13 iulie 2016

Cum să continui austeritatea şi dezindustrializarea împotriva unui vot popular de 75%



Se poate generaliza: aplicarea de politici contrare "mandatului electoral".
 
Alegeri legislative 2012. USL (PSD+PnL+UnPR.eu) împreună cu PP-DD au obţinut - cumulat - un procent de circa 75% din voturi. Unii au zis că este o victorie "a stângii, împotriva lui Băsescu", eu am văzut în principal un vot de protest contra austerităţii (şi în secundar contra dezindustrializării şi a invaziei politico-economice a intereselor străine în România). Văzusem şi falsul sub care defila USL, care apucase dinainte de alegeri să-şi dea arama pe faţă, ratificând împreună cu PDL tratatul fiscal european, deci - austeritatea.

Cum să aplici după venirea la putere exact contrariul politicilor pe care ţi le-ai asumat, şi în acelaşi timp s-o faci gradual, asigurând atât "eficienţa" aplicării cât şi "alibiul" faţă de propriul electorat ? Căruia să-i vinzi poveşti despre "cum ai fost trădat", despre "divergenţe ideologice", "constrângeri obiective", blablabla.

Pâi, se parcurg următorii paşi:
  • Eliminarea PP-DD, prin migrarea parlamentarilor deja infiltraţi acolo dinainte de alegeri, închiderea televiziunii OTV şi obţinerea condamnării penale a liderului partidului. Care s-a dovedit a fi un papagal, nu un politician: dacă cunoşti mizele reale nu te laşi atras în capcane, rahaturi gen "şantaj pe câteva zeci de mii de euro".
  • Spargerea USL, pentru echilibrarea "jocului parlamentar" şi pregătirea paşilor următori. O schimbare de politici menţinând simultan USL grupat şi PP-DD (încă) nedizolvat ar fi însemnat crearea condiţiilor pentru creşterea unui partid antisistem, fie el PP-DD ori altul.
  • PnL fuzionează cu PDL, şi pentru votanţii PnL care nu digeră "fuziunea cu băsiştii" se inventează ALDE (Tăriceanu). Nu cumva să migreze spre un partid "necontrolat" de Sistem.
  • Complicii de la PDL asigură locuri eligibile "disidenţilor băsişti", deşi îi ştiau bine cine sunt. EuroBăse va anunţa teatral ("Adio, PDL !"), şi bineînţeles postelectoral, crearea "Partidului Băsesc" (PMP), ajuns partid parlamentar "pe barba" PDL-ului. Care (n'aşa ?!) - "n-a ştiut". Şi gata, sunt "rezolvaţi" votanţii băsişti care au văzut în fuziunea PDL-PnL o alianţă "cu USL-iştii".
  • Crearea şi (sau doar) folosirea unui incident precum incendiul de la Clubul Colectiv pentru a "justifica necesitatea" unui guvern tehnocrat, care va aplica austeritatea în an electoral, dar ca un guvern "de extratereştri", neasumat explicit (deşi la învestire a primit 389 de voturi pentru şi numai 115 împotrivă). Apar în stradă unii care "vor să-şi ia ţara înapoi" şi Ponta demisionează imediat. Aici scenariul este cel mai subţire: se vede concertarea, premeditarea, complicitatea.
  • PSD n-a reacţionat la "trădarea" UnPR.eu (* UNPR are link pe net cu .eu, nu cu .ro sau altceva), care a agreat propunerea lui Kraut Iohannis pentru premier tehnocrat, deşi (încă) alianţa majoritară PSD-UnPR.eu-PnL convenise în prealabil o propunere comună de premier politic (de la PSD). Propunerea va trece în parlament la un vot 389 la 115, deci PSD şi-o asumă, deşi ar vrea să pară altceva.
  • La începutul anului 2016, majoritatea organizaţiilor PSD respingeau participarea pe liste comune cu UnPR.eu pentru alegerile locale (şi, evident, legislative), dar conducerea le ignoră şi bagă uneperişti în primării si CJ-uri în dauna propriilor candidaţi, deşi cercetări sociologice arătau că o participare în nume propriu ar aduce mai multe poziţii, chiar şi fără cota-parte a PSD-ului din "Alianţa PSD - UNPR" (care a obţinut aproape 5%).
  • UnPR.eu anunţă fuziunea cu Partidul Băsesc. Postelectoral, desigur. După alegerile locale, când (n'aşa ?!) PSD "n-a ştiut" ce are de gând UnPR.eu: să-l bage la toamnă pe EuroBăse cu partid cu tot, în parlament. Ca să aibă cine continua austeritatea, eventual "cu PSD şi ALDE în opoziţie".

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):