Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

16 august 2015

Să fim oare atât de proşti încât să murim în masă facilitând războaiele altora ?


Ne-o spun zilnic, aproape în clar. Se pare că nu mai are cine să-i audă.
Niciun avertisment nu trebuie socotit a fi tardiv:
 

[...]  Ce este cu avalanșa asta de subiecte? De ce ni se oferă tablouri în pereți, nu pe pereți, valuri de povești de amor maneliste cu politicieni de top, hoții inimaginabile cu hoți intangibili, aglomerație în Beciul Domnesc și peste toate un spectacol grotesc, de nu de-a dreptul porcesc, agrementat cu violuri în grup? Nu cumva, folosesc din nou cuvântul, puhoiul de insanități, de escrocherii, de nemernicii pe care organele le-au ținut până acum sub obroc, ecranează, astupă, distrage atenția de la ceva și mai grav? Ei, bine, s-ar spune că da. Unii susțin că nu este decât continuarea și accentuarea jocului manipulator prin care țara a fost și este devalizată, prin care să fie definitivată devalizarea, să fie consacrat statutul de colonie, măcar în fapt. Fără a nega acest lucru, nu trebuie exclusă o altă probabilitate mult mai gravă. În spatele acestor măști aburite, acestor cortine de fum, cacealmalei numită anticorupție se instalează tunurile adevărate, bombele ce ne vor lovi la modul propriu. În vreme ce mai mult ne hlizim decât ne indignăm la spectacolul dezvăluirilor și arestărilor de carnaval ale foștilor puternici ai zilei și camarilei lor, adevărații păpușari instalează aici teatrul de război. Dincolo de conspirații, România a devenit pe hărțile generalilor, și poate și ale președinților, locul ideal unde poate fi experimentat noul conflict al mileniului. Ceea ce se întâmplă în Ucraina, în proximitatea noastră, ar rămâne un simplu zgomot de fundal. Generalii au nevoie de un război adevărat care să nu afecteze nici una din marile tabere implicate, într-o zonă de margine a articolului cinci, după care să nu-i pară nimănui prea rău și care să poată justifica o ambalare a mașinăriei belicoase mondiale. Geopolitica superputerilor pare împăcată pe noul aliniament. Și la fel și noul Svejk care, în speranța că va scăpa de dosarele lui de banditism funciar și locativ, mai nou de terorism, umblă cu fulmicotonul, cerând alipirea Basarabiei, care înseamnă matematic dezlipirea Transilvaniei. O nouă Iugoslavie? Un nou Kosovo? Teritoriul de aici, în care palpită și Ținutul românofob, se califică milimetric, în viziunea lor funestă și ne-o spun zilnic, aproape în clar. Se pare că nu mai are cine să-i audă. Iar cei care dau semne că înțeleg ce se întâmplă sunt amestecați și mestecați de malaxorul butaforiei premergătoare. Că așa stau lucrurile în realitate, mi se pare o suspiciune rezonabilă. Dincolo de ficțiune.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):