16 august 2015

Îmi scăpase porcăria asta !



Noua lege electorală (votată şi de "opoziţie") era criticată mai ales pentru numărul mic de mandate alocate românilor "expaţi" (sau turişti).

Dar elementul de reală gravitate este "îngheţarea" scenei politice în cazul mandatelor vacante, care se vor completa nu prin vot anticipat, reflectând situaţia politică de la acel moment, ci prin "împingerea înainte" a următorului de pe lista partidului parlamentarului care a vacantat mandatul. În acest mod nu mai pot fi testate real tendinţele din electorat (la o vreme după alegeri), oligarhia sustrăgându-se de la verdictul cetăţenesc.
"În caz de vacanţă a mandatelor de senatori sau de deputaţi aleşi pe liste de candidaţi, supleanţii ocupă locurile devenite vacante, în ordinea în care sunt înscrişi în liste, până la data* validării mandatului pentru ocuparea locului vacant".
* Chiar dacă ar fi vorba doar de perioada de "tranziţie" până la votul pe liste (2015-2016), tot ar fi grav; acum invocându-se "imposibilitatea" alegerilor anticipate datorită dispariţiei colegiilor (abrogate explicit în noua lege), precum şi inexistenţa listelor de candidaţi.
Legea alegerilor locale (şi ea votată de "opoziţie") este similară din acest punct de vedere, în plus prevede alegerea primarului într-un singur tur: de exemplu, dacă sunt trei candidaţi având respectiv câte 35, 33 şi 32 de procente, "câştigă" cel cu 35%, împotriva a 65% din electoratul local. La alegerea preşedintelui consiliului judeţean, oligarhia iar fuge de cetăţeni, acesta fiind ales de consilierii judeţeni. Adică, în urma negocierilor dintre partide, fără o legitimitate dată de o majoritate clară, eventual tranşată printr-un tur doi.

De asemenea, şi legea referendumurilor a fost modificată, pragul de validare fiind coborât de la 50% la 30%. Oligarhia se teme de majorităţile reale.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):