02 septembrie 2013

Anomalie: impozitul pe profit aduce doar 6% din veniturile bugetului de stat




Salariaţii au ajuns să susţină bugetul cu o sumă dublă faţă de companii

Încasările din impozitul pe venit plătit de salariaţi au ajuns la o valoare dublă faţă de încasările din impozitul pe profit al companiilor în perioada 2008-2012, arată datele de la Ministerul de Finanţe, în condiţiile în care criza a afectat dur profitabilitatea companiilor locale.

Astfel, încasările din impozitul pe profit plătit de companii au scăzut de la 13 miliarde de lei în 2008 la 11 miliarde de lei în 2012, faţă de o creştere cu 17% a încasărilor la bugetul consolidat în aceeaşi perioadă.


Practic înseamnă că cele circa 450.000 de firme din România au raportat un profit impozabil de 69 miliarde de lei în 2012 faţă de 81 de miliarde de lei în 2008, ceea ce la o cifră de afaceri totală de circa 1.000 de miliarde de lei înseamnă o scădere a marjei de profit brut de la 8% la 6,9% în această perioadă.

Conform Registrului Comerţului, în 2008 au funcţionat 508.000 firme care au raportat o cifră de afaceri totală de 1.088 miliarde de lei. În 2012 numărul firmelor a scăzut la 446.000, iar cifra de afaceri totală a fost de 1.069 miliarde de lei.

Pe de altă parte, creşterea cu 17% a încasărilor din impozitul pe salarii şi venit de la 18 miliarde de lei la 21 de miliarde de lei în aceeaşi perioadă de patru ani de criză, în pofida scăderii numărului de salariaţi din economie de la circa 4,8 milioane în decembrie 2008 la circa 4,2 milioane în 2012, este surprinzătoare.

În medie, fiecare salariat a contribuit din impozitul pe venit cu circa 3.750 de lei în 2008 pentru ca în 2012 contribuţia medie să fie de 5.000 de lei, ceea ce înseamnă o creştere de 33%. Singura explicaţie este lărgirea bazei de impunere a veniturilor persoanelor fizice.

3 comentarii :

Riddick spunea...

CAS-ul creşte nesemnificativ în 4 ani, doar cu sub 4,1% (51 vs 49, valoric), în condiţiile în care inflaţia - cumulată - a fost (pe acelaşi interval) de cel puţin patru ori mai mare.

Mediator Bucuresti spunea...

Si cand te gandesti ce promisiuni aveam in campanie !!!!

Riddick spunea...

Constituţia României (2003), Articolul 1: Statul român

3. România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.

"şi social" - stânga a impozitat munca, dreapta a impozitat profitul şi consumul (TVA 24%). Acum, stânga supraimpozitează proprietatea şi activităţi precum închirierea imobiliară.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):