12 octombrie 2012

Un scenariu destul de plauzibil, chiar dacă este lansat de Vocea Rusiei

 
Despre tezaur, revizionism şi programul PPE 

[...] Tendinţele revizioniste pe care le manifestă unele forţe politice de la Bucureşti sunt periculoase în primul rând pentru România. Statele din UE deja încep să „scârţâie” sub presiunea crescândă a mişcărilor secesioniste (Scoţia, Catalonia, Veneţia etc.) a căror forţă devine mai mare pe măsura adâncirii crizei economice globale. Revizuirea ansamblului de probleme care au fost închise după cel de-al Doilea Război Mondial ar putea avea consecinţe nefaste pentru revizuitori, mai ales în contextul în care mulţi politicieni români îşi doresc din tot sufletul crearea unei Europe federalizate în care suveranitatea să fie concentrată la Bruxelles. Dacă birocraţia bruxelleză poate impune un preşedinte sau anula rezultatul unui vot popular, atunci ce o va împiedica să redeseneze harta împărţirii teritoriale a unei federaţii europene? Această întrebare este cu atât mai valabilă în contextul declaraţiei lui Kelemen Hunor care susţine că a obţinut o „promisiune fermă” din partea preşedintelui PPE Wilfried Martins care s-a angajat să sprijine includerea în programul PPE a „chestiunii autonomiei”. Dorinţa de a implica Europa în calitate de arbitru autoritar în disputele internaţionale pe care le are România, ar putea avea „efecte secundare” foarte costisitoare.

PS: Efectele Dictatului de la Viena au fost anulate prin voinţa lui Iosif Stalin care le-a restituit românilor Transilvania de Nord. Cine va anula un eventual „Dictat de la Bruxelles”?

http://romanian.ruvr.ru/2012_10_12/90991570/

Un comentariu :

Riddick spunea...

http://www.ziare.com/kelemen-hunor/udmr/kelemen-hunor-ppe-a-promis-ferm-udmr-ca-sustine-autonomia-1122502


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: