Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

16 septembrie 2014

„Moştenirea Voinea” sau deja „moştenirea Merkel”?



Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

De când cu un nou ministru pentru buget, presa economică (atâta cât a mai rămas) a vorbit de o „moştenire Voinea”, ca un bilanţ la predare din partea fostului ministru şi ca premisă la preluare a funcţiei de către înlocuitorul său. A vorbi despre o „moştenire Voinea” este mai mult decât exagerat, căci dl Voinea, ca şi oricare altul ar fi fost în funcţia respectivă, n-a făcut ceea ce a vrut domnia sa. Mult mai pertinent este să se vorbească despre „moştenirea Boc/Ponta/Gherghina” sau, poate încă şi mai potrivit, despre „moştenirea Merkel” căci, vai, bugetul României din ultimii ani a fost integral aşezat pe indicaţiile berlinezo-bruxelleze, ale căror consecinţe au început deja să se vadă şi care vor fi luate în plin de dl Vâlcov, înlocuitorul dlui Voinea.

La învestirea acestuia, preşedintele Băsescu a avut grijă să amintească noianul de restricţii impuse de la Berlin şi Bruxelles – unele asumate în numele României chiar de domnia sa – şi în absenţa respectării cărora preşedintele consideră că România ar intra într-un periculos derapaj. Este vorba în esenţă de coborârea sistematică până spre zero a deficitului bugetar ca o garanţie a păstrării aşa-numitei „stabilităţi financiare şi economice”. A fost un obiectiv asumat şi îndeplinit integral de dl Voinea, îndeosebi pe seama sugrumării investiţiilor, cu efect dramatic pe termen mediu şi lung. Si nu cred că dl Vâlcov ar avea cum să se abată de la linia trasată, având în vedere că la Berlin este tot dna Merkel, iar la Bruxelles tot un om de-al ei. Şefii de la Bucureşti sunt cantităţi neglijabile în chestiune, admiţând prin absurd că ar nutri alte gânduri. Impunerea de la Bruxelles cu caracter general a acestei echilibrări forţate a deficitului bugetar este o demonstraţie dramatică de colonialism. După ce, decenii la rând, Vestul Europei s-a dezvoltat tocmai pe seama contribuţiei puternice a statului prin deficitul bugetar, pe baza căruia a activat prin împrumuturi de pe piaţă fonduri pentru investiţii de dinamizare a economiei, şi după ce, chiar recent, prin preluări la datoria publică, adică pe seama contribuabililor, a salvat băncile proprii ajunse la ananghie din cauza implicării în speculaţii financiare oneroase, vine acum şi interzice periferiilor, impunând deficit practic zero să dinamizeze economia proprie prin împrumuturi angajate în finanţarea bugetului. Cu alte cuvinte, noi am câştigat poziţiile, voi nu mai aveţi voie nici să vă luptaţi! A fost de ajuns că ne-am dezvoltat noi, voi puteţi rămâne în subdezvoltare! Menţinerea în subdezvoltare este misiunea unui ministru al bugetului, indiferent cum se cheamă el, într-o ţară de la periferie, cum este România! Misiune superingrată! Pentru că i se subsumează un dezastru programat!

Nu se poate spune că dl Voinea nu înţelege problemele economice. Cunoştea bine deci la ce se înhăma. Este treaba domniei sale de ce a făcut-o, dar, în măsura în care ceea ce a făcut a fost în deplină cunoştinţă de cauză, există şi o „moştenire Voinea”. Cu o contribuţie precisă la perpetuarea subdezvoltării României!

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):