Alt microb din focarul antiromânesc şi antistatal de la Universitatea Babeş-Bolyai: Vasile Puşcaş

Mai departe de capitală şi de atenţia mass-mediei, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj (nu-i zic Cluj-Napoca, cum i-a plăcut lui Ceauşescu !) colcăie de elemente stângiste, antiromâneşti, globaliste, europeiste, sorosiste, devenind un centru de propagandă antistatală şi antiromânească. Poate echivalentă ca toxicitate ar putea fi considerată SNSPA. Nici că se putea un rector mai nimerit pentru acest scop decât tov. Andrei Marga (PNL, cu doctorat în RFG pe timpul lui Ceauşescu).

Am mai scris despre isprăvile rectorului UBB, Andrei Marga (aici, aici şi aici), despre profesorul de europenistică Ovidiu Pecican, ca şi despre conferinţa internaţională din 2008 de la UBB - România şi viitorul Europei. Contribuţii româneşti la proiectul "Statele Unite ale Europei", al cărei subiect era de fapt destructurarea statelor naţionale şi formarea Statului Europa.

Alt profesor de la UBB este Vasile Puşcaş (PSD - "grupul de la Cluj", negociatorul pentru aderarea României la UE), directorul Institutului de Studii Internaţionale al Universităţii Babeş-Bolyai, şi care îsi dă cu părerea despre "costurile României" în urma supărării Rusiei faţă de declaraţiile lui Traian Băsescu din 22 iunie 2011 (Ziua de Cluj, 1 iulie 2011):

"Când apare o reacţie a Ministerului de Externe rus, înseamnă că există o strategie deja elaborată. Asemenea cuvinte, precum cele folosite în comunicatul oficial, n-am mai auzit din vremea lui Hruşciov sau de la nivelele doi şi trei ale Moscovei, în perioada «doctrinei Brejnev». M-au întristat şi mai tare comentariile agenţiilor de ştiri ruse, necitate la noi de nimeni, care spun că, prin asemenea discursuri, pe care ei le consideră «istorico-politice» - aşa e doctrina politică în Rusia - România şi ceilalţi parteneri ai săi devin o ameninţare pentru Rusia. Interfaxul spune: «Ştiţi că în România sunt trupe americane şi NATO? Ştiţi că în România urmează să se instaleze baze de rachete americane şi NATO?». Discursul Moscovei urmăreşte obiective geo-strategice şi a instrumentat «cazul România» în relaţiile sale multilaterale, atât în Europa, cât şi în America. Pentru cine ştie interpreta limbajul diplomatic, referirea la "aprecierea adecvată" pe care România trebuie s-o primească din partea "Europei civilizate", este un comentariu care se adresează în primul rând aliaţilor României din UE şi NATO, inclusiv SUA."  

El este convins că represaliile economice la adresa României nu vor întârzia să apară. "În acest moment, toţi vor să intre pe piaţa rusească, dar acest lucru este posibil numai cu «binecuvântarea» Kremlinului. Investitorii români, la rândul lor, au cam epuizat pieţele din vest şi sunt obligaţi s-o ia şi în partea opusă, dar orice negociere pe gaz, pe infrastructură trebuie să treacă pe la Kremlin şi pe la cei care au emis acel comunicat. Tot de acolo ni se poate bloca accesul la relaţii economice cu spaţiul caucazian-asiatic. Cu siguranţă, costurile pentru viitor, inclusiv la gaz, vor fi mai mari şi asta în condiţiile în care România, îndatorată pe câteva zeci de ani de acum încolo, trebuie să se gândească la diminuarea costurilor prin orice mijloace", a apreciat Puşcaş. 

Puşcaş are convingeri globaliste, sugerează necesitatea "adâncirii integrării europene" (de fapt, predică "Europa Unită"):

Preşedintele Fundaţiei „Robert Schuman" a recunoscut, în 2009, că o uniune de state suverane care nu se dotează cu instrumentele necesare misiunilor pe care le are, la începutul sec. al XXI-lea, va trebui să facă faţă tot timpul forţelor centrifuge şi va avea dificultăţi în a obţine beneficiile scontate. De aceea, va trebui recunoscută existenţa unui interes european, care nu este suma intereselor statale-naţionale, ci interesul propriu al construcţiei europene şi cetăţenilor europeni. Chiar dacă s-a observat, după 2004, o tendinţă a percepţiei exclusiv naţionale, accentuată în anii crizei, se impune de urgenţă ca instituţiile europene şi statele membre să definească finalităţi şi strategii realiste pentru o Uniune Europeană adevărată şi viabilă. Iar reconstrucţia europeană pe care o susţinem, dincolo de dialogul polemic între „federalişti" şi „suveranişti", ar trebui să ducă la o solidă arhitectură internă, nu numai instituţională, dar şi economică, socială, la o integrare mai profundă, care să susţină credibil o Uniune Europeană globală. - UE are nevoie de reconstrucţie (Adevărul, 17 ianuarie 2011)

Securitatea naţională o vede ca fiind un concept desuet, retrograd, naţionalist, care trebuie "actualizat", "demitizat" (de fapt, este Defetism 101, securitatea naţională să fie subordonată "armatei europene", obiectivul ruso-german fiind dizolvarea NATO):

[...] Un alt aspect care in epoca globalizarii este foarte frecvent discutat in relatie cu securitatea nationala este aceea al identitatii, fie ca este vorba de identitate nationala sau identitate comunitara.

Pana si in UE in dezbaterile din perioada 2002 - 2004 conventia privind viitorul Europei s-a pus foarte mare accent pe identitatea europeana in contextul globalizarii. Aceste lucruri nu se confunda cu brandul de tara aceste chestiuni sunt mai degraba ceea ce in relatiile internationale se numesc social networking, adica relationare sociala internationala, in care aspectele identitare sunt foarte importante. Aici daca discutam de chestiunile securitatii nationale spre exemplu ce rol are cultura in sustinerea identitatii nationale din punctul de vedere al globalizarii.

Daca pana acum securitatea nationala era legata de statalitate, formula traditionala, acum se pune problema foarte accentuat inclusiv in ceea ce priveste securitatea individului. Nu doar cetateanul este obligat sa sustina politica securitatii nationala a unui stat, dar statul este obligat sa asigure securitatea individului. Este o relationare care functioneaza cam de 35 de ani in sistemul international, iar dupa 2001 foarte intens in dezbaterile internationale in ceea ce priveste securitatea internationala si securitatea nationala.

Ce ar trebui sa faca Romania pentru a dezvolta cultura securitatii nationale?

In primul rand sa se pozitioneze constient in realitatea internationala a globalizarii. Chiar sa dezbata, sa se dezvolte si in Romania o cultura a securitatii nationale corelata cu functiile statului, ai actorilor non-statali, ai organizatiilor in lumea aceasta contemporana. Pentru ca daca noi nu ne autodefinim apropo de identitate, atunci ajungem la ceea ce avem acum frecvent. Adica la complexe de inferioritate sau sa ne autovictimizam. Noi intotdeauna suntem victime.

Parca am trai in era cuceririlor otomane. Or nu este asa. Neparticipand si neclarificand tu insuti ca actor statal, ca cetatean lucrul acesta esti la voia intamplarii intr-o etapa in care interdependentele globale organizeaza niste mutatii fantastice, extraordinare in campul relatiilor internationale. Astazi spre exemplu nu numai statele active, care au o filosofie activa in sistemul international, nu pasiva, dar si corporatiile, firmele incearca sa se repozitioneze post criza.

Este o tema de securitate nationala si aceasta. In repozitionarea post-criza poti fi dependent, poti fi in relatie de contagiune cu un grup sau cu un alt stat sau poti fi intr-o situatie in care iti valorifici foarte bine avantajele competitive. Romania din pacate nu este in aceasta ultima pozitie desi mie mi-ar placea sa fie acolo din perspectiva relatiilor internationale. Ar trebui sa eliminam o data complexul acesta al discutiei despre securitatea nationala doar din perspectiva politica sau politicianista.

Din pacate aici avem o traditie nefericita de la perioada dinainte de primul razboi mondial, si apoi explodand pur si simplu in politizarea acestui subiect din perspectiva perioadei comuniste. Acum e nevoie nu neaparat de o inovare, dar e nevoie de o despartire.

Suntem in Uniunea Europeana, suntem in NATO, e nevoie de o transformare a gandirii noastre vizavi de conceptul securitatii nationale. Stiu ca pentru foarte multi este greu, stiu ca foarte multi prefera sa se lege de Penes Curcanul, stiu ca foarte multi au dorinta sa traiasca din niste legende, dar Romania trebuie sa aiba un viitor, iar acest viitor trebuie foarte bine construit. Altminteri, si iarasi este o chestiune de securitate nationala, la un moment dat cetatenii parasesc propriul stat.

Pentru analiza securitatii internationale o problema majora este exact aceasta a fluxurilor imigrationiste. In virtutea drepturilor fundamentale ale omului si a dreptului la libera circulatie, un stat daca nu se pozitioneaza in favoarea cetateanului, acesta pleaca. E o drama care se petrece la nivel de indivizi dar si la nivel de grupuri, comunitati intregi. Noi am avut niste experiente, am avut experienta noi ardelenii la sfarsit de secol XIX, inceputul secolului XX, cand foarte multi romani au plecat in America.

Si acum, dupa ce s-au ridicat vizele dupa 2002, am experimentat o plecare masiva pe campul muncii din Uniunea Europeana. De ce s-a intamplat lucrul acesta acum, datorita faptului ca Romania nu a venit cu relevarea avantajelor competitive pe piata interna europeana. A fost un actor pasiv, a gandit securitatea doar in termeni traditionalisti.

Care este cauza pentru care tratam acest concept doar in termeni traditionalisti, de ce nu putem largi sfera?

Cred ca nu lipsa capacitatii intelectuale, ci mai degraba lipsa discernamantului prioritatilor. La noi politicianismul a dominat piata politica si nu invers. De aceea e nevoie de o transformare totala radicala a sistemului politic la noi. E nevoie ca partidele in sfarsit sa se europenizeze. Au promis pana in 2007 ca o fac, dar au trecut trei ani si jumatate de la aderare si vad o obstinatie a partidelor in a se infunda in fanariotism si nu in europenism. Aceasta ar fi o schimbare obligatorie, absolut necesara. Schimbarea din perspectiva securitatii nationale este obligatorie prin aceea ca acum nu ai de-a face cu atacuri, nu ai de-a face cu conceptia «statul sunt eu», asa a fost si in vremea lui Ludovic al XIV-lea, asa a fost si pe vremea lui Stalin, si pe vremea lui Ceausescu.

Acum statul inseamna cetatean, la plural bineinteles. E nevoie sa trecem o data de la statul doctrinar la statul cetatenesc. Ar fi nevoie de aceasta schimbare. O alta chestiune care ne tine in traditionalism se datoreaza oarecum viziunilor romantice care dateaza din secolul XVIII pana in secolul XX, ca romanii sunt permanent atacati, romanii permanent trebuie sa se apere, romanii sunt victime posibile sau victime desemnate. Acum trebuie sa mergi activ, aratandu-ti avantajele competitive si asta inseamna sa studiem foarte bine fluxurile, traseele, miscarile pietei globale si ale pietei interne europene, nu doar enclav. Viziunea aceasta asupra securitatii internationale la cei mai multi dintre cei care s-au ocupat de acest aspect este o zona enclavizata, ori astazi ai de-a face cu participare chiar si indirecta la fluxurile
interdependentelor globale.

Ce riscam, ce pierdem daca nu reusim nici in zece ani sa trecem de la conceptul traditionalist la cel modern?

In primul rand pierdem pozitionarea noastra in sistemul international care acum se restructureaza. Foarte curand va fi intalnirea de la Toronto G20, care nu face altceva decat redeseneaza sistemul international. Aceasta redesenare care a pornit de la aspectele financiare. Dupa aspectele financiare, urmeaza cele institutionale, de unde vor decurge statele, care vor schimba foarte mult atributele, vor fi statele obligate, si subliniez lucrul acesta, sa tina cont intern de miscarile internationale.

Nu va mai fi o dihotomie asa de pronuntata cum era mai ales in conceptele romanesti intre politica interna si politica externa sau politica internationala. Netinand cont de toate lucrurile acestea, Romania risca periferizarea nucleului care restructureaza sistemul international, risca o autoexcludere de la dezvoltare pentru ca aici este vorba de dezvoltare durabila, inseamna o condamnare a cetatenilor romani la un standard de viata mai scazut in comparatie cu alte zone ale globului. Si de aici decurg foarte multe chestiuni sociale. -  PUŞCAŞ: „TREBUIE SĂ RENUNŢĂM LA A NE CONSIDERA VICTIME" (isi-cluj.ro, PDF).

>> Site-ul Institutului de Studii Internaţionale al Universităţii Babeş-Bolyai