22 ianuarie 2014

Îşi va fabrica Băsescu Alibiul Nr.2 ?



Alibiul Nr.1 fiind transformarea majorităţii băsiste de la CCR într-una USL-UDMR, prin plecarea lui Motoc-CEDO. Iar el va declara la un moment dat "pâi, dacă nu mai aveam majoritate la CCR..." (când va fi întrebat în legătură cu eventuale decizii controversate care vor urma, chiar o posibilă validare frauduloasă a referendumului constituţional, ca în 2003). Ca să fie scos din cauză, să nu se dea de gol faţă de băsişti că el şi USL au - iată - o agendă comună, în care intră şi revizuirea, şi regionalizarea.

Cu recentul accident aviatic apare o ocazie pentru USL de a da şah "conducerii băsiste" a STS, tocmai înainte de alegerile europarlamentare, prezidenţiale, şi de referendumul de regionalizare ("de revizuire a Constituţiei"), STS fiind serviciul care gestionează transmisia datelor în timpul desfăşurării proceselor electorale şi a referendumurilor.

STS declară cu destulă îndreptăţire că şi-a făcut treaba, coordonatele pe care le-a comunicat fiind cele exacte, însă Ponta va cere (prin CSAŢ) înlocuirea directorului STS. Şi aici intervine oportunitatea lui Băsescu.

2 comentarii :

Riddick spunea...

Alibiul Nr. 2:

"Pâi nu-i pus acum de USL şeful de la STS ?!"

Riddick spunea...

ALIBÍ, alibiuri, s. n. 1. Dovadă de nevinovăție rezultată din constatarea că, la data săvârșirii infracțiunii, cel învinuit se afla în altă parte decât la locul săvârșirii ei. 2. Mijloc de apărare care aduce în sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuză, justificare. ◊ Expr. A (nu) avea (nici)un alibi = a (nu) deține (nici)o probă, a (nu) avea (nici)o motivare. — Din fr. alibi.

http://dexonline.ro/definitie/alibi


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):