Anti-Maidan

24 aprilie 2013

Trădătorii nici măcar nu se mai ascund !

 
 

După ce Ponta se declara gata să pună în discuţie statul naţional unitar, prin acceptarea (eventuală) a numărului de 16 regiuni cerut de UDMR şi prin acceptarea "simbolurilor" autorităţilor locale (adică, "steaguri" !), Cristian Pârvulescu (trepăduşul însărcinat cu regizarea dezbaterilor de la Forumul Constituţional) anunţă că "s-ar putea sa fie necesară" modificarea Articolului 1 din Constituţie, adică eliminarea caracterului de stat suveran. Ori, prin Articolul 152/1 ("limitele revizuirii"), aceasta se interzice explicit.

Cristian Pârvulescu a declarat, miercuri, la Târgu Mureş, că modificarea articolului 1 din Constituţie a fost "problema cea mai controversată" în cele peste 30 de întâlniri avute până acum în ţară.
Pârvulescu a spus că, fiind vorba de o procedură de revizuire a Constituţiei, crede că anul acesta "nu se va umbla la articolul 1", explicând că sunt limite care prevăd că nu pot fi revizuite articolele privind "caracterul unitar, naţional, indivizibil, suveran, al statului, forma de guvernământ, limba naţională", însă, pe de altă parte, există şi propuneri pentru o nouă Constituţie, "care să ţină cont şi de noul cadru european".

"În măsura în care un nou tratat european urmează să fie realizat în perspectiva câtorva ani, probabil după alegerilor europene din 2014, s-ar putea să fim nevoiţi să modificăm articolul 1. Altfel spus, să oferim mai clar elementele de suveranitate Bruxelles-ului, pentru că în momentul de faţă există doar un articol foarte vag în Constituţie în ceea ce priveşte relaţiile noastre cu Uniunea Europeană. Doamna Merkel explica în ultimele zile că pentru ieşirea din criză este nevoie de o cedare mai clară de suveranitate. Or, asta va presupune, nu numai în cazul nostru, al Franţei şi al altor state, modificarea acelor articole care sunt protejate de articolele speciale privind limitarea modificării constituţionale. Cred că, în România, anul acesta nu se va umbla la articolul 1, dar odată dezbaterea începută, cu proxima modificare constituţională, care ar putea avea loc în câţiva ani, s-ar putea discuta despre, eventual, o nouă Constituţie, pentru că altfel nu văd soluţia", a afirmat el.

Pârvulescu a spus că o discuţie serioasă la nivelul întregii societăţi româneşti este necesară, întrucât "există foarte multă emotivitate", iar problema naţională este privită foarte serios, astfel că "există riscuri importante dacă politicienii vor trece dincolo de o anumită graniţă pe care cetăţenii o consideră de netrecut".

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):