26 martie 2016

Să fie adevărat ?



Mircea Diaconu nu mai apare pe lista de susţinere a Manifestului Spinelli. Semnătura lui apare acolo în 2014. Deci, şi-a retras (?) semnătura de susţinere a unui manifest-program care cere dizolvarea statelor naţionale din UE şi crearea unui "stat european".

ianuarie 2016, când apare al treilea semnatar RO (Marinescu)

X-ul indică locul unde apărea Diaconu, între Kyrkos şi Gentile
(printscreen din 26 martie 2016)

Din punctul meu de vedere este irelevantă "retragerea": a semnat acolo de bunăvoie şi în deplinătatea facultăţilor mintale; deficitul este la bun-simţ şi la patriotism. Şi este cronic, nu se remediază brusc. Retragerea este o măsură de ştergere a urmelor, nu efect al vreunei "revelaţii". Prevăd "reutilizarea" lui Diaconu într-un scenariu politic unde n-ar da bine acea semnătură ("Nu cadrează, to'a'şu' !").

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):