16 septembrie 2014

EuroBăse - propagandă împotriva proprietăţii private, familiei şi comunităţilor locale



Susţine interesele big-business-ului, în detrimentul stabilităţii vieţii familiale şi a statutului de proprietar ("Avem prea mulţi proprietari imobiliari" - afirmaţie reluată constant de-a lungul anilor de propaganda oligarhiei; la fel şi-n agricultură: "prea mulţi proprietari"). Mutările dese atomizează societatea şi distrug coeziunea comunităţilor locale. Acest fenomen este încurajat în scopul diluării solidarităţii naţionale. Migraţia forţei de muncă satisface atât interesele oligarhiei din România (scutind-o de protestul şomerilor rezultaţi în urma "privatizărilor" şi a dezindustrializării la ordin UEFMI), cât şi ale oligarhiei din UE (care îşi acoperă locurile de muncă prost plătite şi cu munci necalificate, refuzate de cetăţenii proprii). În perspectiva unui eventual regim patriotic care ar iniţia scoaterea României din UE, milioanele de imigraţi economici şi familiile lor ar fi instrumentaţi împotriva acestuia ("Vă pierdeţi locurile de muncă mai bine plătite de la noi, din UE !").

Unii susţin că "pe vremea lui Ceauşescu aveau toţi casă". Dar foarte mulţi erau chiriaşi la stat, doar începând din 1990 au devenit proprietari (achitând doar o fracţiune din valoarea reală a apartamentelor sau a caselor naţionalizate), mituiţi electoral de regimul Iliescu-FSN-FDSN-PDSR. Unul din scopurile urbanizării de tip socialist (demolări şi mutarea "la bloc") era - desigur - tot distrugerea comunităţilor locale existente.

Băsescu, la Şcoala de Vară a PMP:
Eu nu spun că nu este o prioritate din a-ţi cumpăra o casă, dar, în opinia mea, reflexul acesta pe care îl are românul să-şi cumpere casă diminuează major mobilitarea forţei de muncă în România. Uitaţi-vă în filmele americane, îi vedeţi cum îşi iau trei valize şi au plecat de acasă pentru că nu au găsit un loc de muncă bine plătit.”

”Aş vrea ca voi să nu vă educaţi în spiritul «Vreau casă!», prima dată, ci: «Vreau loc de muncă şi salariu», prima dată. Este esenţial. Dacă ai loc de muncă şi salariu poţi să-ţi faci şi casă. Cel puţin la tinereţe bine este să fii mobil din punct de vedere al opţiunilor tale pentru un loc de muncă. Pot să găsesc un loc de muncă foarte bun la Iaşi, de ce trebuie să am casă la Satu Mare şi să mă leg tot timpul de casa aia?”

Nu vreau să vă mobilizez către ideea că un om nu are nevoie de o casă. Are nevoie, dar fiţi pragmatici, nu sentimentali. Noi am rămas cu chestiunea asta cu casa de pe vremea comuniştilor. Să avem o casă proprietate. Dar atunci era şi locul de muncă asigurat acolo unde aveai casa. Ori viaţa într-o economie liberă, într-o societate liberă, înseamnă competiţie, iar competiţia te împinge să fii mobil.”

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):