"Europa ar trebui să revină la democraţie, care poate exista doar la nivelul statelor naţionale, nu la nivelul întregului continent. Este nevoie de revenirea de la supranaţionalism la interguvernamentalism".
"Legat de aceasta, este consolidarea conştientă şi chiar intenţionată a rolului regiunilor vis-à-vis de state, ceea ce duce la regionalizarea Europei şi la anticipaţia europeiştilor, viaţa în nirvana societăţii postguvernmentale. Europeiştii proclamă că ideea unui stat naţional este moartă demult. Prin urmare, ei renunţă la conceptul de bază iniţial, al integrării europene interguvernamentale - principiul unanimităţii - şi apără trecerea la votul cu majoritate ca regulă elementară de luare a deciziilor în cadrul UE".
Se speculează criza politică în curs din România pentru a se promova ideea "democrației transnaționale" (pe plan economic s-a început demolarea din anii '90, acum se lucrează la politic și juridic-administrativ).
Cristian Ghinea, de la Centrul Român pentru Politici Europene (CRPE), a publicat în Dilema veche articolul De ce se bagă UE în trebile noastre interne? UE nu era pregătită să ne facă faţă. Se va pregăti ?
Pe scurt, propaganda :
Aşa cum Grecia şi criza financiară de acolo au provocat adoptarea pactului fiscal care ar trebui să disciplineze finanţele statelor din UE, tot la fel criza democratică din România ar putea adopta măsuri de integrare la nivel politic.
Dacă în România se încalcă regulile atît de brutal şi UE nu va putea face nimic, mîine s-ar putea ca în… să zicem… Slovacia să apară un tip care crede că poporul doreşte ca el să fie şef pe viaţă, poimîine un colonel Dogaru lituanian s-ar putea trezi că Dumnezeu i-a ordonat să preia conducerea. Cum ar fi o UE cu nişte Belarusuri la masă ?
UE e un club al democraţiilor, nu? Bine, dar în toată lumea vedem cum se gîtuie democraţiile. În UE nu, niciodată. Asta credeam pînă acum, aşa au fost făcute regulile, aşa a fost gîndită UE: clubul ţărilor care au trecut peste genul acela de probleme. În realitate, democraţia se poate gîtui întotdeauna. România e doar ultimul şi cel mai grav exemplu. Ungaria lui Orban le-a dat frisoane şi a pregătit terenul. Dar să nu uităm că în aproape toate statele intrate în 2004 în UE au urmat după aderare crize politice şi au scăzut în clasamentele privind stabilitatea politică şi libertatea presei. Ca să nu mai zic că în Italia, Berlusconi acaparase media şi se războia cu justiţia (controlul pe presă şi pe justiţie – coincidenţă sau de acolo se defectează democraţia, aşa cum şiretul se desface natural cînd se slăbeşte fibra din capăt?).
UE are o problemă: democraţia poate da înapoi, chiar şi în interiorul UE. E de ajuns presiunea politică, pe care o exercită acum asupra României, sau va fi nevoie de mai mult? Trebuie să recunoaşteţi că e o dilemă interesantă. Dacă nu am fi noi în pricină, ar fi chiar amuzant de urmărit evoluţia.
Europeiștilor nu le place democrația directă, referendară, numai cea reprezentativă, cu reprezentanți "autorizați", care joacă în cadrul impus de dogma europeistă, care promovează valorile europene și interesul general european înaintea valorilor naționale și a interesului național.
Viktor Orban din Ungaria este o problemă pentru ei, dar nu mai poate fi atacat cu tacticile cu care era atacat acum 10 ani Jörg Haider în Austria. În schimb, trece drept normalitate coabitarea socialisto-PPEistă, după cum vedem în cazul Greciei, unde și-au asigurat o falsă majoritate prin legea electorală trucată.
"Uniunea Europeană încerca să preseze în mod inutil Austria pentru că, atunci când ai economia Austriei, discursurile devin formale. Problema a fost rezolvată de preşedintele Austriei de la acea vreme, care era o persoană ce nu prea apărea la televizor. În acel moment, el l-a chemat pe Jörg Haider, liderul extremei drepte, şi a avut loc o discuţie în care i-a spus că pentru binele Austriei „dumneata nu trebuie să formezi guvernul". El trebuia să formeze guvernul pentru că avea majoritatea. I-a cerut să se retragă şi Haider s-a retras. Astea sunt momentele în care preşedintele intervine! El intervine în momente de criză". - Emil Constantinescu, justificând stereotipurile utilizate de UE în cazul partidelor şi politicienilor neconvenabili (non-europeişti).
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu