29 decembrie 2011

Recapitulare: regionalizarea



Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa
Nu te da nu te lăsa
Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa
Capra noastră-i cu mărgei
Cu cercei cu catifeli
Joacă vesel căpriţa
Toţi îs bucuroşi de ea.

Regionalizarea între spaimă, compromis şi necesitate

În 1990 discuţiile despre necesitatea regionalizării României îi puneau pe reprezentanţii societăţii civile, care propuneau această temă spre dezbatere, în postura de a fi aproape lapidaţi. Conservatorii îşi etalau conştiinţa de paradă şi creau meseria de a fi român, datornic de a veghea cu crucea sub pernă şi toporul sub pat. Acum, regionalizarea a devenit o temă de salon, mai ales că numeroasele ONG-uri apărute în decursul anilor sunt puternic finanţate pentru a iniţia şi găzdui asemenea dezbateri. Cele opt regiuni administrative înfiinţate în urmă cu şase ani se dovedesc total ineficiente, rolul lor fiind mai degrabă de burete al fondurilor europene.

Potrivit oficialilor europeni, această formulă, de opt regiuni, va trebui să rămână, chiar şi ineficientă, deoarece România a încheiat Capitolul 21 de politici regionale şi “nu se pot schimba regulile în timpul jocului”.

Reprezentanţii societăţii civile consideră că, dacă tema regionalizării nu ar fi pornit din Transilvania, acum harta ţării ar fi arătat altfel, dar teama obsedantă de a pierde Ardealul a adus o opoziţie fermă faţă de acest subiect.

Începând de la preşedintele Emil Constantinescu (considerat totuşi primul şef de stat democrat) până la Ion Iliescu şi Adrian Năstase, toţi şefii partidelor politice au condamnat aceste iniţiative, iar promotorii ideilor regionaliste au fost catalogaţi drept nişte trădători şi rătăciţi, în ciuda faptului că nimeni nu dorea ruperea ţării. Este necesară înfiinţarea unor structuri mai elastice, nicidecum introducerea vizelor pentru Bucureşti, Iaşi sau Constanţa.

Subiectul regionalizării României a cunoscut câteva momente importante, unul continuând o idee născută la Budapesta între 1988-1989 de un grup de intelectuali români şi maghiari. În acea perioadă grupul format din dizidenţi ca Dinu Zamfirescu, Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea) Mihnea Berindei s-a întâlnit cu intelectuali unguri şi au redactat Declaraţia de la Budapesta, ducument care conţinea şi tema reconcilierii româno-maghiare, fapt care l-a înfuriat la culme pe Nicolae Ceauşescu.

Peste zece ani, autorii, cărora li s-au adăugat şi alţi intelectuali, aveau să revină cu un alt document, Declaraţia de la Cluj, ceea ce l-a înfuriat pe preşedintele de atunci, Emil Constantinescu.

Trebuie menţionat însă că teza despre regionalizare se regăseşte în opinia tuturor formaţiunilor politice, cu excepţia PRM, prin vocea unor lideri ai acestora.

Chiar în 1990 Dan Amedeo Lăzărescu publica în ziarul “Liberalul” un articol în care spunea că federalismul este unicul drum pe care România trebuie să meargă. De asemenea, PUNR a fost constituit iniţial ca un partid regional numindu-se PUNRT (Partidul Unităţii Naţionale al Românilor din Transilvania), iar profesorul universitar de la Cluj Adrian Moţiu a fost numit de Ion Iliescu guvernator al Transilvaniei pentru o scurtă perioadă de timp.

După evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş, care au dus la înfiinţarea SRI, spiritele s-au mai calmat pentru o perioadă deoarece cei care îndrăzneau să vorbească despre regionalizare puteau fi uşor catalogaţi drept “pericol adus siguranţei naţionale”. Principala temă a lucrătorilor SRI din zonele cu populaţie majoritar maghiară era monitorizarea UDMR, lucru care acum s-a dovedit pierdere de timp şi bani, deoarece liderilor uniunii le convine orice formă de regionalizare. Chiar dacă la nivel declarativ, în faţa electoratului şi doar în campania electorală promovează cu vehemenţă tema autonomiei.

În 1995 la Târgu Mureş, Liga Pro Europa editează revista “Altera”, iar din primul număr se lansează ideea necesităţii introducerii în dezbatere publică a temei despre regionalizare.

Aproape concomitent cu Declaraţia de la Cluj apar manifestul “M-am săturat de România”, al lui Sabin Gherman şi Partidul Moldovenilor înfiinţat la Iaşi de Constantin Simirad, ultimele două iniţiative căzând repede în ridicol, iar prima fiind compromisă de alertarea precoce şi nejustificată a preşedintelui Emil Constantinescu de către Gabriel Andreescu, prin Gabriela Adameşteanu. Acum acesta îşi aminteşte de episodul Declaraţiei de la Cluj în felul următor: “Pe mine m-a rugat Mihnea Berindei să-l ajut la redactarea textului, care până la urmă a ajuns în mapa preşedinţială. Constantinescu a avut atunci o intervenţie suficient de rezonabilă, a încercat să accentueze normalitatea acestei discuţii. Nu a fost însă suficient de ferm şi isteţ pentru a impune serviciilor de informaţii să nu lucreze contra lui, cu naţionaliştii care au exploatat documentul împotriva preşedinţiei şi a ungurilor. Episodul acela arată că forţa naţionalistă a fost întotdeauna legată de partea obscură, de zona celor care au făcut strategiile controlului politic”. De fapt chiar la Palatul Culturii din Târgu Mureş preşedintele Constantinescu a condamnat ferm gestul autorilor documentului.

În 1998 Sabin Gherman lansează manifestul “M-am săturat de România”, fapt care îi atrage urgent eticheta de trădător de neam, iar din partea celor de la grupul Provincia eticheta de “aventurier politic”. Gherman a continuat demersul său prin înfiinţarea Ligii Transilvania-Banat, formaţiune politică ce nu a fost înregistrată, ceea ce a atras multe critici României din partea Parlamentului European.

În aprilie 2000 se înfiinţează grupul Provincia, care şi editează un ziar bilingv şi o revistă, iar un an mai târziu un alt document care a stârnit controverse: Memorandum pentru construcţia regională a României, semnat de un grup de 13 intelectuali români şi maghiari: Alexandru Antik (artist plastic), Agoston Hugo (publicist), Bakk Miklos (politolog), Mircea Boari (politolog), Alexandru Cistelecan (critic literar), Marius Cosmeanu (sociolog), Caius Dobrescu (scriitor), Hadhazy Zsuzsa (publicist), Molnar Gustav (politolog), Ovidiu Pecican (istoric), Szocolz Elek (publicist), Traian Stef (scriitor) şi Daniel Vighi (scriitor).

În textul documentului se invocă necesitatea constituirii unor structuri regionale din cauză că sistemul administrativ ultracentralizat favorizează corupţia şi birocraţia. Documentul a fost receptat isteric de politicieni, dar iniţiatorii au continuat seria dezbaterilor şi numărul celor care au semnat în favoarea documentului a ajuns la câteva sute.

“Din când în când un grup de intelectuali ardeleni scoate la iveală o bombă care provoacă un cutremur în lumea politică românească: ideea unei structuri de tip federal, pe care o consideră mai potrivită pentru administrarea unei provincii. E limpede că la noi clasa politică nu e pregătită pentru asemenea soluţie, iar populaţia e manipulabilă şi oportunistă, gata să accepte unele lucruri (integrare în NATO şi UE) fără să cunoască costurile şi implicaţiile, încăpăţânându-se să refuze altele, în aceeaşi graţioasă necunoaştere”- a spus Alexandru Vlad.

Într-o ţară în care a mânca bine înseamnă a avea multă mâncare, ideea că Transilvania ar putea deveni o locomotivă pentru integrarea europeană a speriat politicieni şi intelectuali în egală măsură. Memorandiştii au fost criticaţi şi înfieraţi nu doar de politicieni, dar şi de ÎPSS Bartolomeu Anania, Alina Mungiu Pippidi, Ilie Şerbănescu, Emil Hurezeanu. Autorii Memorandumuluis-au ales cu cele mai diverse epitete: “iobagi ai lui Soros” (Gheorghe Funar), “Iago de provincie” ( Eugen Uricariu).

Aşa cum spuneam mai devreme, aproape toate formaţiunile politice au prezentat în faţa electoratului un program de regionalizare.

În campaniile electorale, UDMR vorbea despre un proiect de autonomie pe cinci trepte, care o cuprindea şi pe cea pe criterii etnice, pentru ca, după accederea la guvernare, să pretindă doar autonomia culturală.

În PSD cel care a dat tonul a fost Ioan Rus, care la conferinţa judeţeană de la Cluj din 27 octombrie 2001 a prezentat Programul social-democrat pentru Transilvania. “Un lucru trebuie să ne fie foarte clar, nu este normal ca românii sau maghiarii din Transilvania să devină obiect de tranzacţie pentru Budapesta sau Bucureşti. Programul social-democrat pe care-l propunem respectă identitatea maghiarilor şi dreptul lor la diferenţă” – spunea Ioan Rus.

Şi liberalii au avut un proiect de descentralizare întocmit de Viorel Coifan şi Paul Ion Otiman în mai 2002. Documentul propunea amendarea unor articole din Constituţie şi crearea unor unităţi administrative între nivelul statului şi cel al judeţului.

Anul trecut, Acţiunea Populară a venit cu un proiect de regionalizare pe fundamentul vechilor provincii istorice.

Politologul Bakk Miklos a întocmit de asemenea un proiect de regionalizare, dar ideile lui nu au fost preluate de nici o formaţiune politică.

Fără îndoială că cel mai controversat document de regionalizare a fost proiectul de autonomie al Ţinutului Secuiesc depus şi respins anul trecut în Parlament. Proiectul a fost iniţiat de şase deputaţi UDMR, în frunte cu ultraradicalul Toro Tibor. Secuimea, populaţia autohtonă cu identitate naţională maghiară, majoritară în Ţinutul Secuiesc, revendică autonomia teritorială a acestei regiuni în conformitate cu prevederile documentelor internaţionale şi cu practica în acest domeniu din statele UE. Iniţiatorii documentului spun că regiunea istorică Ţinutul Secuiesc sau Terra Sicolorum datează din secolul XIII, iar autonomia scaunelor a funcţionat mereu sub formă de autonomie teritorială, având o administrare proprie. De asemenea s-a făcut trimitere la Recomandarea 1201 pe 1993 a Consiliului Europei privind dreptul persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale de a avea autorităţi autonome şi un statut special în zonele unde sunt majoritare.

În viziunea separatiştilor, Ţinutul Secuiesc urmează a fi format din opt scaune, maghiarii reprezentând 75,68% din populaţie. Ei au dat asigurări că românii minoritari în zonă vor beneficia de un tratament special.

Deşi a fost creat un cadru european corespunzător descentralizării, PSD nu a avut forţa politică de a face o reformă administrativă fără anestezie, aşa cum s-a întâmplat în Polonia, unde partidul care a făcut această reformă peste noapte a fost tot unul social-democrat şi unde guvernul nu s-a pierdut în amănunte. Dacă îi întrebi pe politicieni dacă sunt de acord cu 40 de judeţe, ei ar vrea 80 pentru că astfel vor avea 80 de unităţi administrative aflate sub conducerea partidului aflat la putere.

Oricum, după 2013 se aşteaptă o schimbare de proporţii pe plan administrativ, atunci când va dispărea teama că regionalizarea ar fi un preambul al secesiunii.

Oficialii UE se dovedesc a fi deosebit de prudenţi în a sugera un anumit model de regionalizare pentru România din cauza numeroaselor conflicte din ţările europene şi din convingerea că aici oamenii ar putea avea reacţii imprevizibile.


>> DOCUMENT 1989: Declaratia de la Budapesta - Autonomie pentru TRANSILVANIA
>> "M-am saturat de România" (1998, manifest scris de Sabin Gherman)
>> Mai mulţi intelectuali ardeleni neagă ca ar fi semnat "Declaraţia de la Cluj"

6 comentarii :

Riddick spunea...

Damage control (Formula As, 1999):

"O afacere tenebroasa"
Ultimele sondaje de opinie i-au nelinistit la culme pe actualii detinatori ai Puterii.

http://www.formula-as.ro/1999/366/editorial-15/o-afacere-tenebroasa-627

"Amestecul" in afacerile Executivului nu este, totusi, suficient pentru recuperarea pierderilor procentuale. Efectul lui nu este imediat si, pana la urma, poate fi pervers. Ambitiosul Radu Vasile poate, la randu-i, sa acuze presedintia de esecul actiunii reformiste a cabinetului sau. Reactia, facuta publica in "seminarul" tinut la Mangalia luna trecuta, la propunerea prezidentiala de includere in Guvern a unui tehnocrat, dl T. Stolojan, a fost extrem de semnificativa. In consecinta, dl Constantinescu a fost obligat sa caute si alte "teme" ideologice pentru redresarea pierderilor sale de imagine. Asa se explica explozia mediatica a unei "afaceri tenebroase" relevata chiar de presedinte, afacerea asa-numitei "Declaratii de la Cluj". Vineri, 4 iunie a.c., la Targu-Mures, intr-o intalnire cu oamenii de cultura locali, dl Constantinescu a lansat un avertisment foarte dur in legatura cu pregatirea acestei declaratii-manifest care propune, pur si simplu, federalizarea Romaniei. Documentul, despre care nu se stie cum i-a parvenit, cere - dupa cum a afirmat presedintele - pe baza principiilor devolutiei si subsidiaritatii, autonomia administrativa a Transilvaniei si a Banatului, provincii diferite ca nivel de civilizatie si cultura de restul statului roman. Or, cereri de acest fel au fost sursa tragediei din Kosovo. "Sigur, orice se poate dezbate in cadrul unui dialog", a declarat dl Constantinescu, "dar asa cum am mai spus-o, nu voi accepta niciodata, sub nici o forma, idei separatiste care neaga principii fundamentale din Constitutie si care contravin intereselor esentiale ale poporului roman. (...) Personal, niciodata - nici ca presedinte, nici ca intelectual - nu voi putea accepta ideea unui stat roman decat ca stat unitar si suveran, asa cum este definit de Constitutie."

Riddick spunea...

Actiunea Populara sustine ca regionalizarea va duce la stoparea clientelismului din administratie
(Curierul Naţional, 28 aprilie 2004)

http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2004-04-28/Actiunea+Populara+sustine+ca+regionalizarea+va+duce+la+stoparea+clientelismului+din+administratie

Actiunea Populara sustine ca impartirea Romaniei in structuri administrativ-teritoriale de tip regional ar pune punct relatiilor preferentiale intre adminstratia centrala si cea locala, a caror rezultate sunt birocratia, clientelismul si crearea de blocaje in viata comunitatilor.
Liderii AP au apreciat, la sfarsitul saptamanii trecute, in cadrul seminarului „Adminstratia publica locala in viziunea crestin-democrata“, ca aplicarea principiului subsidiaritatii in administratie va face ca luarea deciziilor sa aiba loc nu la un nivel superior, ci acolo unde ele pot fi puse in aplicare. Conform acestui principiu de guvernamant, unitatile sociale mai largi nu pot asuma responsabilitatile decizionale ce revin unitatilor mai mici, subordonate, decat in situatia exceptionala in care unitatile sociale mici sunt incapabile sa raspunda propriilor necesitati. Potrivit reprezentantilor partidului condus de Emil Constantinescu, regionalizarea trebuie sa fie un demers tehnic, fara a fi confiscat intr-o dezbatere de tip nationalist si extremist.
Pentru eficientizarea actului administrativ, Actiunea Populara propune infiintarea Consiliilor Regionale alese care sa negocieze de pe pozitii de egalitate cu ministerele transferurile de la bugetul de stat catre cele regionale si locale, astfel incat structura acestora sa nu fie stabilita in mod aleatoriu si discriminatoriu.
Printre efectele structurarii administrativ-teritoriale de tip regional se numara, de asemenea, faptul ca politicile privind dezvoltarea economica vor putea fi realizate la nivelul regiunii, iar cele in domeniul transporturilor, al infrastructurii, al parcurilor industriale, al investitiilor vor cadea tot in competenta structurilor regionale. Totodata, vor putea fi conduse coerent si eficient toate proiectele inter-judetene realizate cu fonduri europene, fara a mai exista o competitie intre judete, de natura sa blocheze derularea proiectelor.

Riddick spunea...

PNL Propune Regionalizarea

http://regionalizarea-romaniei.weblog.ro/2006/06/04/pnl-propune-regionalizarea/#axzz1hsUjvrJa

Dupa PD… PNL se pliaza la standardele UE:
Trimis de Rákóczi Ferenc Duminica, 04/06/2006 – 00:39

INIŢIATIVĂ LEGISLATIVĂ
Liberalii propun o nouă organizare administrativă /
Ideea regionalizării României revine în actualitate. Mai mulţi deputaţi liberali pregătesc un proiect de lege privind împărţirea ţării în regiuni şi desfiinţarea judeţelor. Deputaţii PNL susţin că între avantajele regionalizării s-ar număra reducerea birocraţiei şi atragerea de fonduri europene. /
MATERIAL:
[ CORESP TELEFONICĂ Dorin Horea Uioreanu, deputat PNL -din calculator TC 1.12...1.48 ,,Se merge pe ideea acestor regiuni care să fie conturate pe actualele zone dedezvoltarea regională. Noi spunem că se reduce mult birocraţia prin formarea unor Consilii Judeţene. ,, Parlamentarii liberali spun că adoptarea unui astfel de proiect ar fi benefică în contextul integrării României în Uniunea Europeană. Şi aceasta pentru că regiunile nou-formate ar atrage mai multe fonduri europene. Iniţiativa liberală se loveşte momentan de Constituţie. Formarea regiunilor ar fi posibilă doar după modificarea legii fundamentale, care să prevadă o reorganizare administrativă a ţării. Acesta este şi motivul pentru care proiecte similare au fost respinse încă înainte de a ajunge în Parlament. ]
Sursa: Realitatea Tv.
(detalii la http://groups.yahoo.com/group/Regionalizare/)

Isten Áldd Meg a Magyart! God Bless The Hungarian!

Crystal Clear spunea...

De cand muncesc astia sa dezmembreze Romania ! Te crucesti cand analizezi si descoperi ca , de fapt povestea regionalizarii este parte a proiectului UE !
Toate miscarile astea sunt subvetionate de cineva.Sunt mai ales banii lui Soros
"numeroasele ONG-uri apărute în decursul anilor sunt puternic finanţate pentru a iniţia şi găzdui asemenea dezbateri."
Ar trebui sa facem si noi ca Israelul : transparenta finantirilor ONG si desfiintarea scutirii de taxe pe profit
: http://riddick2.blogspot.com/2011/12/george-soros-plot-to-destroy-israel.html#more

Riddick spunea...

Are Endtimewatchman o vorbă: "This was not made today. It was planned for years and years and years. And more years".
Youtube (două din canalele lui): MRENDTIMEWATCHMAN, endtimewatchmanrises.

Crystal Clear spunea...

Da...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: