Anti-Maidan

04 martie 2014

Ruperea USL- basm horror pentru tâmpiți



Gazeta de Sud-Est :

[...] Dramoleta are logică doar într-o singură situație. Și anume dacă eticheta de blat este lipită la centru de scandalul dintre dl Goe și Dormeo (a se citi Ponta și Antonescu). Transformarea curvei de stânga Crin Antenescu 3 în fecioară politică de dreapta adună la urnă rămășițele opoziției. Dl Goe aruncă în bătălia electorală un iepure de tip Oprescu sau altă marionetă. În fapt, în baza frăției din teritoriu, armata pesedistă îndeasă voturi în sutienul lui Antenescu. La fel și fanii dreptei, care vor susține candidatul care înjură la PSD și este mai bine plasat. Dormeo adună voturi din trei părți: de la pesediști, de la foștii lui suporteri care-l părăsiseră scârbiți din cauza perversiunilor cu pesedeul și de la indecișii anti PSD pe care candidații fracțiunilor de dreapta(PD-L, FC, PMP, etc) nu-i conving. După spargerea urnelor menajeria PSD-PNL se reface, maimuțele urlătoare preluând controlul pentru următorii 10 ani. Sună horror dar ar putea fi un scenariu. Caz în care nu ne rămâne decât să încălecăm pe o șa și ne ducem în….. . Găsiți voi continuarea.

3 comentarii :

Riddick spunea...

Mă uit la unii de la IRL (ex-PnL, sau chiar încă-n PnL, dar "anti-USL"): mai au pesedişti în blogrolluri şi-n listele Facebook.

Riddick spunea...

IRL = Iniţiativa România Liberală ("PnL - Chiliman"). Deocamdată, doar ong.

Riddick spunea...

O altă variantă zice c-ar fi pe bune:

http://www.ziuanews.ro/politica/crin-antonescu-a-decis-ruperea-usl-dupa-ce-basescu-i-a-aratat-doua-probe-indubitabile-115833

Dacă Băsescu şi - acum - Antonescu joacă scenariul german, atunci Ponta îl joacă pe cel american ? Mai bine zis, al lui Obama.

E foarte clar că Berlinul e-n spatele lui Iohannis, şi nu de azi - de ieri:

 http://riddickro.blogspot.ro/2009/11/johannis-marioneta-pe-axa-berlin.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):