultimul era cu grad de căpitan în decembrie 1989 (nu chiar tot atât de rotofei ca acum), şi la momentul lichidării comandoului Trosca se afla în dispozitivul de la MApN, sediul central. Şi "nu ştia" în dimineaţa de după "regie" despre ce-i vorba (după o noapte-ntreagă!), în faţa camerelor TVR descria cadavrele ca fiind ale unor "terorişti care atacau ministerul". De-aia am şi scos din blogroll Bursa (unde scrie şi Cristian Pîrvulescu), Cotidianul (cu Stelian Tănase), şi Evenimentul zilei (cu Iulian Chifu).

5 comentarii :

Riddick spunea...

TREZESTE-TE GHEORGHE, TREZESTE-TE IOANE 2018 02 01

https://www.youtube.com/watch?v=WK5_Wem7tqM

https://www.youtube.com/channel/UCWtYfI4WDxjjOmepETLkO2Q/videos

Anonim spunea...

Tocmai am terminat de vazut inregistrarea cu Ioan Rosca. Foarte utila lectia de istorie. Nu il cunosteam pe I. R. si, avind in vedere cit s-a luptat cu sistemul criminal, ignorarea lui de catre massmedia + elita de kkt romaneasca e o dovada in plus ca tot ce povesteste despre conspiratie/complot/stergerea urmelor e adevarat. Detaliile pe care le-am aflat, unele dintre ele (Ticu-Dumitrescu, Blandiana...) incredibile in prima secunda dupa auditie, dar care vin sa confirme suspiciuni, birfe si zvonuri mai vechi, imi confirma imaginea de infern pe care mi-o facusem despre toata porcaria fara margini a bolshevismului criminal evreiesc.

Cel mai important lucru pe care il spune (si asta arata ca omul chiar intelege pe ce lume traim) se poate asculta de la minutul 1:08:24 pina la minutul 1:08:32. OPT SECUNDE. Marile adevaruri sint simple.

Asta e adresa exacta:
https://www.youtube.com/watch?v=WK5_Wem7tqM&feature=youtu.be&t=1h8m24s

=== TORLAND ===

Riddick spunea...

Mulţumesc, o să merg la link.

Am avut şi eu perioade de naivitate. De exemplu, în "etapa mea băsistă", îl luam drept "comunist" pe I. Roşca

... adică http://www.ioanrosca.com/

... dar apoi am găsit (făcut tot de I. Roşca)

http://www.procesulcomunismului.com/

... şi IT'S HUGE.

Anonim spunea...

Foarte important este să fii cît mai precis atunci cînd ai de a face cu soarta unui om (fie și multiplicat cazul la milioane), indiferent dacă nu se mai poate decît o consemnare istorică.

La fel, pentru acuzat, cînd poți identifica persoane concrete, cu răspunderi concrete.

Tot așa ar trebui să se scrie și istoria. Întîi să ai baza de date cît mai completă și cît mai brută, adică neinterpretată gata.

Contează, chiar și în cadrul aceluiași tip de regim, chiar sub steagul aceleiași ideologii, cine, unde, cînd.

"Delocalizarea" convine perfect șarpelui. Lasă, mai vedem noi de cutărescu, mai vedem noi de cine ținea o provincie, ce spunea legea în momentel respectiv (de multe ori spunea bine) ideologia e de vină (cînd nu mai convine, cînd s-a uzat, altfel...), aruncați vișineștii spălați pe creier la fiare, noi, intelectualii de elită, altfel foști procurori, de exemplu, ne-am sucit. Culmea, ideologia e de vină, într-adevăr, dar nu teoretizarea, ci efectele palpabile din viața, economia, cultura societății/comunității afectate. Ideologia oricum va fi scoasă basma curată mai încolo, pentru că "mai merge și altă dată". E important pentru șarpe să se facă cît mai greu legătura cu utilizarea ideologiei ca unealtă pentru atingerea unor scopuri foarte cuantificabile și identificabile ca jaf, crimă, abuz - indiferent de epoca istorică - și făptuitori, de obicei, ca să nu zic totdeauna, un grup organizat care a premeditat lovitura, inventînd sau folosindu-se de ideologie în realizarea ei, nu invers dpv cauzal.

Leg aici de Duda zilei, partea de final. Ceaușismul trebuie pictat ca o ideologie, ca să-l scoți o varietate de comunism, fie și naționalist (șerpii nu se încurcă în contradicții academice), iar odată etichetat poți să-l arunci la gunoi cu tot pachetul care nu convine, elementele pe care le-ai menționat și care nu țin de o ideologie ci de buna funcționare a statului în favoarea oamenilor locului, de interesul național, deh!.


Riddick spunea...

Adevărat...

Duda zilei, 4 februarie 2018:

Unul dintre "copiii politici" ai lui Ilici, Ionuţ Vulpescu (ceilalţi fiind C. Creţu şi A. Năstase), căinează soarta... liberalismului. De parcă PSD ar fi liberal?! A, da, nici nu se defineşte ca partid socialist, ci "social-democrat".

"Mă tem că acum, un soi de putere colectivă încearcă același lucru: să pună capăt liberalismului democratic. Cu Ceaușescu drept exemplu și spirit tutelar. De ce nu ne rupem de ideologia nefastă a ceaușismului?"

Atacarea "ceauşismului" înseamnă de fapt atacarea unor principii care chiar erau valide, dincolo de regimul politic de atunci: suveranitatea, autarhia, industrializarea, autonomia în cadrul alianţelor şi tratatelor. Şi poate sună pretenţios - prioritizarea interesului naţional faţă de interesele altora.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):