Radu Golban: De ce a fost exhumat Jozsef Nyiro

Spiritul de Robin Hood la nivel de Europa al premierului maghiar Dr. Viktor Orban, care a înțeles mai bine decât oricare alt șef de stat din fostul bloc comunist că UE se transformă treptat într-o nouă Uniune Sovietică, are nevoie de solidaritate și sprijin din partea noastră.

Asemanarea de nume a fostului ideolog cultural si jurnalist de etnie maghiara Josef Nyiro cu imparatul roman Nero pune in lumina si o analogie intre actiunea de incendiere a Romei de Nero, cu incercarea de incendiere a democratie si tolerantei etnice pe subiectul reinhumarii lui Nyiro in tara noastra. Reinmormantarea lui Nyiro este pentru tanara democratie romaneasca un prilej veritabil de a dovedi ca apararea principiilor democratice este la fel de importanta pe cat este increderea in structurile ei stabile, demonstrand si o pasivitate suverana fata de ofensele din partea unor politicieni ai Ungariei.

Elvetia este cel mai vechi model de convietuire a diferitelor etnii, care constituie prin elementul voluntarist statul elvetian. Spre deosebire de alte state, care sunt formate din grupari etnice omogene si care au la baza o identitate culturala comuna, Elvetia este un stat al natiunilor. De-a lungul secolelor Elvetia a gazduit si dusmani ai democratiei care au fost capabili sa exploateze acest mediu tolerant si deschis al tarii. Mussolini a fugit in Elvetia in 1902, in scopul de a se eschiva de la serviciul militar. Mai tarziu, ca sef al statului italian in vizita oficiala in Elvetia, nu a ezitat sa emita pretentii teritoriale asupra cantonului italian al Elvetiei, Ticino. Pe cat dusmanea Elvetia la nivel oficial, pe atat gusta din plin imbracat in civil in cadrul vizitei sale, serile prin carciumile din Lausanne unde isi petrecuse candva exilul. In cele din urma, dupa ce a fost rasturnat a vrut sa scape de arestarea sa prin fuga tot in Elvetia. Probabil ar fi fost primit cu bratele deschise daca nu l-ar fi arestat la granita partizanii italieni. Cu atat mai mult ar trebui Romania sa admita reinhumarea unui compatriot si fost cetatean care a ramas roman in ciuda excesului de limba maghiara.

Etniile Elvetiei se identifica cu statul, cu institutiile si cu principiile statului, formand o natiune de stat nu prin etnii, ci prin voluntarism. Se impune intrebarea care este secretul echilibrului intre dreptul de autodeterminare a popoarelor realizat prin structura cantonala si identitatea elvetica. Autonomia teritoriala nu este conditio-sine-qua-non a dreptului utilizarii limbii materne si identificarii cu propria cultura. Elvetia ne demonstreaza cum pot convietui pasnic patru popoare, pastrand identitatea culturala fara intentii separatiste. Nici macar in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial nu s-a pus problema alipirii cantoanelor vorbitoare de limba germana, franceza si italiana patriilor de sange.  In Romania spre deosebire de Elvetia se pare ca dreptul la limba materna si identificarea cu valorile culturale etnice pot fi accesate doar prin intermediul autonomiei teritoriale, stema proprie si imn. De neimaginat ar fi oricum ca cetatenii Genevei sa cante la intruniri Marseilleza, deoarece toti elvetienii sunt uniti sub crucea Confederatiei.

Precum nimeni nu are dreptul sa interzica unui popor sa-si vorbeasca limba materna, nu poate nimeni interzice Romaniei sa adopte o noua definitie statala care sa decupleze numele statului, Romania, de limbile vorbite in tara, avand pe o parte  apartenenta politica de statul roman, iar pe cealalta parte limbi materne diferite. Elvetizarea termenului de natiune ne-ar transforma pe toti in romani indiferent de limba noastra materna. Deoarece nici politic si nici demografic nu ne putem permite afirmarea unui stat national adevarat, fiind mereu vulnerabili la instrumentalizarea politicii minoritatilor de catre marile puteri, ar fi poate unica solutie de a ne pastra in timp spiritul Romaniei Mari in granitele actuale. Patriotismul elvetian a inlocuit simpatia arhaica cu o ginta printr-un un nou termen de natiune politica.

Frumusetea nedescoperita a Romaniei consta si in atmosfera culturala eterogena a unui amalgam orientalo-occidental care, de sute de ani este tocmai datorita unei definitii de stat dupa principii etnice mereu pe masa de disectie a marilor puteri. Cel mai mic stat al Europei din randul celor mari nu trebuie sa rateze o sansa istorica de a deveni prin eterna invitatie la dialog impreuna cu vecinii sai un nucleu de forta regionala dupa propriile reguli de joc. Ca urmare Romania are de ales intre o noua definitie a statului dupa reteta elvetiana care i-ar apartine in exclusivitate si importul unei definitii politice a minoritatilor.

Conform unui recensamant din SUA din 2006, 1.563.081 de americani sunt de origine maghiara. Acest numar considerabil de maghiari peste Atlantic depaseste ca numar minoritatea maghiara din Romania si nu este subiect de discutii pe tema autonomiei in cadrul Statelor Unite ale Americii. Ma intreb de ce exista asemenea intentii doar in Romania? Indiferent care au fost in istorie granitele care au strapuns Romania, sunt sceptic in ceea ce priveste argumentul istoric al maghiarilor, deoarece o analogie cu un alt caz precedent nu i-ar avantaja: Precedentul unui popor care s-a reintors pe meleagurile istorice in Asia Mica, stapanite dinaintea erei noastre, ar insemna pentru maghiari, care au ajuns in Europa in secolul al noualea, intoarcere in stepa euro-asiatica.

Conflictul inutil pe tema reinmormantarii unui originar din Romania ratacit nu poate fi in favoarea bunelor relatii romano-maghiare. Avand in vedere ca nici pana in zilele noastre Germania nu s-a distantat de Dictatul de la Viena prin care Hitler, dornic de pace in Europa, ne-a obligat 1940 sa renuntam la o parte din Ardeal in favoarea Ungariei, trebuie sa intelegem ca politica actuala in privinta minoritatilor implica cel mai mare pericol la adresa statului.

In concluzie, putem observa ca nu este indicat sa fim politic mereu sub cineva, deoarece nu ne apara de sacrificii teritoriale sau angajamente devastatoare. Alaturi de vecini ar putea fi mai favorabil decat sub tutela unei mari puteri. Precum Germania a realizat ca doar impreuna cu Franta in ciuda tuturor conflictelor istorice poate sa-si atinga scopul in Europa, ar trebui si noi sa initiem un nou dialog cu Budapesta. Spiritul de Robin Hood la nivel de Europa al premierului maghiar Dr. Viktor Orban, care a inteles mai bine decat oricare alt sef de stat din fostul bloc comunist ca UE se transforma treptat intr-o noua Uniune Sovietica, are nevoie de solidaritate si sprijin din partea noastra. Ce ne impiedica sa fim solidari cu premierul Orban, care a avut curajul sa introduca impozite pe cifra de afaceri a retalierilor straini si a concernelor energetice straine? De ce nu ne inspira efectul favorabil a fixarii cursului de schimb a forintului cu francul elvetian, pentru protectia oamenilor cu datorii in moneda straina? Fiind solidari in vecinatatea noastra, ar da dovada de un europenism mai valoros decat definitiile sterile si teoretice de la Bruxelles.

Europa este in criza iar o cooperare regionala ar fi mai mult decat binevenita fiind ancorata intr-un mediu real de interes comun romano-ungar. Dupa acest inteles al tovarasiei si compasiunii pentru o cauza comuna in aceasta parte a lumii chiar nu ar mai conta daca ar fi o hora mare sau un cseardas. Ramane datoria noastra de a-l explica si reingropa pe Nyiro ca pe un adevarat cetatean al acestor meleaguri. Deocamdata in Ardealul profund, urmarind cu nedumerire tot taraboiul politic romano-ungar, un batran din Hodis se intreaba: „No – da’ de ce l-or deshumat pa bietul om”.

http://www.corectnews.com/politics/de-ce-fost-exhumat-jozsef-nyiro