Tehnocraţi ! Când vă căraţi ?

02 iunie 2014

Jaful secolului – Privatizarea SNP PETROM



http://www.strobes-r-us.com/admin/images/closeup_images/animatedbar.gif
O.M.V. extrage ţiţeiul la un cost de 12-13 dolari pe baril şi îl introduce la rafinare la preţul mondial al ţiţeiului. Diferenţa dintre preţul mondial şi costul de extracţie constituie renta resursei naturale şi se încasează integral de către Statul unde se află zăcămintele. Singura excepţie din lume o constituie România unde nu se încasează această rentă. Ca urmare, Bugetul de Stat nu înregistrează venituri anuale de 5-10 miliarde euro.
Naţiunea:

Cele ce urmează sunt o reacție față de profiturile uriașe ale OMV, mai ales față de cel înregistrat în 2012, de un miliard de euro ! Și nu în ultimul rând, atitudinea mea a fost și este determinată de dorința de a sta în picioare și nu în genunchi și cu capul plecat în fața cuiva, de a putea privi în ochi pe oricine, oricând și de a transmite un mesaj românesc compatrioților mei și celor ce vor veni dupa noi.
 
Conform unui Studiu privind Restructurarea Petrom RA, în perioada 1994-2000, întocmit de fostul I.C.P.T. Câmpina în urmă cu 20 de ani şi pe care unii l-au făcut uitat prin seifuri cu incuietori cifrate, sofisticate, lucrurile stateau cam aşa:

RESTRUCTURAREA PETROM R.A.

1. LOCUL ŞI ROLUL PETROM R.A. ÎN CADRUL ECONOMIEI NAŢIONALE

1.1. Aportul în balanţă de energie primară
Ţiţeiul şi gazele acoperă cam trei sferturi din consumul de energie primară în România. La nivelul anului 1993, producţia de ţiţei şi gaze a PETROM R.A. se ridică în echivalent valori la circa 1,2 miliarde $, care, în absenţa acestor resurse reprezintă efortul pe care România ar trebui să-l facă pe plan energetic.

1.3. Calitatea produselor extrase
Interfaţa cu alte sectoare industriale în principal rafinare, petrochimie, îngrăşăminte chimice etc. situează industria extractivă de petrol pe o poziţie privilegiată. Calitativ, ţiţeiurile româneşti sunt comparabile cu cele mai bune ţiţeiuri din lume. Aceasta contribuie la reducerea substanţială a cheltuielilor de transport şi depozitare şi la creşterea randamentului de procesare.

2) costul de operare pe tona de ţiţei extras
- Chevron,                                                   – 38,53 $/tonă;
- Mobil Oil                                                  – 35,55 $/tonă;
- Plains Petroleum                                    – 18,78 $/tonă;
- PETROM RA*                                           – 34,48 $/tonă.

Se „propune” compararea Petrom cu compania Plains Petroleum. În 1991 producţia medie a sondelor Petrom a fost de 873 tone/an/sondă, iar producţia medie a sondelor Plains Petroleum a fost de 725 tone/an/sondă. Indicatorii de eficienţă sunt net superiori pentru Plains Petroleum. Dar cine era acea grozavă firmă Plains Petroleum care „bătea” de departe, tehnologic si ca eficienta economica, Chevron, Mobil Oil şi Petrom RA? A mai auzit cineva de aceasta???

Acum, după 20 de ani, poate înţelegem mai bine cum stau lucrurile….

Dar, să revenim la realitate şi să privim bilanţul OMV pe anul 2012. Într-un material datat luni, 26 martie 2012, ora 23,22 OMV spunea ca se aşteaptă la un profit de aproape un miliard euro ca urmare a stagnării producţiei de ţiţei la 29,3 milioane barili de ţiţei( sursa ziare.com). Această cifră avansată de către OMV, echivalează cu 4.654.891 tone ţiţei extras (1 baril ţiţei=158,987 litri ţiţei. Pentru apă, 1baril=163,65 litri).

În 2009, OMV Petrom a anunţat că renunţă la planul de majorare a capacităţii de rafinare a unităţii Petrobrazi la 6 milioane de tone anual, pe care o va reduce la 4,2 milioane tone. Din start, se observă că, şi dacă ar fi funcţionat la capacitate maximă de 4,2 milioane tone, rafinăria Brazi-Prahova tot nu ar fi putut prelucra întreaga cantitate de ţiţei extras. Şi niciunde în lume, nici o rafinărie, indifferent cât de modernă ar fi, nu poate funcţiona la parametrii proiectaţi. Divizia de Rafinare şi Marketing, prin indicatorii financiari şi nominali raportaţi pentru 2012 comparativ cu 2011, se înscrie cu minusuri la majoritatea poziţiilor, cum sunt inputul de rafinare (-12%), rata de utilizare rafinărie (-8%), livrări rafinate (-15%). De asemenea, marja de rafinare, exprimată în USD/baril, se menţine pe pierdere (-1,39).

Este scris in bilanţ, negru pe alb că intrările la rafinare sunt cu 12% mai mici decât anul trecut, că rata de utilizare a rafinăriei este de -8% iar marja de rafinare se menţine pe pierdere, -1,39%. Fiţi curioşi, faceţi calculele şi veţi observa că o cantitate însemnată de ţiţei extras, aproape un milon de tone, nu este prelucrat! Unde se află acest ţiţei??? Nu ar fi cazul ca autorităţile româneşti să se autosesizeze şi să vadă realitatea? După cum vedeţi, cineva nu este corect şi vrea să ne mintă şi să ne amăgească cu acea important contribuţie de cca opt miliarde lei la bugetul de stat!!!!!!!!!!! Iar autorităţile statului, clasa politică, Guvernul, Preşedintele, au alte preocupări.

În 2008, am reeditat împreună cu soţia, ing. Eugenia RIZEA, cartea “Petrol dezvoltare şi (in)securitate”, în format fizic şi electronic, cu intenţia materializată de a o oferi cadou la cât mai mulţi foşti colegi din ţară şi străinătate. În această a II-a ediţie, adăugită şi revizuită, am inserat şi Raportul Comisiei Senatoriale privind privatizarea SNP PETROM, pentru a rămâne celor ce vor urma şi un document official a celor scrise de noi în prima ediţie şi pentru care primiserăm numeroase felicitări şi aprecieri de la personalităţi marcante dar şi multe apostrofări din partea unora care se simţeau cu” musca pe căciulă”.

Așadar, anterior privatizării, S.N.P. PETROM S.A. a fost singurul producător de ţiţei din România şi cel de al doilea producător de gaze natural, după SC ROMGAZ SA Mediaş. În anul 2003, conform datelor oficiale consemnate de I.N.S. producţia de ţiţei a fost de 5,65 milioane tone, iar producţia de gaze naturale a fost de 6,129 miliarde m.c., adică 1/3 din consumul României.

SNP PETROM SA, deţinea în patrimonial său, în anul 2002, următoarele:

-  306 zăcăminte de petrol şi gaze asociate;
-  1.450 puţuri de gaz productive;
- 13.856 puţuri de ţiţei productive cu o producţie zilnică de 220.000 barili ţiţei;
- 771 instalaţii de colectare, depozitare, tratare şi separare;
- două instalaţii de gaz-etanizare;
- o instalaţie G.P.L.;
- peste 15.000 km reţea de transport ţiţei şi gaz; instalaţii de foraj marine, conducte şi platforme;
- două platforme maritime – Prometeu şi Atlas;
- complexele petrochimice şi de rafinare Arpechim şi Petrobrazi;
- uzina de îngrăşăminte chimice Doljchim;
- 145 depozite petroliere şi 690 staţii de vânzare cu amănuntul, din care peste 200 au fost modernizate;
- 320 autocisterne;
- 401 autotractoare; 350 semi-remorci;
- 464 autocisterne G.P.L.; 5 camioane G.P.L.
 
La acestea se adaugă: puţurile de exploatare şi contractele de forare din Kazakhstan; două facilităţi de depozitare şi 35 statii de vânzare cu amănuntul, din străinătate. În anul 2002, activul net contabil a fost de 62.373.020.622 mii lei şi s-a obtinut un profit net de 2.282.082.505 mii lei.

Î
n timpul Regimului Constantinescu–Ciorbea-Vasile-Isărescu s-a convenit cu Banca Mondială, în cadrul programului PSAL, să fie privatizat PETROM. Negociator-şef din partea Guvernului României în cadrul acestui program PSAL 2 a fost ministrul de atunci al Transporturilor, Traian Băsescu.

Privatizarea SNP Petrom SA a definitivat-o regimul Iliescu-Năstase şi a fost votată în Parlament de către reprezentanţii partidelor parlamentare, cu excepţia unuia singur.

Pentru privatizarea PETROM au fost adoptate o serie de acte normative printre care: H.G.nr.374/1999; H.G.nr.556/2002; H.G.nr.1450/2002; H.G.nr.550/200; H.G.nr.924/2003; H.G.nr.1090/2004; O.U.G.nr.172/2002; Legea nr.137/2002, Legea nr.238/2004, Legea nr.555/2004.

Conform procedurilor, pentru privatizarea PETROM, Guvernul Năstase a încheiat un contract de servicii financiare cu un consorţiu străin format din mai multe firme. Printre acestea, firma Credit Swiss First Boston (Europa) din consorţiul de consultanţă era şi acţionar la SNP PETROM ! Această incompatibilitate a fost trecută cu vederea iar juristii stiu mai bine ce inseamna aceasta!!!!!. Conform contractului de privatizare, cumpărătorul OMV (firma de stat) din Austria a plătit Statului Roman suma de 668,815 milioane euro, sumă care s-a dovedit a fi mai mică decât profitul obţinut de PETROM într-un an.

Parlamentul României a adoptat în luna noiembrie 2004, Legea nr.555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea SNP PETROM SA Bucureşti, lege care a iscat numeroase controverse, consemnate de presa vremii şi folosită din plin în campania pentru alegerile prezidenţiale din toamna anului 2004. Vă mai amintiţi probabil de candidatul Aliantei D.A.( Dreptate şi Adevăr), domnul Traian Băsescu, care a acuzat public P.D.S.R. şi pe candidatul său , domnul Adrian Năstase, de privatizarea frauduloasă şi jaful de la PETROM. După ce a fost ales preşedinte al României, acelaşi Traian Băsescu nu a solicitat Parchetului şi D.N.A. să cerceteze numeroasele fapte penale care au dus la o pierdere de peste 500 miliarde euro pentru Poporul Român dupa privatizarea PETROM şi nici nu a cerut Guvernelor Tăriceanu şi Boc să acţioneze pentru abrogarea Legii nr.555/2004 şi rezilierea contractului de privatizare.

În anul 2007, s-a înfiinţat la Senat o Comisie de anchetă având drept scop investigarea condiţiilor de legalitate privind privatizarea SNP PETROM SA. Comisia a avut ca preşedinte pe senatorul Carol DINA. Raportul Comisiei a fost depus la Biroul Permanent al Senatului şi înregistrat cu nr.1.872 din 8 noiembrie 2007. Acest Raport nu a fost admis să fie prezentat în plenul Senatului nici până în acest moment. Raportul şi cele cinci anexe ale sale prezintă câteva adevăruri dureroase, referitoare la contractul şi Legea de privatizare a PETROM, printre care:

1. Statul Român s-a obligat ca pe o perioada de 15 ani să despăgubească în totalitate Cumpărătorul (O.M.V.) pentru orice pretenţii în legătură cu poluarea anterioară a mediului, iar pe o perioadă de 30 de ani să despăgubească Cumpărătorul în totalitate pentru orice pretenţii în legătură cu abandonarea şi scoaterea din funcţiune a sondelor abandonate, oprite, închise sau care aşteaptă să fie abandonate. Nu se precizează nicio limită valorică. Se pare că, Statul Român a achitat deja peste 800 milioane euro.

2. Statul Român s-a obligat să treacă în proprietatea O.M.V. aproximativ 2.000 ha de terenuri subevaluate, aflate în mediul urban. Pierderea pentru Bugetul de Stat este de cel puţin 2 miliarde euro.

3. Facilităţile acordate excesiv Cumpărătorului de către Guvernul Năstase au prejudiciat Statul Român de mai multe miliarde euro.

4. Nivelul, baza şi modul de calculare a redevenţelor vor fi menţinute pentru o perioadă de zece ani, respectiv cea mai mică redevenţă din lume, de numai 3,5 %, se aplica la preţul fix al ţiţeiului de 22 dolari pe baril, indiferent de preţul ţiţeiului pe piaţa mondială. Consultantul nu a luat în considerare preţul mondial al ţiţeiului la evaluarea PETROM.

5. Timp de 10 ani, Statul Român s-a angajat că nu va majora prevederile din Codul fiscal referitoare la impozitele pentru exploatare şi producţie menţinând scutirile de la art.216 din Legea nr.571/2003.

6. Instituţiile române implicate în privatizarea PETROM nu deţin documentele şi informaţiile utilizate la stabilirea valorii firmei pentru vânzare.

7. La evaluarea patrimoniului PETROM nu s-a ţinut seama de preţul de piaţă din anul privatizării. În raportul de evaluare întocmit de Consultant nu sunt prezentate date cu privire la evaluarea zăcămintelor petrolifere şi de gaze naturale din România şi din Kazakhstan. Rezultă că toate aceste zăcăminte au fost date gratuit poporului austriac, prin O.M.V.

8. La estimarea valorii PETROM, prin metodele folosite de Consultant , nu s-a luat în calcul patrimoniul companiei.

9. În raportul de evaluare nu există nici o referire la rezervele actualizate de zăcăminte de petrol şi gaze naturale.

10. Consultantul a stabilit că la o creştere de doi dolari în nivelul cotaţiei Brent va spori valoarea PETROM cu 800 milioane dolari. Ca urmare, la un preţ al ţiţeiului de 98 dolari pe baril rezultă că a fost subevaluat PETROM cu încă 30 miliarde dolari.

11. O.M.V. extrage ţiţeiul la un cost de 12-13 dolari pe baril şi îl introduce la rafinare la preţul mondial al ţiţeiului. Diferenţa dintre preţul mondial şi costul de extracţie constituie renta resursei naturale şi se încasează integral de către Statul unde se află zăcămintele. Singura excepţie din lume o constituie România unde nu se încasează această rentă. Ca urmare, Bugetul de Stat nu înregistrează venituri anuale de 5-10 miliarde euro.

12. În capitolul V “Despăgubiri postprivatizare” din Legea nr.555/2004, Statul Român s-a obligat să despăgubească O.M.V. pentru orice pretenţii în legătură cu contaminarea istorică a mediului, dar nu mai puţin de 50 milioane euro pe an. Unii specialişti petrolişti consideră că în perioada 2005-2010 Guvernele României au plătit peste 1 miliard euro, reprezentând pretenţii pe aceasta temă.

Așadar, este mai mult decât evident că, SNP PETROM SA a fost vândută la un preţ derizoriu, cu mult sub valoarea de piaţă a acestei societăţi!


*     *     *   

De văzut şi

4 comentarii :

Riddick spunea...

"Ţi-am dat DREPTUL de extracţie, NU PROPRIETATEA asupra ţiţeiului din zăcământ !"

http://www.studentie.ro/cursuri/economie-politica/curs-economie-piata-resurselor-naturale-renta_i47_c1035_55419.html

Anonim spunea...

Luati-le beregata si nu va mai plingeti la noi, cei jefuiti ! Sau vreti vreun maidan sau ceva !!!
Luati-le jugulara si goniti omv sa se duca unde a bubuit intii !!!
Altfel e incitare la revolta !

Riddick spunea...

Eu chiar asta aş vrea să fie - incitare !

Restul va veni la vremea când "timpurile se vor fi copt". ;-)

Anonim spunea...

Atunci e in regula !!! S-a reusit !!!
Asteptam sa se coaca !!!


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO:

Radu Carp, 2012: "Iar pentru a pune această întrebare în contextul României de azi, dincolo de problema naţională sau cea a păstrării Tradiţiei şi a religiei, nu cumva orice structură federală ar conveni unui stat care, oricum am lua-o, se află şi se va afla la periferia geografică a Europei ? O Românie parte a unui stat federal care să aibă aceeaşi pondere cu orice alt stat membru… ar fi sau nu în interesul naţional ? Ori este cumva în interesul naţional să menţinem aceeaşi elită birocratică necompetitivă care se auto-regenerează tocmai pentru că ne aflăm la periferie şi undele de şoc ale unui model mai eficient de organizare nu mai sunt aproape deloc resimţite ? Suveranitatea pe care unii dintre noi sunt gata să o apere cu preţul vieţii nu este nimic altceva decât un concept determinat istoric, născut pentru a legitima modelul statului centralizat împotriva unor ameninţări externe şi contestări interne".

Postări populare (nu P.P.E. !):