Postări
După ce, în anii ’90, industria românească a fost rapid încadrată, din interes sau din prostie, la categoria fier vechi, fiind tăiată şi vândută la bucată pe preţuri de nimic, acum, în 2013, apar iarăşi informaţii care par să sugereze că este în curs un al doilea val de jaf organizat, care să radă şi ce a mai rămas din „greau moştenire” industrială, rămasă de la Ceauşescu.
OMV Petrom, cea mai mare companie din România, a anunţat ieri, exact în ziua în care se lăuda cu un megaprofit de 4 miliarde de lei, că, în cazul în care nu va găsi nici un investitor dispus să cumpere rafinăria Arpechim Piteşti, aceasta va fi demolată.
În prezent, la Arpechim, mai lucrează circa 600 de salariaţi care sunt „legaţi” de situaţia de la Oltchim Râmnicu Vâlcea, firma căreia îi furnizează materia primă. Cum şi la Oltchim bate la uşă falimentul, angajaţii Arpechim stau mai mult în stradă, cerându-şi salariile pe care nu şi le-au mai luat de luni întregi.
Aşa cum spunea recent un sindicalist, „zilele noastre aici sunt deja numărate. De ceea ce ne-a fost frică nu vom scăpa, mulţi au pus ochii pe instalaţii pentru a le duce la fier vechi…”. O estimare vehiculată în piaţă arată că instalaţiile Arpechim, chiar şi vândute la fier vechi, valorează circa 200 milioane de euro. Un sfert din profitul Petrom pe anul trecut!
Doljchim, ras de pe faţa pământului
O soartă asemănătoare a avut şi Doljchim, un combinat chimic uriaş, celebru înainte de 1989. Ajuns, în urma privatizării, tot în curtea OMV Petrom, marele producător de îngrăşăminte chimice a ajuns în 1999 în insolvenţă. După lungi proceduri judiciare, anul trecut s-a trecut la demolarea uriaşului complex chimic, Doljchim fiind acum aproape ras de pe faţa pământului.
Mii şi mii de tone de oţel şi inox au fost vândute de Petrom, în câteva luni peisajul în zonă fiind schimbat radical, clădirile şi utilajele fiind înlocuite de mormane dezolante de fier beton şi metal ruginit. Şi în acest caz, cei care pierd din vânzarea la fier vechi a construcţiilor şi echipamentelor care se întindeau pe kilometri sunt miile de foşti angajaţi rămaşi pe drumuri. Pentru proprietarul OMV Petrom, decizia este profitabilă, zeci de milioane de euro intrând, şi în acest caz, în conturile firmei.
Oltchim moare de mână cu Arpechim
Cum în economie nu se poate funcţiona independent, „moartea” Arpechim este strâns legată de „decesul” Oltchim. Şi invers. Arpechim este principalul furnizor de materie primă pentru combinatul vâlcean, iar, în urmă cu doi ani, Oltchim a preluat platforma petrochimică Bradu, din cadrul Arpechim Piteşti. Au fost făcute nişte investiţii, însă nici pe departe cât ar fi fost necesar, instalaţiile fiind foarte vechi. Oricum, în cele din urmă, totul a fost inutil, Oltchim intrând în insolvenţă la sfârşitul lunii ianuarie. Are datorii de circa 800 milioane de euro, iar salariaţii, care îţi primesc banii cu ţârâita, au trecut recent la metode extreme de protest, cum ar fi greva foamei. În disperare de cauză, Guvernul Ponta se roagă acum de Comisia Europeană să aprobe un ajutor de stat de 45 milioane de euro pentru repornirea combinatului.
„Nici un investitor nu ar veni la o companie unde salariaţii declară greva foamei şi ameninţă că îşi dau foc în ziua în care îşi primesc salariile”, a afirmat recent Varujan Vosganian, ministrul Economiei, de parcă vina pentru situaţia disperată în care au fost aduşi, ar fi a muncitorilor.
„Nu pot salva Oltchim singur, am nevoie de un acord de voinţă politică din partea partidelor care alcătuiesc actuala guvernare”, a precizat ministrul. În piaţă însă, experţii nu dau nici o şansă relansării combinatului, existând zvonuri că a şi început tăierea unor instalaţii, în vederea vinderii lor la fier vechi. „Vulturii” care se ocupă de insolvenţe şi executări silite au preluat deja conducerea la Oltchim, iar geambaşii de fier vechi îşi fac public socotelile, cam cât s-ar putea încasa pe zecile de mii de tone de oţel din combinat.
„Promoţie” rusească: 4 combinate la 50 de euro
Nici combinatele siderurgice nu se simt mai bine. După ce se părea că au fost privatizate cu succes, prin bunăvoinţa oligarhului rus care deţine grupul Mechel, 4 combinate cu renume, printre care Oţeluri Speciale Târgovişte şi Industria Sârmei Câmpia Turzii, se pregătesc acum să tragă obloanele definitiv.
Mechel a anunţat, la începutul săptămânii, că şi-a vândut toate activele deţinute în România, pentru aproximativ 70 de dolari (230 de lei), companiei Invest Nikarom SRL, controlată de două persoane cu cetăţenie rusă, Svetlana şi Victor Chumakov. Producţia la cele patru combinate, care au în jur de 6.000 de angajaţi, a fost suspendată la sfârşitul anului trecut din cauza situaţiei dificile de pe piaţa oţelului.
Imediat după vânzare, la Tribunalul Dâmboviţa a fost depusă, de către Mechel Târgovişte, cererea de intrare în insolvenţă, creditele luate de la bănci, şi neachitate, depăşind 100 milioane de euro. La o pierdere planificată la întreprinderile româneşti, în anul 2013, în valoare de circa 60 milioane de euro, tranzacţia va avea un efect financiar pozitiv pentru acţionarii noştri, se arată într-un comunicat al companiei. Evident, nu se spune nimic despre cât de „mulţumiţi” vor fi muncitorii, care probabil vor ajunge, cu miile, pe drumuri.
CFR Marfă, bani de seminţe
Probabil „tunul” anului va fi vânzarea uneia dintre companiile strategice ale statului român, CFR Marfă SA, aprobată în şedinţa de Guvern de miercuri.
Gigantul feroviar înregistrează datorii totale de 1,8 miliarde de lei, dintre care circa 600 milioane de lei la buget, şi alte 600 milioane de lei către CFR Infrastructură. Restul reprezintă penalităţi de întârziere şi restanţe către furnizori privaţi.
CSAT a aprobat demararea privatizării, solicitând ca aceasta să se facă cu un investitor strategic şi cu respectarea obligaţiilor pe care societatea le are faţă de MApN, NATO şi alte structuri de securitate.
Cu ocazia dezbaterii din plenul reunit al Parlamentului privind Legea Bugetului de stat, vicepremierul Daniel Chiţoiu a declarat ca privatizarea CFR Marfă se va finaliza până la jumătatea lunii iunie 2013, va fi realizată cu un investitor strategic şi va avea o garanţie de participare de 10 milioane de euro, reprezentând 17% din valoarea nominală a acţiunilor deţinute de stat.
Conform strategiei, statul va ceda pachetul majoritar al CFR Marfă prin negociere pe bază de oferte preliminare şi neangajante, etapă urmată de licitaţie cu ofertă în plic. Singurul criteriu de adjudecare a licitaţiei va fi preţul oferit.
Sindicatele însă nu par convinse de strategia Guvernului şi au anunţat deja că vor cere în instanţă anularea acesteia şi a hotărârii de Guvern prin care a fost aprobată. Iulică Măntescu, preşedintele Federaţiei Mecanicilor de Locomotivă din România, a precizat, recent, într-o conferinţă de presă, că fierul vechi de la CFR Marfă valorează mult mai mult decât intenţionează Guvernul să obţină pe întreaga companie. Domnia sa a declarat: „Se vrea vânzarea CFR Marfă pe un preţ derizoriu. Societatea, cu tot ce înseamnă clădiri, terenuri, vagoane, ar trebui evaluată la nivelul pieţei. Doar fierul vechi ajunge la 200 milioane de euro. Privatizarea trebuie să înceapă cu vânzarea unui pachet de 15%, să vedem dacă investitorul este capabil să aducă societatea pe profit. A scăpa de companii ca Oltchim sau CFR Marfă înseamnă desfiinţarea de locuri de muncă”.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu