14 aprilie 2024

Tema "necesităţii" Paştelui comun(ist-ecumenist) este relansată

Şi persistenţa cu care se face indică fără niciun dubiu existenţa unei directive exprese pentru implementare cu orice preţ.

Din nou, prin vocea pseudo-patriarhului pârât Bartolomeu din Fanar, apoi asociindu-i-se cunoscutele trompete "neaoşe" antiRomânia. 

"Recomandând" ţinerea... ăăă... plasarea Paştelui în aceeaşi zi cu "fraţii" catolici. Recomandare cu caracter general, nu adresată doar românilor. Şi cum nu cred că aveau în vedere - în mod realist - şi Rusia, în afară de România ţintele principale rămân Grecia şi Serbia (apoi Bulgaria şi restul Estului). Grecia dă semne îngrijorătoare de vulnerabilitate, acolo biserica nu a putut împiedica legiferarea "normalizării depline" a LGBTQ, pentru prima dată într-o ţară majoritar ortodoxă.

Aha! Gata, asta era! Desigur, nu-i decât... o necesitate firească. Care odată satisfăcută, ne va aduce o mare uşurare.

Credința în Învierea lui Hristos și bucuria ei se revarsă ca un val uriaș, mult dincolo de stăvilarul șubred al calendarului.
Chiar azi, 31 martie, cei mai mulți creștini din lume se împărtășesc de bucuria sărbătorii Învierii, rostind:
Hristos a înviat!
Firescul credinței, speranței și dragostei ne îndeamnă pe toți să răspundem fratern:
Adevărat a înviat!

Pe scurt: noi ăştia "mai puţin mulţi" (ortodocşii), să facem bine să scăpăm de vechituri şi de clişee*, apoi să pornim firesc, plini de speranţă, înspre "fraţii noştri" (evident, reiese clar "cine trebuie să facă pasul", nu merg ambii în întâmpinare reciprocă).

* sau "vestigii ieftine", "vederi cu ramă de se pun ele-n casă pe peretele de la Răsărit" ori "racile", cum zicea cândva Toma Caragiu în schiţa Icoane pe sticlă ("chestii de-alea de nu ne mai dezbărăm noi")

Îngrijorător este că la fiecare nouă "campanie" se asociază parcă din ce în ce mai multe voci din B.O.R., prezentate drept "autorizate". Sinodul a ignorat petiţia papahagiană, dar să nu stăm liniştiţi: ea trebuia respinsă explicit.

Atenţie mare. Că mai vor încă multe.


4 comentarii :

Riddick spunea...

"Că mai vor încă multe:"

Catolicizare, regionalizare (preambulul autonomiilor şi apoi al disoluţiei statale prin federalizare şi/sau secesiune), jaf colonial, continuarea dezindustrializării, controlul maselor, "drepturi depline" LGBTQ, moneda euro, privatizarea sănătăţii, desfiinţarea sindicatelor şi de jure, colonizare de populaţii străine (se dau pe furiş sute de mii de cetăţenii RO unora din Israel, vor urma probabil şi alţii din ex-Ucraina şi ex-Repmoldova), mascarada "pluripartitismului monodoctrină", iobăgirea prin transformarea în chiriaşi (mărind taxele, că "sunt prea mulţi proprietari de locuinţe"), masacrarea prin otrăvuri în alimentaţie, medicamente şi mediu, precum şi prin angrenarea în războaie "necesare".

Şi altele...

Gabriel spunea...

Reacția mea inițială a fost de respingere vehementă a ideii mutării Paștelui din motive culturale, nu religioase, că nu sunt practicant decât ocazional și superficial: ce vor ăștia cu tradițiile noastre lipsite de orice încărcătură politică? Cu ce-i încurcă Paștele ortodox?
Apoi l-am auzit pe Papa în mai multe rânduri "fluierând în biserică" cu Ucraina (spre șocul și groaza lui Papahagi). Fără îndoială sub influența situației din America Latină al cărei călău este SUA. Iar catolicii din SUA îl susțin mai mult pe Trump.
Păi ăsta e de o mie de ori mai OK decât lingăii noștri cu bărbi, iar despre Kiril care totuși a pus Crucea în slujba armelor, ce să mai zic.
Așa că nu mă mai agita prea rău ideea. Mai mult, se pare că influența Sudului global în biserica catolică e în creștere, așa încât ăștia care acum vor să ne bage s-ar putea să regrete curând: catolicismul nu mai e ce credeau ei.

Riddick spunea...

La vârf însă, este "capturat". Las' că ce zice Bergoglio ("Papa") azi şi mai rectifică mâine. Până ajunge acolo "feedback-ul" popular...

"Dar cine călăreşte un tigru, să se ţină bine".

Riddick spunea...

Ziceam de "vocile 'autorizate' din B.O.R.". Alde Băneştii, Severvoineştii, Baconschii - ca să numesc doar câţiva din "Laicatul ortodox". Cel antic şi acceptat. Nu uit anul 2007, când la alegerea noului Patriarh au participat masoni notorii din "Laicat" (gen Bălăceanu-Stolnici), în huiduielile (ei, bine, DA:) "roncilor" adunaţi atunci lângă Palatul Patriarhal şi scandând "Fară Masonerie la Patriarhie!", dar asta pentru auto-validare ca "alt-medioţi" şi nu ca demers sincer.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: