Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

01 septembrie 2014

Kissinger: "conflictul dintre economia internaţională şi instituţiile politice naţionale slăbeşte scopul comun necesar pentru o ordine mondială"



Cum ar veni, este vorba despre scopul comun al unora. Care nu reprezintă (real !) nici naţiuni, nici instituţii politice naţionale. Aşadar - unii care se sustrag controlului democratic din partea demos-urilor (naţiunilor).

Având deci în vedere natura reală a acestui concept ("Noua Ordine Mondială" / "The New World Order"), ar trebui mai degrabă să privim favorabil fenomenele şi actorii care - cică... - ar periclita acest scop ("general", "necesar"), după cum guiţă fosila Kissinger:
Într-o analiză publicată de Wall Street Journal, Henry Kissinger vorbeşte despre conceptul de „ordine”, aşa cum a fost el înţeles după Al Doilea Război Mondial, despre motivele pentru care s-a ajuns la actuala criză şi despre soluţiile la care ar putea apela marile puteri. De multă vreme, spune acesta, încercarea de a stabili o ordine mondială s-a bazat aproape exclusiv pe concepte ale societăţilor occidentale. Eforturile făcute de americani şi de europeni pentru a stabili regulile universale ale jocului au dat roade din multe puncte de vedere. Mare parte din suprafaţa lumii se află acum sub controlul unor state independente şi suverane. Răspândirea democraţiei şi a guvernării participative au devenit o aspiraţie comună, dacă nu o realitate universală. Reţelele de comunicare globală şi cele financiare operează în timp real.
„Din 1948 şi până la începutul secolului XXI, a fost înregistrat un scurt moment în istoria omenirii în care se putea vorbi despre o ordine mondială incipientă, bazată pe un amalgam de idealism american şi concepte europene tradiţionale asupra ideii de stat şi de echilibru al puterilor. Dar regiuni extinse ale lumii nu au împărtăşit niciodată conceptul occidental de ordine şi l-au acceptat doar în mod formal. Acest lucru devine acum vizibil în criza din Ucraina sau în Marea Chinei de Sud. Ordinea stabilită şi proclamată de Vest este acum la un punct de cotitură”, scrie Kissinger în articolul adaptat după cartea sa, „World Order”, care urmează să fie publicată pe 9 septembrie. Cauzele sunt multiple, crede acesta. În primul rând, Europa a creat o structură, Uniunea Europeană, care transcede statul şi duce o politică externă bazată pe soft-power, adică pe principii care îşi propun maximizarea influenţei fără a recurge la argumente economice sau militare. Dar UE foloseşte ideea de legitimitate fără a o completa cu o strategie şi permite astfel posibilitatea apariţiei unui vid de autoritate, creând un dezechilibru al forţelor de-a lungul graniţelor sale, apreciază fostul secretar de stat. În tot acest timp, părţi din Orientul Mijlociu s-au dizolvat în structuri sectariene sau etnice, în conflict una cu cealaltă, miliţii religioase, forţe armate care violează, după bunul plac, graniţele şi suveranitatea, producând fenomenul unor structuri statale eşuate, incapabile să-şi controleze propriul teritoriu.

Cum ar putea arăta noua ordine mondială în opinia lui Kissinger

O altă problemă este conflictul dintre economia internaţională şi instituţiile politice naţionale, care slăbeşte, de asemenea, în opinia lui Kissinger, scopul comun necesar pentru o ordine mondială. Şi astfel, apare la nivel internaţional un paradox: prosperitatea depinde de succesul globalizării, dar procesul produce o reacţie politică care acţionează adesea împotriva propriilor aspiraţii. Iar al treilea neajuns al actualei ordini mondiale este, după părerea fostului secretar de stat american, absenţa unui mecanism eficient prin care marile puteri să se consulte şi să colaboreze în cele mai importante probleme.

„Căutarea unei ordini mondiale în era contemporană va necesita o strategie coerentă, care să stabilească o ordine în interiorul diferitelor regiuni şi să facă aceste ordini să relaţioneze între ele. Acestea nu sunt neapărat compatibile una cu cealaltă. Triumful unei mişcări radicale poate aduce ordine într-o regiune şi instabilitate în toate celelalte. Dominaţia militară dintr-o singură ţară, chiar şi atunci când aduce aparenţa unei ordini, poate produce o criză în tot restul lumii. O ordine mondială în care statele să îşi afirme demnitatea şi guvernanţa participativă şi să colaboreze la nivel internaţional după reguli prestabilite, trebuie să fie speranţa şi sursa noastră de inspiraţie. Dar progresul înspre acest scop trebuie susţinut printr-o serie de stadii intermediare”, spune Henry Kissinger.

Întrebările la care trebuie să răspundă SUA

El crede că SUA sunt într-un moment la care trebuie să-şi răspundă la o serie de întrebări, dacă vor să joace un rol responsabil în evoluţia viitoare a lucrurilor. „Ce vrem să prevenim, în orice condiţii şi dacă este necesar de unii singuri? Ce vrem să obţinem, chiar dacă nu suntem susţinuţi de niciun efort multilateral? Ce vrem să obţinem sau să prevenim doar dacă suntem susţinuţi de o alianţă? În ce nu ar trebui să ne implicăm, chiar dacă suntem îndemnaţi de un grup sau de o alianţă? Care este natura valorilor către care vrem să ne îndreptăm? Şi cât din aplicarea acestor valori depinde de circumstanţe? Pentru SUA, asta înseamnă să gândească la două niveluri contradictorii. Celebrearea principiilor universale trebuie să fie dublată de realitatea istoriei, culturii şi a viziunii asupra propriei securităţi a celorlalte regiuni”, conchide Kissinger.

6 comentarii :

Riddick spunea...


Henry Kissinger on the Assembly of a New World Order
The concept that has underpinned the modern geopolitical era is in crisis

http://online.wsj.com/articles/henry-kissinger-on-the-assembly-of-a-new-world-order-1409328075


The Curious Case of Henry Kissinger

http://www.jrnyquist.com/kissinger.htm

Anonim spunea...

http://activenews.ro/alerta-timis-apa-otravita-de-exploatarile-gazelor-de-sist_1858189.html

Riddick spunea...


Şi se vrea exportarea "surplusului" de gaze, de parcă această resursă FINITĂ ar fi prea multă pentru România !

Anonim spunea...

Ma insel eu sau autorul e in poza atasata la articolul urmator ?
http://www.presstv.ir/detail/2014/08/31/377238/documents-show-how-us-allowed-israel-to-have-nukes/

Riddick spunea...

Da, el este (Kissinger), cel din dreapta. Tot el l-a terminat politic pe Nixon, prin acţiuni şi sfaturi greşite.


Asta din cauza că Nixon a participat - ca tânăr procuror - în ancheta şi procesul de spionaj contra soţilor Rosenberg (care au dat planurile bombei atomice URSS-ului).


http://ro.wikipedia.org/wiki/Ethel_%C8%99i_Julius_Rosenberg

http://www.contributors.ro/global-europa/marea-inselatorie-sotii-rosenberg-si-miturile-stangii-mondiale/

Riddick spunea...

Oops - Nixon era vicepreşedintele lui Eisenhower la momentul respingerii cererilor de graţiere ale Rosenbergilor. Nu ştiu de unde am rămas cu impresia c-ar fi participat la instrumentarea cazului - poate în urma vizionării filmului "Nixon" regizat de Oliver Stone (1995). Filmul îl cam atacă pe Nixon.


http://www.nytimes.com/2008/09/14/nyregion/14rosenberg.html?_r=0


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):