14 iunie 2011

Planul Valev. Ring a bell ?



Planul Valev 


Planul Valev a fost un proiect de organizare economică a țărilor comuniste est-europene, propus în 1964 de economistul sovietic Emil Borisovici Valev. El prevedea specializarea respectivelor economii pe anumite ramuri de producție, României revenindu-i rolul de țară preponderent agricolă. Planul nu a fost adoptat, fiind puternic contestat de România.

Doctrina specializării economice


Iuri Andropov a fost numit, în 1957, șeful aparatului de legătură și control al URSS pentru țările din lagărul comunist subordonat Moscovei[1] [arhivat]. În această calitate, Andropov a organizat o consfătuire a partidelor comuniste și muncitorești cu scopul de a stabili un sistem concret de conducere a lagărului comunist de către URSS (octombrie 1957), apoi a emis, în 1960, doctrina „specializării economice" a statelor din lagărul comunist. La cerința expresă a lui Hrușciov, care nu dorea ca Uniunea Sovietică să fie implicată în mod direct, problema specializării a fost ridicată oficial de către delegația poloneză în timpul Conferinței statelor membre C.A.E.R., desfășurată la Moscova (6-7 iunie 1962)[2] [arhivat]. Tot atunci a fost adoptat documentul intitulat „Principiile fundamentale ale diviziunii internaționale a muncii”, elaborat de economistul sovietic E.B. Valev.

Prin „specializarea între țări în domeniul agriculturii", URSS viza organizarea unui nou tip de repartiție între țările lagărului comunist a producției agricole, dar nu numai, pentru că specializarea agricolă urmărea în plan secundar și specializarea industrială. RDG și Cehoslovacia trebuiau să acopere, împreună cu URSS, nevoile industriale ale celorlalte state, specializându-se în agricultură doar pe produse animaliere, în timp ce țări ca România, Bulgaria sau Ungaria deveneau mari producătoare de cereale, furaje și, secundar, de produse industriale specifice. 

Planul Valev

Pentru a pune în aplicare proiectul unei integrări economice transfrontaliere, între diferite regiuni ale lagărului comunist european, economistul E. B. Valev publică, în nr. 2/1964 din „Analele Universității din Moscova", articolul „Probleme ale dezvoltării economice a raioanelor dunărene din România, Bulgaria și URSS”[3] [arhivat]. Planul a fost apoi publicat și în presa comunistă est-europeană[4] [arhivat].

În privința României, se preconiza alcătuirea unui "complex economic interstatal" în zona Dunării de Jos, care ar fi înglobat sudul URSS (Basarabia și sudul Ucrainei cu o suprafață de 12 000 km2), sud-estul României (100 000 km2) și nordul Bulgariei (38 000 km2), și cu o populație de 12 milioane de locuitori[5] [arhivat]. „Analiza situației actuale – spunea Valev – și a perspectivelor dezvoltării economiei raioanelor dunărene ale României, Bulgariei și Uniunii Sovietice demonstrează existența premiselor obiective pentru formarea în viitor a complexului de producție interstatal al Dunării de Jos specializat în cadrul comunității țărilor socialiste în petro-gazo-chimie și în unele ramuri ale construcției de mașini... în agricultura irigată intensiv profilată pe cereale, legume, viticultură și în ramuri ale industriei alimentare...”.

Bulgaria a acceptat planul Valev, dar în cazul românilor reacția a fost violentă, comuniștii români apreciind că propunerea Moscovei înseamnă practic o dezmembrare a teritoriului național. România a respins planul, prevalându-se de prevederea potrivit căreia hotarârile C.A.E.R. puteau fi luate numai prin unanimitate. Politica de industrializare a României a fost susținută cu vehemență de către delegația sa la C.A.E.R., îndeosebi de Alexandru Bârlădeanu, delegat permanent. Economistul Costin Murgescu publică în revista "Viața economică" un articol prin care respinge planul, iar la plenara C.C al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964 s-a adoptat “Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale”, care însemna o reorientare publică a guvernanților de la București în raport cu Moscova. Documentul exprima poziția României în conflictul chino-sovietic și formula principiile care trebuiau să stea la baza raporturilor dintre partidele comuniste: egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne, dreptul exclusiv al fiecărui partid de a-și rezolva problemele politice și organizatorice. În consecință, Declarația sublinia că nu există și nu poate exista "un partid părinte și cu un partid fiu, partide superioare și partide subordonate".[6] [arhivat]

Costin Murgescu, cel desemnat să răspundă articolului lui Valev, va enunța peste timp opinia că: „Mă văd silit însă, ca economist, nu ca patriot, să recunosc că Valev formulase o teză care se putea susține pe plan economic. Și, de altfel, îmi pare mai actuală ca oricând”.[7] [arhivat]

8 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Involuntar m-am gandit in ultimul timp la subiectul de mai sus pentru ca incepusem sa merg la scoala primara in acea perioada si pentru ca am auzit aceste lucruri de cand eram mica.
Apoi am auzit repetate la nesfarsit cele 3 principii :
1.egalitatea în drepturi, 2.neamestecul în treburile interne,
3. dreptul exclusiv al fiecărui partid de a-și rezolva problemele politice și organizatorice

Era o chestiune de generala , de demnitate nationala .

Las ca acum ne calca toti in picioare

Riddick spunea...

S-a căutat discreditarea acestor concepte după 1990, ca fiind "ceauşiste". Las', că nici comuniştii de atunci nu erau patrioţi autentici, ci erau precum un lup care îşi apără prada de un altul.

Crystal Clear spunea...

"Fraierii" ca mine, chiar cred in asa ceva...

Pataphyl spunea...

Eu eram în liceu pe vremea aia, era mare tămbălău, se băteau to'ar'șii cu lozinca-n piept de numa'numa! Pe urmă cînd a crăpat Dej circulau insistent zvonuri cu iradierea, din astea. Cizmarul a preluat povestea din mers și așa s-a ajuns la vadimeli și povești cu bubuli de "dimensiuni" incontrolabile. Cred că și acuma lupta e în toi... :lol:

Crystal Clear spunea...

De unde rezulta ca lumea citeste !
Au ce comenta ,mai ales cand traiesc in America si fac propaganda ruseasca de federalizare pentru Romania .

Riddick spunea...

...

Anonim spunea...

teza specializarii regionale (sau chiar statale) are avantaje economice nete; partea proasta e ca aceiasi specializare poate fi folosita strategic pentru un interes sau altul, intre regiuni sau state.
dupa cum merg lucrurile in momentul asta, banuiesc ca cei care promoveaza cele doua curente principale de opinie - pro si contra specializare zonala / statala - urmaresc doar interese personale, nu binele public sau national.

Riddick spunea...

Tot piaţa triază. Unde s-a umblat cu reglementări de-astea n-a ieşit bine.

De ex., în URSS, RSS Moldovenească producea vin vrac, pe care îl trimetea cu cisternele la îmbuteliere în alte republici. Nu exista fabrică de sticle (şi nici de borcane, la fel situaţia si la legume şi fructe).

Vinul era stocat în bazine de beton sau inox.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Papahagi, 2011: "Înainte de a fi români, am fost europeni. Și creștini. Ce altceva suntem decât un amestec rasial daco-romano-slavo-cuman? De ce ne temem, așadar, de Statele Unite ale Europei, de parcă am pierde mai mult decât am câștiga? De parcă acquis-ul comunitar nu prevalează deja asupra legislațiilor naționale. Acest proiect nu e nou; el a fost doar diluat pe parcurs. Este proiectul federalist al creștin-democraților care în anii 1940-50 au pus bazele Uniunii Europene. Un proiect abandonat la jumătate de drum: Parlament European, dar nu și guvern federal european. Monedă unică, fără guvernanță financiară unică. Spațiu comun de securitate, fără armată comună. A venit momentul să desăvârşim proiectul gândit de Robert Schuman, Alcide de Gasperi, Konrad Adenauer, Grigore Gafencu și alți politicieni creștin-democrați după cel de-al doilea război mondial."

 

Postări populare: