Stop-cadru: 2013-2014

Atrag atenţia cu maximă seriozitate asupra faptului că USL nu dă semne de rupere, contrar propagandei diversioniste a unor eurobăsişti gen Lăzăroiu, care dădea ca sigură instalarea "unui alt cabinet" în această toamnă.

Din moment ce au stabilit programarea referendumului în aceeaşi zi cu turul întâi al alegerilor prezidenţiale, e greu de crezut că "vor da rasol" unei comenzi externe (regionalizarea), antagonizând sau derutând electoratul USL cu apariţia unui candidat PSD. Ponta a repetat de mai multe ori că nu doreşte să candideze. Dar, în acelaşi timp, Căcărău nu entuziasmează "poporul PSD". Un eventual candidat PSD nu va fi Ponta, asta însemnând că nu va mai fi nici premier, nici preşedintele PSD (greu de imaginat, dar nu imposibil ! fereastră de oportunitate: iunie-august 2014, după alegerile europarlamentare). PDL se iluzionează cu un ipotetic candidat propriu, în loc să-l susţină încă de la turul întâi pe Dan Diaconescu. Mai văd o posibilitate: "rocada" Ponta-Antonescu (dar numai dacă procentele lui Căcărău vor fi în scădere continuă, şi opoziţia vine cu candidaţi care să conteze).

Băsescu este pentru USL exact acelaşi lucru ca volantul pentru un motor (cu ardere internă): aparent, îl încetineşte, dar de fapt îl scoate din punctul mort la fiecare ciclu (rotaţie), prin energia înmagazinată. Inclusiv cea negativă: prezenţa sa în continuare în funcţie, deşi demis de facto, este principalul motiv al conservării procentelor USL (demis de facto, nu de jure; datele - tardive - ale INS arată că a fost satisfăcută condiţia prezenţei de peste 50% la referendumul din 2012). Iar Echipa Băsescu de la CCR validează toate porcăriile mari ale USL (acordul cu FMI, reducerea cvorumului de la referendumuri la 30%...).