Tema "necesităţii" Paştelui comun(ist-ecumenist) este relansată

Şi persistenţa cu care se face indică fără niciun dubiu existenţa unei directive exprese pentru implementare cu orice preţ.

Din nou, prin vocea pseudo-patriarhului pârât Bartolomeu din Fanar, apoi asociindu-i-se cunoscutele trompete "neaoşe" antiRomânia. 

"Recomandând" ţinerea... ăăă... plasarea Paştelui în aceeaşi zi cu "fraţii" catolici. Recomandare cu caracter general, nu adresată doar românilor. Şi cum nu cred că aveau în vedere - în mod realist - şi Rusia, în afară de România ţintele principale rămân Grecia şi Serbia (apoi Bulgaria şi restul Estului). Grecia dă semne îngrijorătoare de vulnerabilitate, acolo biserica nu a putut împiedica legiferarea "normalizării depline" a LGBTQ, pentru prima dată într-o ţară majoritar ortodoxă.

Aha! Gata, asta era! Desigur, nu-i decât... o necesitate firească. Care odată satisfăcută, ne va aduce o mare uşurare.

Bănescu, (ex-?)găvărici:

Credința în Învierea lui Hristos și bucuria ei se revarsă ca un val uriaș, mult dincolo de stăvilarul șubred al calendarului.

Chiar azi, 31 martie, cei mai mulți creștini din lume se împărtășesc de bucuria sărbătorii Învierii, rostind:

Hristos a înviat!

Firescul credinței, speranței și dragostei ne îndeamnă pe toți să răspundem fratern:

Adevărat a înviat!

Pe scurt: noi ăştia "mai puţin mulţi" (ortodocşii), să facem bine să scăpăm de vechituri şi de clişee*, apoi să pornim firesc, plini de speranţă, înspre "fraţii noştri" (evident, reiese clar "cine trebuie să facă pasul", nu merg ambii în întâmpinare reciprocă).

* sau "vestigii ieftine", "vederi cu ramă de se pun ele-n casă pe peretele de la Răsărit" ori "racile", cum zicea cândva Toma Caragiu în schiţa Icoane pe sticlă ("chestii de-alea de nu ne mai dezbărăm noi")

Îngrijorător este că la fiecare nouă "campanie" se asociază parcă din ce în ce mai multe voci din B.O.R., prezentate drept "autorizate". Sinodul a ignorat petiţia papahagiană, dar să nu stăm liniştiţi: ea trebuia respinsă explicit.

Atenţie mare. Că mai vor încă multe.

Subversiunea globalistă, ajunsă politică de stat şi uzând de puterea de stat

 "Să nu subestimezi inamicul / să nu-l identifici eronat"

De la un punct încolo (d'ici en avant) "situaţia" nu se poate explica 

decât prin complicitate de masă, fie ea şi "doar" prin pasivitate.

À 52 ans, Vincent Reynouard explique ce que lui ont appris plus de trente années de militantisme en première ligne. En effet, quand on sacrifie sa vie à une cause, et que ce sacrifice vous transforme en paria exilé avec une menace d’extradition permanente, alors on en vient à s’interroger sur cette cause. Surtout si, à vue humaine, elle paraît perdue.

Vincent Reynouard a donc passé ces dernières années à réfléchir: pourquoi, depuis plus de deux siècles, le camp national a-t-il perdu toutes les batailles importantes? À cette question, il a voulu apporter une réponse lucide, même si cela l’obligeait à réviser ses opinions. Il a donc lu dans toutes les directions, observé sans parti pris et médité à tête reposée. 

Creştinismul, la ora adevărurilor incomode şi a pericolelor interne

Creştinismul a fost creat cu "portiţe" şi "linii ideologice" în adormire, gata de activare pentru momentul când un anumit grup necreştin ar urma să preia decisiv controlul "în interiorul cultului". Poate nu chiar de la început "s-a prevăzut totul", dar anomaliile s-au tot aciuit în corpul creştinismului (cea mai stridentă mi se pare "însuşirea în doctrină" a Vechiului Testament, dincolo de limita sa maximă admisibilă: cea de simplă referinţă, şi doar una critică).

Catolicismul şi "biserica" reformată cu toate ramurile ei sectare neoprotestante, au ajuns sub controlul Tribului, după secole şi secole de infiltrare sistematică şi de disimulare. Ultimul Papă-Rege ("Papă de-adevăratelea") a fost Pius IX şi până pe la 1870, după ce armata sa pierduse lupta cu armata masonică a lui Garibaldi. Afacerea a fost ambalată şi livrată publicului drept "lupta pentru reunificarea Italiei". Abia în 1929 s-a reglementat cumva "Problema Romană", prin Tratatul de la [Palatul] Lateran sau "Concordatul de la 1929", când apare "Statul" Cetăţii Vaticanului (0,44 km²).

Biserica ortodoxă, până de curând, părea ferită de aceste "binefaceri".

Trebuie să ne punem întrebări şi să contracarăm "tendinţa". Invazia buruienilor şi a ciupercilor otrăvitoare. Însă este clar: lucrurile nu vor mai rămâne ca până acum, în oricare dintre "variantele finale". 

Poate voi scandaliza, dar merg până la a afirma că de acest creştinism (cel "mutant", care se vrea a fi impus în prezent) ne-am putea foarte bine dispensa. Ca religie, rămânând doar ca reper cultural şi identitar. Şi doar partea sa sănătoasă. Or să apară, desigur, şi lupii în blană de oaie ca să oprească lucrarea, ţipând în gura mare "blasfemie! hulă!"

Nu "chem" la o Reformă, ci la o desburuienire.

How Yahweh Conquered Rome

Christianity and the Big Lie

https://www.unz.com/article/how-yahweh-conquered-rome/

Christian Zionism as a Parasitic Ideology

https://www.unz.com/article/christian-zionism-as-a-parasitic-ideology/

Atacul vizează ortodoxia, nu Patriarhul!

Este mai "digerabil" un atac disimulat ca fiind dat doar asupra popii Ciobotea. Care este "criticat" de duşmanii ortodoxiei pentru ca să pară "de acelaşi fel" (răuvoitoare, interesate) criticile întemeiate pornite din rândurile credincioşilor, şi care îl demască drept agent infiltrat la vârdul B.O.R. Asta, pentru ortodocşii convinşi dar naivi - să-i oprească din "contestarea autorităţii". Pentru naivii "zdruncinaţi în crezul lor", ca să-i îndepărteze şi mai tare de Biserică.

Church Revolution in pictures

Sancta simplicitas

Pâi şi B.O.R. e (demult...) pe telecomandă

Iulian Capsali
 
ÎNTREBĂRI
 
Își asumă Sfântul Sinod comunicatul prin care Cancelaria Sf. Sinod (deci un vicar și câțiva preoți de mir, cu rol de funcționari care pregătesc actele) desființează slujbele de Sf. Maslu în plină epidemie, slujbele din Săptămâna Mare - inclusiv ÎNVIEREA DOMNULUI, cu bătaie pe viitor, deci după Sf. Paști, când sunt reglementate strict condițiile pentru cununii și botezuri?
 
ÎNVIEREA DOMNULUI, repet!
 
Când în istoria Bisericii a fost oprită seva care dă sens eshatologic întregii Creații? 

Are acest drept Cancelaria - ca să ia hotărâri ce opresc total creștinii de la participarea la viața liturgică, decizii care schimbă complet fața Bisericii?
 
Niciodată, în istoria Bisericii, nu s-a întâmplat ca să fie cvasi anulate slujbele, nici sub turci, nici în bolșevism.
 
Cine a învestit o cancelarie cu asemenea responsabilitate? Reiese aceasta din statutul BOR?
 
Dacă nu, cine și cum răspunde?
 
Nu ar trebui ca Sf. Sinod să fie - date fiind implicațiile acestor decizii fără precedent în istoria vieții Bisericii - convocat de urgență?

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=2577603739232431&id=100009484907272

Atacuri tot mai puternice contra Bisericii

Se vorbeşte despre identitatea naţională (apărarea ei), dar nimic despre apărarea uneia dintre componentele sale de bază, credinţa creştin-ortodoxă. Care este atacată sistematic, atât făţiş cât şi insidios, prin aluzii sau prin impunerea de "filtre ale gândirii şi rostirii". Nu zic să fim "toţi ortodocşii" creştini practicanţi "ca baba Rada", dar atacurile ne vizează pe toţi şi nu putem sta indiferenţi. Nici nu putem ignora atacurile invocând falsul alibi al "neutralităţii" şi al "(necesităţii) diversităţii", o comunitate majoritară nu poate fi considerată "anacronică" şi nici "diversitatea" un obiectiv prioritar.

O predică importantă, în care se spune lucrurilor pe nume. Clipul începe trecând direct la pasajul cel mai important, se poate viziona integral aici.

Problema arată așa: nu numai că proiectul UE nu are rădăcini creștine, dar el este fățiș anticreștin

Cotidianul:

Islamul, da, creștinismul, nu

Parlamentul European a finanțat, recent, la Bruxelles, o expoziție intitulată „Islamul este și istoria noastră“. Tema expoziției exprimă un adevăr despre Europa. Dar ce scandal ar ieși dacă P.E. ar finanța o expoziție „Creștinismul este și istoria noastră“?!? N-ar exista niciun neadevăr în titlul unei astfel de expoziții. Dar Uniunea Europeană a ales să susțină altă teză: „Europa nu are rădăcini creștine“ (Pierre Moscovici).

Nu e nicio contradicție între cele două teze, totuși. Teza despre Islam face referire la Europa istorică. Teza despre Creștinism se referă la UE.

Atunci, care e problema? Ea stă, bine ascunsă, în folosirea cu două sensuri a cuvântului Europa: sensul cel mai larg când e vorba despre Islam și sensul cel mai îngust când e vorba de Creștinism. Scoasă din ascunzișul ei, problema arată așa: nu numai că proiectul UE nu are rădăcini creștine, dar el este fățiș anticreștin.