13 martie 2016

Războiul adevăratelor tronuri


Lupta dintre facţiuni se extinde şi în România ?

Cotidianul:

[...] Se întâmplă, într-adevăr, ceva important. Autorităţi americane care nu sunt la putere, sau, dacă sunt, fac dizidenţă administraţiei Obama au luat decizia să atragă atenţia cuiva din România (cui?) că au fost depăşite prea multe linii roşii chiar de către DNA (şi SRI). Noi, aici, bănuiam câte a acoperit şi câte mai acoperă SRI, dar era imbatabilă reacţia celor care replicau: dacă ar fi aşa, de ce laudă americanii SRI-ul?


Cui îi este adresat acest mesaj, deocamdată neoficial, dar care poate deveni oficial după încheierea actualei campanii prezidenţiale din SUA? Opiniei publice, în primul rând: nu vă grăbiţi să deveniţi anti-americani; şi noi ştim că SUA nu s-au purtat corect cu voi! În cele din urmă, preşedintelui Iohannis: te-au dezinformat şi ai tăi, şi ai noştri, fii cu ochii în patru, dacă nu vrei să cazi în capcanele complicităţilor grave!

Nu ştim ce urmări (ce evenimente, ce schimbări) anunţă acest mesaj. Dar e limpede că aceia care l-au iniţiat au calculat toate şansele lui de a eşua în mlaştina politică autohtonă. Şi i-au dat drumul după ce au fost siguri că mlaştina asta, atotbiruitoare până acum, poate fi biruită.

În acest joc, semnele lui nu au să iasă la iveală în regim de breaking news. Avem a le urmări de-a lungul următorilor patru ani.

6 comentarii :

Riddick spunea...

Linkul original cu facţiunile a fost şters ("I wonder why" ;-) ) de la Rumor Mill News, dar e salvat de foarte multe ori la Wayback Machine ("Arhiva Internetului").

Riddick spunea...

De urmărit "reacţiile standard" ale establişmentului RO şi ale lătrăilor arondaţi acestuia: "stânga" o susţine deschis pe Hillary Clinton, iar "dreapta" îl bombăne pe Trump.

Văzând concentrarea de forţe oligarhice anti-Trump împotriva curentului popular pro-Trump (în faţa căruia pierde încet dar sigur), nu poţi avea o altă opţiune decât pro-Trump. Mulţi "conservatori" se demască cu acest prilej intrând în jocul anti-Trump, şi ei trebuie ţinuţi minte pentru totdeauna.

Crystal Clear spunea...

Este cea mai bună veste pe care o aud de la tine de când te-am întâlnit pe net :)

Mi-e frică să mă şi bucur...

Crystal Clear spunea...

Linkul de jos întăreşte ceea ce spui tu.

Începe să nu-mi pară rău că Iohannis a stat vreo lună în Miami de nu mai pleca de acolo....


http://gandeste.org/general/spiegel-despre-iohannis-diletantul-2/66366

Riddick spunea...

Eu tot mai am rezerve, fiind Turcescu cel care l-a "adus" pe Darren White. Iar ordonanţa de urgenţă cu interceptările face referire la hotărâri CSAT pe care le tratează drept baze legale pentru un centru de interceptări care de fapt nu schimbă nimic, ci dă o aparenţă de legalitate implicării SRI în anchete penale.

Riddick spunea...

Der Spiegel este revistă şi site de stânga, şi în critica la Iohannis foloseşte ca "argumente" împotriva retragerii decoraţiei lui Tokes unele de genul "comitetul de onoare al decoraţiei e format din naţionalişti, foşti comunişti şi corupţi", trecând sub tăcere faptul că există o hotărâre judecătorească definitivă care confirmă acţiunea comitetului, de retragere a decoraţiei.

Sunt curios cine vine şef al Administraţiei Prezidenţiale în locul lui Mihalache, care cică ar pleca ambasador la Londra. Dan Andronic 'ce că nu pleacă (la Londra; nimic clar despre plecarea şi de la Cotroceni), iar Troţkimăneanu salută vestea plecării lui ("Auf Wiedersehen, Herr Mihalache!", la Contributors). Troţkimăneanu îmi aduce aminte despre un element trecut sub tacere: Mihalache cunoaşte bine limba germană, şi-a dat doctoratul pe o teză privitoare la Germania, şi a acţionat în cadrul lobby-ului pro-german din România. Să-l fi cerut plecat americanii ? Să vedem cine vine-n locul lui.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: