Anti-Maidan

31 august 2013

Stop-cadru 2013-2014



Atrag atenţia cu maximă seriozitate asupra faptului că USL nu dă semne de rupere, contrar propagandei diversioniste a unor eurobăsişti gen Lăzăroiu, care dădea ca sigură instalarea "unui alt cabinet" în această toamnă.

Din moment ce au stabilit programarea referendumului în aceeaşi zi cu turul întâi al alegerilor prezidenţiale, e greu de crezut că "vor da rasol" unei comenzi externe (regionalizarea), antagonizând sau derutând electoratul USL cu apariţia unui candidat PSD. Ponta a repetat de mai multe ori că nu doreşte să candideze. Dar, în acelaşi timp, Căcărău nu entuziasmează "poporul PSD". Un eventual candidat PSD nu va fi Ponta, asta însemnând că nu va mai fi nici premier, nici preşedintele PSD (greu de imaginat, dar nu imposibil ! fereastră de oportunitate: iunie-august 2014, după alegerile europarlamentare). PDL se iluzionează cu un ipotetic candidat propriu, în loc să-l susţină încă de la turul întâi pe Dan Diaconescu. Mai văd o posibilitate: "rocada" Ponta-Antonescu (dar numai dacă procentele lui Căcărău vor fi în scădere continuă, şi opoziţia vine cu candidaţi care să conteze).

Băsescu este pentru USL exact acelaşi lucru ca volantul pentru un motor (cu ardere internă): aparent, îl încetineşte, dar de fapt îl scoate din punctul mort la fiecare ciclu (rotaţie), prin energia înmagazinată. Inclusiv cea negativă: prezenţa sa în continuare în funcţie, deşi demis de facto, este principalul motiv al conservării procentelor USL (demis de facto, nu de jure; datele - tardive - ale INS arată că a fost satisfăcută condiţia prezenţei de peste 50% la referendumul din 2012). Iar Echipa Băsescu de la CCR validează toate porcăriile mari ale USL (acordul cu FMI, reducerea cvorumului de la referendumuri la 30%...).

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Ce cacialma ni se pune pe tavă, ce cacialma ! Ce bătaie de joc ! Suntem conduşi de un boschetar si un alcoolic..

Riddick spunea...

Sămânţa s-a plantat demult, de pe vremea Alianţei Civice şi a CDR-ului.

GLOABE la concurs ?!


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2012: Înainte de a fi români, am fost europeni. Şi creştini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? Nu Europa, ci statul naţional obliterează această diversitate.

De ce ne temem, aşadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câştiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislaţiilor naţionale. De parcă nu am fi atins deja un grad maxim de interdependenţă economică pe care actuala criză îl pune atât de dureros în evidenţă.

Acum, în Europa, ca în 1788 în America, ideea federalistă are viitor. Statele Unite ale Europei sunt unica soluţie pentru ca ethos-ul nostru născut din cultura Decalogului, filozofia ateniană şi dreptul roman să supravieţuiască: adunaţi, reprezentăm o treime din populaţia Chinei; separaţi, devenim de-a dreptul irelevanţi. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creştin-democraţilor care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu şi guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanţă financiară unică. Spaţiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu şi alţi politicieni creştin-democraţi după cel de-al doilea război mondial.

Departe de a fi liberticidă, Europa ne poate salva de îngustimea străină de creştinism a naţionalismului şi provincialismului. Cu condiţia să construim Statele Unite ale Europei, nu Uniunea Sovietică Europeană.


Postări populare (nu P.P.E. !):