Un text mai vechi, dar actual

V-ați pus bărbi noi, ați agățat batiste faine la piept, v-ați lăsat frizuri de artiști. V-ați schimbat, nu vă fie de deochi, chiar părul. De s-ar schimba, o, Doamne, și năravul o dată cu părul! Poate atunci s-ar schimba și țara. Că, vorba baroanei celeia care v-a cam spăriat pe toți: înainte, neamul meu! Chiar ți-au ruginit încheieturile de tot?!

Mi l-am reamintit, mă mir că mai apare pe net.

Formula AS (2001) 

Țara, la judecata țăranilor

Ioan Vulcan, 80 de ani
Cojocar din Poiana Sibiului: "Aici e aurul, aici e Pamantul Fagaduintei".

Ce-as putea sa le doresc romanilor mei cu ocazia Noului An? Nu vreau sa supar pe nimeni, lumea care vine nu mai e lumea mea. Dar, stati putin: e lumea copiilor si a nepotilor mei. Datorita lor am dreptul, cred, sa spun cum as dori sa vad lucrurile.
Sa fiu iertat, dar vrajba dintre frati este cea dintai pe care as dori-o indepartata. Dusmania, revarsarea de ura, incrancenarea cu care persistam in greseala - sunt cancerul societatii noastre. De unsprezece ani traim pe doua brazde, intre care cineva a ridicat un gard de sarma ghimpata. Energii uriase se consuma in stropirea fratelui de catre frate cu matraguna indoielii, a rautatii.

Ne sapam unii pe altii de parca n-am avea destui dusmani s-o faca in locul nostru. Doar atat: ei o fac pe bani, noi - pe gratis. Incetati, oameni, cu florile raului aruncate in deradere pe mormintele inaintasilor. Doamne! Cu atata istorie in spate, romanii mei se poarta uneori ca niste vantura-lume, trimitandu-si norocul pe apa Sambetei. Glasurile multora racnesc in desert; pasii lor batatoresc carari care nu duc nicaieri. De aceea, e cazul sa ne inaltam privirea spre bunul Dumnezeu. Numai asa vom putea zari Calea. Poate nu credeti, dar eu sunt convins ca ne asteapta si mari bucurii. Noi, astia de 80 de ani, se cuvine sa imbarbatam tineretul; sa-i aratam ca aici e aurul, aici e smirna si tamaia, aici e Pamantul Fagaduintei. Iubesc tinerii, iubesc speranta, iubesc deschiderea lor spre lumea larga. Ce ne mai trebuie? Doar putina "clinteala" din locul in care parca am intepenit ne nedrept. Si ceva curaj, ca nu ne va fi usor. Parinti si copii laolalta. Amin.


Bolfa Clemente, 92 de ani
Taran din Maieru, Bistrita-Nasaud: "De s-ar schimba si naravul odata cu parul!"

Eu v-am mai spus: consilierii Primariei n-ar trebui sa fie platiti de la buget, iar parlamentarii s-ar cuveni sa fie mai putini. Cand colo, avem consilieri care se bat pe salarii si parlamentari cat vezi cu ochii. Toti isi trag partea de la amaratul de buget. Fie, dar macar sa-i vad ca fac treaba. Cica trei sferturi dintre ai care au intrat in Camera sunt figuri noi. Tot nou e si anul care incepe. Noi sunt si cei mai multi dintre ministri. "Nou" este si vechiul presedinte. Fie. Faca-se. Dar sa vad treaba, fratioare. Polule! Pol social-democrat (daca-ti place sa-ti spun asa, asa iti spun). Dar fii atent la Bolfa Clemente, care are 92 de ani si e fost primar si chiabur. Gospodar din centrul satului, cu casa la sosea. Daca nu-ncepi cu dreptul si o scrantesti din nou, cum ai mai scrantit-o, nu te vad bine. Eu sunt bun si credincios si ma rog sa izbandesti; ar fi bine pentru neamul nostru, sa nu ne mai arate Europa cu degetul ca pe retardatii clasei. Aveti un pic de ambitie, dar mai ales aveti curaj! Tara inainte de toate! Poate ati terminat cu "acumularile"in legislaturile trecute, poate a venit si vremea celor multi. Dar nu a celor multi si lenesi, ci a celor multi si vrednici. Credinta sa nu va paraseasca si mostenirea nationala sa n-o luati in batjocura. Vegheati la familiile tarii. Sunt in pericol; mamele isi lasa copiii in spitale, tinerii nu se mai insoara, divorturile se fac in acord global. Anul ce incepe cu atata speranta arunca asupra voastra un navod greu, plumbuit pe margini; n-as vrea sa va vad pescuiti de soarta si de popor. Vreau sa cred ca veti reusi, ca ne veti scoate la liman. Timp de cautati, timp n-aveti. Rabdare de asteptati, nici de aceea nu prea mai creste pe lunca noastra. De veti cauta scuze in nepricepere, n-o sa va creada nimeni; ati spus ca sunteti cei mai buni. Mai bine ati face sa fiti cinstiti si sa lucrati pentru tara. Veti afla si rasplata, totul va fi cantarit pe dreptate. Dar mai intai aratati faptele. Credeti in Dumnezeu? Credeti in Mos Craciun? V-ati pus barbi noi, ati agatat batiste faine la piept, v-ati lasat frizuri de artisti. V-ati schimbat, nu va fie de deochi, chiar parul. De s-ar schimba, o, Doamne, si naravul o data cu parul! Poate atunci s-ar schimba si tara. Ca, vorba baroanei celeia care v-a cam spariat pe toti: inainte, neamul meu! Chiar ti-au ruginit incheieturile de tot?!

 
Veta Galimei, 75 de ani
Taranca din sat Poduri, com. Valea Sarii, jud. Vrancea: "Boieria, in Romania, a mancat omenia"

A ajuns tara asta, ce era fruntea inaintea lui Dumnezeu, a ajuns codina, ca acolo, la Bucuresti, in scaunele alea mari, au stat tot oameni nevolnici, care n-au fost cu sufletul catre tara. In Parlamentu' ala si-au scuturat purecii toti bosorogii adormiti. De ce nu i-au lasat pe tineri? Ca ei au mintea mai clara si vad mai bine cum merge lumea.
Ei, ei! Ca boieria in Romania a mancat omenia. Oamenii s-au inrait si nu mai ai curaj sa crezi in careva. Cu cine sa merg eu acuma? Cu cainele de pe lant, ca poate acela va fi mai bun decat aia de laBucuresti.
Nu-i randuiala in tara asta, nu-i lege ca lumea, nu tine nimeni cont de omenie. Gandesti ca-s pusi sa termine cu tara, nu s-o ridice la mai bine. Sta campu" Focsaniului, ca pe asta-l vad mai des, de altele nu stiu, sta degeaba. Mi-e mila de pamantul care plange dupa samanta. Ar trebui sa-i adune cineva pe aia care stau fara lucru si sa-i intrebe: "Tu ce rost ai, ce capatai ai? Na! du-te la lucru, nu sta cu burta la soare. Du-te, taganca, si lucra! Nu veni la mine sa cersesti, ca eu de dimineata pana seara am stat in holda. Tu, fata tanara, daca ti-a placut sa faci copil, apai nu-l da la leagan, nu-l lasa in strada, la canale, nu-l da la Stat, ca Statu' n-are bani sa-ti creasca tie podoaba. Lucra pentru el si creste-ti-l!".
E greu, maica, e greu... Ar trebui ca oamenii sa fie mai adevarati, sa nu se mai urasca unii pe altii, sa nu astepte cu mana intinsa ajutoare, sa munceasca fiecare.
Maica, eu nu mai cred in prea mult bine pentru tara asta. Dar ma gandesc ca si eu am fost mica si am crescut, asa sa aiba noroc si tinerii de-acuma, cum am avut eu. Numai ca eu mi-am facut norocul cu rost, cu buna organizare. Nici o mamaliga n-o poti face daca nu te stii organiza. Trebuie sa stii cum sa muncesti si cand sa incepi lucrul. Munca si credinta in Dumnezeu sunt calea catre bine. Fara munca si fara credinta n-ai ce astepta ziua de maine!
 

Costel Dumitrescu, 70 de ani
Taran din comuna Vidra, jud. Vrancea: "Uita-te spre Apus, romane!"

Intram intr-un nou secol si intr-un nou mileniu. Cate generatii au parte de o astfel de schimbare a prefixelor? Anul biblic 2000 devine, iata, trecut. Pasim in negura viitorului intorsi pe dos in plan politic, dar mai plini de credinta, mai hotarati sa respectam poruncile Domnului Dumnezeu. Taranul vrancean a fost, de cand se stie, un revoltat. El este pus acum in fata unor provocari noi, de care, sa fim cinstiti, nici n-a auzit bine inca. Este pus in situatia de a fi rabdator si intelept, de a-si oferi din nou, ca acum peste cinci sute de ani, fiii Vrancioaiei pentru cauza nationala. Credem in aceasta sansa. Altfel, fiind ultima, ar insemna ca ne semnam pieirea sau, in orice caz, infirmitatea. De la simplul scuturator de nuci, pana la primar, de la negustori pana la capitalistii locali, vrancenii au o lupta de dus. Este lupta cu trecutul, cu mentalitatea paguboasa a lui "se poate si asa", cu invidia distructiva fata de cei ce reusesc. Este lupta cu discordia care ne macina de peste un deceniu, cu ura si extremismul, cu intoleranta si rautatea. Popoare mici din vecini ne-au luat-o inainte. Si-au pus la butoniera mandria nationala si ambitia de a fi impreuna pe un drum istoric. Topaie bulgarii de fericire, stau cu nasul sus ungurii, ne privesc din avion polonezii. Si noi? Urmasii celui mai mare imperiu european, "senatori de drept" ai latinitatii care apropie popoarele continentului in proiectul maret al Uniunii Europene (tot un fel de Imperiu Roman, dar pe alte baze). Noi ce gand avem? Noua nu ne e mila de noi? Tot asteptam sa ne impinga altii de la spate. Ne arata si drumul, ne spun si cati pasi avem de facut. Este momentul sa recuperam, sa iesim din emotia care ne-a gatuit respiratia in ultimele saptamani. Am gresit, s-o spunem. Dar mai putem inca salva ceea ce e de salvat: mandria si speranta nationala. Uita-te spre Apus, romane! Rasaritul ti-a adus destule rele pentru trei generatii. 2001 este anul care ori iti da la o parte obloanele de la ochi, ori te lasa pe veci in intuneric. Nu stiu de ce, dar ma duce credinta spre prima infatisare. Maica Domnului iubeste taramul nostru, sa stiti. Anul Nou sa ne aduca lumina Ei mai aproape! Sa ne redea increderea renasterii atat de necesare!

 
Iosif Teposu, 75 de ani
Comuna Sirnea, jud. Brasov: "De la agricultura vine mancarea poporului"

Eu sunt increzator in vremurile care vin. Trebuie sa credem ca va fi mai bine, altfel nu se poate. Oamenii se transforma si, chiar daca unii au gresit in trecut, au mai invatat intre timp. Vor nu vor, sunt stransi cu clestele sa mearga inainte. Toti vrem sa traim mai usor, dar trebuie sa stim ca fara munca nimic nu putem realiza, n-avem ce spera. Trebuie sa munceasca, de la tanar la batran, tot omul sanatos, ca din cer nu vine nimica pe degeaba.
Tara asta-i nemuncita. Ar trebui fiecare sa-si randuiasca ograda lui, nu sa astepte sa vina altul si sa-i spuna ce are de facut. Si ar fi tare bine ca tinerii sa fie mai hotarati, ca noi, batranii, ne-am cam facut ce ne-a trebuit. Acuma, noi din vorbe ce le mai putem face, dar ei, care sunt viitorul tarii, n-au voie sa steape de laturi. Ei sa fie primii care sa vina si cu ideile, dar si cu bratu' ca sa schimbe ce nu-i bun, ca pentru ei schimba si pentru copiii lor.
Ar trebui guvernantii care vor veni sa priceapa macar acuma, dupa atatia ani, ca salvarea tarii vine de la agricultura. In primul rand, agricultura va ridica tara asta, ca romanii au fost buni lucratori de pamant. De la agricultura vine mancarea poporului. De ce sa aduci din alte parti, cand ai aici pamant destul, pamant bun si oameni cati vrei, care stau degeaba?! Pune-i la lucru, trage-i de maneca si arata-le campurile goale si-apoi obrazul, asa ca sa se rusineze de lenea lor!
E drept ca nu-s atatea masini si nici tractoare cate ar trebui, ca taranii ara cu plugul tras de boi, ca acuma 100 de ani, ca multi si-au pierdut rabdarea si increderea ca va fi mai bine.
Eu am votat totusi, cu speranta in viitorul tarii si stiu ca multi au mers la vot tot cu speranta in bine. Ar fi mare pacat sa n-auda nimeni strigatul nostru, sa nesocoteasca asteptarea noastra - a celor de la talpa tarii.

Au consemnat
Otilia Teposu
Ion Longin Popescu