14 noiembrie 2013

Hai s-o luăm logic


Cum ar putea ajunge premier Băsescu după alegerile prezidenţiale (apud Lăzăroiu), cu actualul parlament?

Primul pas ar fi demisia sau demiterea actualului premier. După caz, ar însemna o majoritate care ar include PSD (demisia, eventual după câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Ponta), ori una care nu l-ar include (demiterea prin moţiune de cenzură, noul preşedinte fiind Căcărău ori candidatul "centrului-dreapta"). Aş fi pus pe primul loc "spargerea USL", dar nu este relevantă în sine, componentele sale pot guverna mai departe, sau pot colabora susţinând un guvern minoritar (evident, nu cu Băsescu premier).

Apoi, ar trebui să se aleagă un preşedinte care l-ar desemna pe Băsescu premier, în acord cu "noua majoritate". Eventualitatea ca noul preşedinte să fie din afara ei este aproape exclusă.

Dar de ce ar face aşa ceva partide precum PDL sau PnL, cu doi ani înainte de următoarele alegeri legislative ? Primul dintre ele având de câştigat din disocierea de Băsescu, iar celălalt de pierdut dintr-o eventuală nouă asociere. Mai plauzibilă pare o coaliţie Băsescu&Co-PSD-UDMR -(PC?), şi una PDL-PnL-(PSD "aripa anti-Ponta"?) care l-ar exclude pe Băsescu.

Şi să nu uităm de PP-DD, care nu pare a fi cuprins în combinaţiile lansate pe piaţă în ultimul timp.

Un comentariu :

Riddick spunea...

Dacă se adevereşte mutarea cu rocada Băsescu-Ponta, PDL şi PnL vor fi pe cai mari în 2016 dacă îi lasă în ofsaid (= adică, să se erodeze până atunci). Nu e clar cum va interveni în plan electoral alcătuirea Majorităţii Reale (de 2/3) pentru regionalizare ("revizuirea Constituţiei"), ori poate se va amâna.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: "Nu mă voi ascunde după deget: suplimentul FCD este într-adevăr un manifest, fiindcă socotim că Uniunea Europeană este un proiect neterminat și că doar desăvârșindu-l, creând adică Statele Unite ale Europei, putem să evităm perspectiva deloc încântătoare de a deveni un vulgar apendice al Asiei, un muzeu al civilizațiilor sau o simplă piață de desfacere pentru economiile emergente. Înainte de toate, doream să subliniez, prin contrast cu îngustimea identităților naționale, care sunt niște constructe relativ recente, larghețea identității europene și universalitatea celei creștine. Creștinismul transcende națiile, cu tot tribalismul și triumfalismul lor războinic".

 

Postări populare: