_ _ _ _ Arhivă:

Se dau tot mai multe semnale: "România nu scapă" (de război).
Cele din alt-media, mult mai explicite.
Dar... poate România scapă prin război.
Că de vreo câteva decenii nu-i capabilă să scape în vreun alt mod.
 
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus












Urmăriţi prin e-mail


01 iunie 2014

Un motiv pentru care Iohannis este periculos


Se pare că nu se vrea prezenţa simultană în Constituţie (după revizuire) atât a regiunilor cât şi a judeţelor.

 Era varianta minimală, fiindcă este evident că nu ar trece - fără falsificare ! - un referendum constituţional care ar conţine desfiinţarea judeţelor. Pe vremea guvernului Băsescu-Boc intenţia era crearea de regiuni prin comasarea judeţelor şi numirea regiunii tot "judeţ". Adică, prin modificarea în acest sens a legii administraţiei publice locale, ştiind bine cât de nepopulară este desfiinţarea judeţelor. Că şi comasarea este la fel de nepopulară au aflat-o în 2012, n-au crezut rezultatul referendumului judeţean de la Constanţa din 2011...

 "Legea Dragnea" a fost blocată fiindcă de fapt întărea judeţele, regiunile (ipotetice) rămânând cu firimiturile, ele apărând (eventual...) după ce s-ar fi relocat majoritatea atribuţiilor şi mijloacelor de la nivel central la nivel judeţean, deci găsind "judeţe tari". Şi deci, regiunile ar fi rămas doar "la mişto", nemaiputând să atenteze la caracteristica de stat naţional unitar, prevăzută în Constituţie.

 Oligarhia nu-şi permite un eşec al referendumului de regionalizare ("de revizuire a Constituţiei"). Prezenţa de la alegerile europarlamentare a depăşit cu puţin 30%, în condiţiile unei politizări intense (s-au dezbătut aproape exclusiv teme interne), este puţin probabil ca un eveniment precum un referendum constituţional să scoată din case minim 30% din electorat, astfel încât referendumul să se valideze pe noul prag de 30%.

 Blocarea regionalizării este dată ca motiv principal al spargerii USL de către un colaborator de-al lui Ponta ("10 motive pentru desfiinţarea USL")... în decembrie 2013.

În acest context, vine Iohannis cu o declaraţie (ianuarie 2014, încă nu se spărsese USL): "Cu regionalizarea deocamdată e moartă, tot. Chiar sunt chestiuni care nu se pot discuta sub presiunea unor sesiuni de alegeri. Chiar nu e bine". Dar nici în august 2013 nu era de acord: "Avem timp până în 2022".

Iohannis (şi alţii...) reprezintă forţele care ar impune o regionalizare împotriva voinţei majoritare, fie prin comasarea judeţelor fără referendum constituţional, fie printr-o regionalizare radicală (eliminarea judeţelor), printr-un referendum falsificat.
# iunie 01, 2014
Etichete: , , , , , , , , , , ,
Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: