Începe haosul organizat în spaţiul dintre Cele Trei Mări?

Patru mări, dacă punem şi Marea Caspică. 

Arţakh, Belarus, Kârgâzstan, în pregătire Repmoldova, ceva mai soft Bulgaria şi două-trei mai nebăgate în seamă dar amintite aici (Slovacia, Cehia, Ungaria). Mă mir că nu şi Polonia - deşi n-ar trebui să mă mir: aia-i bază de-a Licuriciului, i-a prostit pe polaci să devină ţinte fixe. Dintre cei patru vişegrazi, doar Ungaria mai are capacitatea 100%, ceilalţi trei au căpătat diverse grade de handicap.

Hungarian Spectrum este un site ţinut de-o hoaşcă cu afiliere Soros (Eva Balogh), emigrată în America (post-'56) şi lăudată de "naţionalistul" Dorin Suciu (ca vechi hungarist-analist ce se pretinde, dacă "încă n-a aflat" ce-i acolo nu mai e prostie ci altceva). "Spectrum", adică spectru politic, nu ceva "propriu-zis" horror.

Political troubles in Slovakia and the Czech Republic. Is Hungary next?

[...]  Football hooligans gathered in Bratislava to demonstrate against the restrictions. They were joined by like-minded citizens, including members of parliament representing ĽSNS, the far-right party of Marian Kotleba. The demonstration got out of hand, and, at the end, the police managed to disperse the crowd only with water cannons, teargas, and dogs.

As Botond Bőtös, a Hungarian commentator living in Prague, notes in his article for Átlátszó, although the demonstration in Bratislava began with football hooligans, the majority of the demonstrators were working-class people who, due to the restrictions, are jobless and extremely unhappy with the government. Moreover, even  members of the Matovič cabinet were critical of the heavy-handed police action. Six months ago Péter Hunčik predicted that the present Slovak government would last for two years, but by now he believes that the coalition will collapse within the next six months.

„Aliaţii Germaniei în criza din zona euro nu sunt prea numeroşi“

Ziarul Financiar:

A trasat Germania noile graniţe ale Europei?

Merkel şi Hollande au discutat cu liderii Poloniei, Cehiei, Ungariei şi Slovaciei despre o integrare mai strânsă a UE. România nu a fost invitată

Cancelarul german Angela Merkel, în­soţită de preşedintele francez François Hollande, s-a întâlnit ieri la Varşovia cu premierii Poloniei, Un­gariei, Cehiei şi Slovaciei - Gru­pul de la Vişegrad - pentru a discuta despre o integrare mai strânsă a Uniunii Europene. Ro­­mânia şi Bulgaria nu au fost invitate. Aceasta a fost prima dată când liderii Ger­ma­niei şi Franţei, cuplul dominant în deciziile Europei, au participat la discuţiile Grupului de la Vişegrad. 

Reuniunea ar putea reprezenta un semn că Merkel îşi întoarce atenţia spre Est cu planurile de a îmbunătăţi competitivitatea Europei în condiţiile în care Marea Britanie ameninţă tot mai dur cu ieşirea din UE, scrie Bloomberg. Trebuie remarcat însă că Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia sunt principalele pieţe de export din Europa de Est ale Germaniei, iar întâlnirea vine într-un moment în care Berlinul se opune cu hotărâre intrării României în zona de circulaţie liberă Schengen. Statele Grupului de la Vişegrad fac parte din spaţiul Schengen.

„Aliaţii Germaniei în criza din zona euro nu sunt prea numeroşi“, a remarcat Kai-Olaf Lang, analist la Institutul German pentru Afaceri Internaţionale şi de Siguranţă. 

Václav Klaus: "Nu-mi plac încercările stridente de a se crea scenarii alternative ulterioare"

Răspunsul preşedintelui pentru revista slovacă Týždeň privind soarta Cehoslovaciei

Credeţi că dezintegrarea Cehoslovaciei a fost o fatalitate istorică, că statul comun al cehilor și slovacilor ar putea, în anumite circumstanțe, să supraviețuiască?

Nu-mi plac încercările stridente de a se crea scenarii alternative ulterioare. Se fac pentru orice eveniment istoric. Istoria a avut cu siguranță o mulțime de alternative, dar nu asta e interesant. În acest sens nu mi se pare interesant - și mai ales relevant - nu întrebarea dumneavoastră.

Ar putea fi multe cauze, şi nu fatalitatea. Observaţiile mele din prezent asupra tendințelor şi trendurilor istorice îmi spun că divizarea Cehoslovaciei trebuia să se întâmple mai devreme sau mai târziu. În trecut, nu am știut-o atât de clar. Războiul "cratimelor" de la începutul anului 1990 m-a îngrozit, am încercat apoi să țin pasul cu federaţia - să îmi intru în rolul de ministru federal de finanțe (şi în care eram mai furios pe guvernul ceh decât pe cel slovac), creînd astfel ODS-ul slovac [partid], când băteam pieţele orașelor slovace, în campania din primăvara lui 1992 (adică nu căutam confortul de a scrie doar prin diverse ziare și reviste) şi când încă mai eram un pionier al menținerii statului comun.

Astăzi - cu atât mai mult - se poate vedea fragilitatea organizării statului, care a fost înființat în 1918. Slovacia a dat un semnal clar despre ce vrea în anul 1939, chiar și în 1968 a arătat, mai puțin clar (şi am trecut prin aceasta), a fost mai interesată de schimbarea de regim politic, decât de încercarea - în terminologia de astăzi - unei schimbări radicale a sistemului politic și socio-economic. Poporul slovac a fost afectat de ocupația dn 1968, precum și cel din Boemia si Moravia, desigur, știu că nu poate fi pus la îndoială, dar în acest sens este argumentul meu.

Înțeleg și respect în mod deosebit faptul că Slovacia a vrut statul său independent. Niciodată n-am dat vina pe nimeni dintre slovaci şi niciodată nu am criticat. S-a întâmplat și este - în ciuda temerilor inițiale, în special ale intelectualilor şi oamenilor de cultură slovaci stabiliţi la Praga - în mod vizibil, un succes incontestabil. Acest succes îl doresc sincer slovacilor.

P.S. Acum o săptămână, când am fost la Varșovia, am spus la conferinţa de presă că Polonia este pentru mine "cel mai apropiat ţinut". Apoi am primit - meritate, cu siguranță - niște mesaje sms, că poate cea mai apropiată țară este Slovacia. Am replicat că am vorbit despre o țară străină. Slovacia n-o văd ca pe un "străin".

Týždeň [Săptămâna] 43/2012, 22 octombrie 2012

http://www.klaus.cz/clanky/3214

• Václav Klaus - texte traduse

Țările Visegrad: "Nu ne dați la semnat propuneri făcute noaptea, pe grabă"

Cred că visegrazii nu pot conta pe polșevicii lui Tusk și pe "naționaliștii de stânga" ai lui Fico (cel care a băgat Slovacia în eurozonă la 1 ianuarie 2009). Rămân doar Ungaria și Cehia. A doua nu se știe cât timp, la toamnă sunt alegeri parlamentare (parțiale, la senat) iar la anul alegeri prezidențiale.
 

České Noviny / ČTK  (22 iunie 2012) : Țările V4 sunt reticente în a decide cu privire la integrarea în UE - prim-ministrul ceh Nečas

Praga - Statele Visegrad 4 (V4) nu își pot imagina a fi forţate să accepte la viitorul summit UE propunerile pentru aprofundarea integrării europene, elaborate în grabă, "noaptea, târziu", a declarat azi premierul ceh Petr Nečas. 

Nečas a declarat după o întâlnire a prim-miniştrilor statelor V4 (Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi Slovacia), că nu era o idee concretă de integrare aprofundată şi că doar s-a vorbit despre ea, sub forma diverselor speculaţii mass-media.

Nečas a spus că este de neconceput că la reuniunea reprezentanţilor UE statele ar trebui să voteze sau să accepte un angajament politic pe baza "unor documente distribuite pe loc, acolo, sau a unora care au fost aduse cu puțin timp înaintea summitului".

Misiunea PPEismului în Slovacia: aducerea la putere a stângii !

Se confirmă rezultatele alegerilor parlamentare anticipate din Slovacia, despre care am mai scris aici.

Partidul premierului demisionar Iveta Radičová scade de la 15,4 %, în 2010, la 6,1%, și din 28 de parlamentari va rămâne cu 11.

Interesantă este "evoluția" partidului acum majoritar, SMER (socialist). Presa din România îl califica drept extremist sau populist în urmă cu câțiva ani, când era la guvernare (în coaliție). De fapt, este vorba despre un partid europeist, care a dus Slovacia în eurozonă (în 2009), urmând apoi dezastrul previzibil, iar în toamna 2011 a votat mecanismul de stabilitate pentru zona euro, EFSF, premierul "PPE" acceptând șantajul stângii (votul stângii pentru EFSF contra alegeri anticipate). Nici mișcările corecte nu sunt apreciate. Partidul slovac SaS, care s-a opus votării EFSF, declanșând criza guvernamentală, ia doar 7,1% față de 12,1% în 2010.

Ce e de concluzionat aici e că nu te poți baza pe PPEiști, care fac oricând deal-uri cu stânga împotriva interesului național.

AGERPRES:

Alegeri legislative în Slovacia: Stânga deţine o majoritate absolută

Formaţiunea social-democrată Smer-SD a fostului premier Robert Fico, care a câştigat alegerile parlamentare de sâmbătă din Slovacia, va avea o majoritate absolută în Parlament, potrivit rezultatului comunicat de Biroul Naţional de Statistică, după numărarea a 96% din buletinele de vot. Smer-SD a primit aproape 45% din voturi şi va avea 84 de deputaţi din 150 de locuri în Parlament, dacă acest rezultat se confirmă, informează duminică France Presse.

"Esenţialul este că am reuşit cu un program pe care l-am oferit slovacilor, drept alternativă la dreapta", a declarat duminică Fico jurnaliştilor. "Noi suntem pentru consolidarea finanţelor publice, dar nu în detrimentul persoanelor cu venituri reduse", a precizat el. "Programul nostru este clar pro-european. Noi trăim în cadrul UE, suntem pentru protejarea zonei euro şi a euro ca monedă europeană puternică", a adăugat Fico, posibil viitor premier al Slovaciei, ţară membră a zonei euro din 2009.

Conform rezultatului cvasi-definitiv, alte cinci partide vor fi reprezentate în Parlamentul unicameral slovac. Partidul creştin-democrat KDH şi noul partid "Oameni Obişnuiţi" vor avea fiecare 16 deputaţi. Partidul minorităţii maghiare Most-Hid va avea 13, înaintea SDKU-DS al premierului în exerciţiu Iveta Radicova (11), şi partidul Libertate şi Solidaritate SaS (10).

Alegerile de mâine din Slovacia - o analiză German-Foreign-Policy.com

În Slovacia au loc mâine alegeri parlamentare anticipate, ca urmare a acceptării de către premierul "PPE" al Slovaciei, Iveta Radičová, a șantajului stângii "naționaliste" a lui Robert Fico (fostul premier care a dus Slovacia în eurozonă la 1 ianuarie 2009, cu consecințe imediate accentuarea crizei și obligația de a susține o parte din bailouturile UE - circa 700 de milioane de euro). Partidul lui Fico, SMER, este pe primul loc în sondaje, aproape de o majoritate absolută. Partidul lui Radičová are probleme cu trecerea pragului electoral de 5%, după ce în 2010 luase peste 15% din voturi. În scădere - deși nu ar trebui -  este deasemenea SaS, care a votat contra EFSF și a declanșat astfel criza guvernamentală.

Radičová a mimat o vreme opoziția la participarea la bailouturi sau la votarea mecanismului de stabilitate în zona euro, EFSF, dar după ce votul pentru EFSF în parlamentul slovac a eșuat datorită opoziției partidului SaS (din coaliție), a acceptat alegerile anticipate cerute de opoziție și de Fico, în schimbul votului acesteia pentru EFSF, la a doua încercare (așa prevede Constituția, al doilea vot în caz de eșec la primul). Analiza German-Foreign-Policy.com are unele fisuri, dar pe ansamblu reflectă bine situația:

Întoarcerea "populiştilor"

BRATISLAVA / BERLIN  - Alegerile parlamentare din Slovacia, programate înainte de sfârșitul acestei săptămâni, vor duce guvernul de coaliţie liberal-conservator loial Berlinului către o înfrângere dramatică. Chiar și Konrad-Adenauer-Stiftung, apropiată de CDU [partidul lui Merkel] și având simpatii puternice pentru prim-ministrul demisionar, favorit al Berlinului, Iveta Radičová, se așteaptă la o "victorie clară" a predecesorului lui Radičová, Robert Fico. Fico a fost la rândul său atacat puternic în timpul primului său mandat 2006 - 2010, nu numai de organizaţiile care susțin politica externă a Berlinului, dar şi de mass-media germană, asociaţiile profesionale şi organismele oficiale, pentru că a oprit vânzarea întreprinderilor de stat slovace şi a încercat o politică externă independentă. Guvernul Federal i-a refuzat în 2006 chiar şi vizita de curtoazie obişnuită. Observatorii se aşteaptă ca Fico să încerce din nou reducerea dependenţei Bratislavei de Berlin. Noi conflicte între Slovacia şi Republica Federală nu sunt deloc improbabile.

Împotriva propriei voinţe

Alegerile parlamentare din Slovacia ar trebui să aibă loc înaintea acestui sfârșit de săptămână, pentru că în toamna trecută coaliţia de guvernare loială Berlinului, condusă de prim-ministrul Iveta Radičová (SDKU), a pierdut majoritatea din parlament, după o perioadă ceva mai mare de un an. Atunci Berlinul a presat puternic Bratislava să accepte mecanismul de salvare a euro, EFSF. Fostul preşedinte Wulff a exercitat în mod deschis presiuni asupra politicienilor slovaci, care aveau obiecții în privința volumului schimburilor comerciale [1] - Germania, de ani de zile, a fost cel mai mare partener comercial şi, astfel, cel mai influent din Slovacia. În ţară a fost o rezistenţă considerabilă față de EFSF, la votul crucial s-a opus partidul neo-liberal din coaliţie, Sloboda a Solidarita (SaS, "Libertate şi Solidaritate"), votul s-a reluat la insistențele germane, prim-ministrul combinând chestiunea EFSF cu un vot de încredere asupra guvernului. Radičová a recunoscut pentru presă că regretă sprijinul său pentru fondul euro-EFSF. [2]

Celălalt Václav

Începuturile carierei politice a lui Václav Klaus (repostare).

Václav Klaus şi începutul reinstaurării plictiselii

   Nici o îndoială, politica a devenit interesantă odată cu începutul revoluţiei. Colaboratorii şi consilierii preşedintelui călăresc motociclete electrice roz, iar membrii gărzii sale de corp, "gorilele", nu sunt alţii decît cei care-l scuipau cu un an în urmă drept între ochi. Pentru preşedinte, un asemenea amuzament este unul întors pe dos. La nivelul mult mai terestru al Puterii, asta înseamnă discuţii despre moralitate în politică, iminenţa apariţiei unei lumi multi-polarizate, propunerile de desfiinţare imediată a NATO-ului şi a Pactului de la Varşovia, cochetarea cu mitica de-acum "cale a treia", atît în economie, cît şi în politică. Bazîndu-se pe credinţa că în economie, ba şi în politică, sistemele tradiţionale, asigurînd participarea democratică, au eşuat în a face faţă complexităţii realităţilor secolului al 20-lea, "antipolitica" sugerează, de exemplu, neîncrederea în partidele politice de tip tradiţional şi e convinsă de viitorul luminos al mişcărilor politice.

   

   Numai că sub auspiciile noilor idei, tot ce se întîmplă sînt lucruri dintre cele mai vechi. Directorul agenţiei de ştiri ČTK, proprietate de stat deţinînd monopolul informaţiilor, este Petr Uhl, vechi disident, cunoscut pentru convingerile sale troţkiste, în prezent deputat în parlament. Nu constituie, oare, aceasta, o tipică situaţie cunoscută sub numele de "conflict de interese" ? În brava nouă politică de la noi, nu, căci, pe de o parte, dl. Uhl este o persoană fără reproş, iar pe de alta parte, poziţiile ideologice diferite nu mai contează. Era noastră este, deci, una a soluţiilor pragmatice. După opiniile unora, lucrurile merg; după părerea multor altora, nu prea, căci activitatea agenţiei ČTK, condusă de dl. Uhl, se dovedeşte bîntuită de un straşnic spirit partizan.

   La Congresul Forumului Civic, din septembrie trecut, preşedinte a fost ales un outsider: Václav Klaus, ministrul de finanţe al ţării. În timp ce a obţinut mai bine de două treimi din voturile delegaţilor, dl. Klaus a întâmpinat o opoziţie substanţială printre liderii cei mai influenţi ai Forumului. Aceştia au blocat, practic, punerea în practică a programului lansat de Václav Klaus - o clară delimitare de socialismul de orice fel - şi au boicotat ideile d-lui Klaus privind restructurarea Forumului Civic. Asta a făcut ca, în februarie acest an, Forumul Civic să se scindeze în două partide. Václav Klaus ar dori să transforme aripa pe care o conduce într-un partid modern, de dreapta, de tipul Partidului Conservator din Marea Britanie. Cealaltă aripă a Forumului include mai mulţi din membrii guvernului, dar orientarea ei produce o imagine mult mai puţin clară. Declarîndu-te social-democrat - ceea ce în realitate şi este această aripă - nu e tocmai uşor într-o Cehoslovacie post-comunistă.

Havel demystified

False Democracy

A Plea for Justice

J.R. Nyquist, www.JRNyquist.com

   The following is a letter sent from Ross Hedvicek, explaining the true state of human rights in the Czech Republic.  It is addressed to executives of the Central and East European Law Initiative at the American Bar Association.  For those who do not understand what KGB defector Golitsyn meant when he wrote of the false collapse of communism in Central and Eastern Europe, this missive explains the most basic facts.  Americans should not be fooled by superficial reports.  Communism in the former Warsaw Pact countries remains entrenched behind a series of false fronts.  The persecution of dissidents continues. The foreign language text of the letter can be read below (Cesky preklad vyseuvedeneho textu).  -- JRN  [...]

I believe that giving president Havel any award for implementing democratic reforms is nothing but an unfortunate misunderstanding of the facts from his country.

Please give me a few minutes to present you with a different view of this alleged herald of democracy and consider some other information that is probably brand new to you.

President Havel was brought into his position, in then-Czechoslovakia, under unclear circumstances during the last days of 1989 (a few weeks after the so-called Velvet Revolution). He was never elected as president, but was nominated to his presidential position by people he supposedly helped to overthrow and was confirmed in his chair by the Czechoslovakian parliament (consisting, again, exclusively of communists -- and not a single democratically elected deputy) who themselves, after confirming Havel, were summarily dismissed from their posts with fat pensions.

"Sperăm să vedem măcar un singur politician român capabil să-şi rişte cariera politică pentru a apăra interesul naţional" (Cronica Română)

EDITORIAL  Exemplu de verticalitate

Richard Sulik, preşedintele partidului SaS:
"Prefer să fiu un paria pentru Bruxelles
decât să îmi fie ruşine în faţa copiilor mei !"

În timp de criză, integritatea unui politician contează mult mai mult decât orientarea ideologică. Un om de stat dotat cu verticalitate şi integritate morală reuşeşte să facă în aşa fel încât aspectele pozitive ale ideologiei sale să se manifeste la maxim în viaţa omului de rând, în timp ce un şmenar politic aduce numai pagube, indiferent de ideologia declarată. Suntem în continuare convinşi că în România nu există veritabili politicieni de dreapta sau veritabili politicieni de stânga, eşichierul politic fiind populat de traseişti, securişti şi specialişti în teoria şi practica şmenului. O trăsătură fundamentală a politicianului român constă în incapacitatea cronică de a apăra interesul naţional în cadrul Uniunii Europene şi a forurilor internaţionale. Clasa politică din România nu a putut produce un singur exemplu de politician dispus să refuze un favor Europei sau Americii şi în aceste condiţii era şi firesc să ajungem unde am ajuns. România a devenit un model perfect al globalizării asimetrice: companiile străine au primit gratis activele-cheie ale statului român, iar românul de rând a primit la schimb posibilitatea de a pleca în străinătate să muncească, deşi în ultimul timp apar din ce în ce mai multe restricţii pentru românii care doresc să uziteze de accesul “egal şi nediscriminatoriu” la “piaţa integrată a muncii”.
Politicianul român nu a învăţat că, în anumite condiţii, respectarea cu sfinţenie a principiilor contează mai mult decât o victorie politică imediată. În anumite circumstanţe, mişcarea contra curentului generalizat este unica strategie viabilă pe termen lung. Este interesant de observat cum în mai multe ţări europene apar politicieni care încearcă să se detaşeze de “turma politică” pentru că înţeleg că turma se îndreaptă spre prăpastie. În România, clasa politică este definită prin două trăsături omniprezente: dragostea de şpagă şi încrederea oarbă în perspectivele “proiectului euro-atlantic”, ceea ce spune multe atât despre caracterul moral al clasei politice cât şi despre nivelul de inteligenţă al reprezentanţilor acesteia. Atât politicienii cât şi analiştii politici din România încearcă să creeze impresia că o ţară din Europa de Est care a intrat în Uniunea Europeană nu are altă soluţie decât să se conformeze fără ezitare la orice cerinţă a eurocraţilor de Bruxelles, desigur cu excepţia cazurilor când dorinţele funcţionarilor de la Departamentul de Stat de la Washington nu cer contrariul. În realitate, în ţările din Europa de Est există numeroase exemple de politicieni care lucrează în interesul naţional şi nu se sfiesc să se opună cerinţelor bruxelleze, atunci când simt că sunt  lezate interesele ţării pe care o reprezintă. Nu întotdeauna această rezistenţă se soldează cu succes, dar suntem siguri că după dezintegrarea “proiectului european”, anume aceşti politicieni vor deveni lideri naţionali. Cel mai recent exemplu de politician est-european care a dat dovadă de verticalitate considerabilă a fost dat de preşedintele parlamentului slovac Richard Sulik. În ciuda presiunilor colosale din partea Uniunii Europene, partidul lui Richard Sulik a votat împotriva participării Slovaciei la finanţarea Facilităţii Europene pentru Stabilitate Financiară, invocând necesitatea protejării intereselor economice naţionale. Până la urmă, şantajul şi presiunile politice au făcut în aşa fel încât în cadrul unui vot repetat (considerat neconstituţional de mulţi analişti slovaci) restul partidelor din parlamentul slovac să strângă numărul de voturi necesare pentru a ratifica acordul de participare la FESF. Pentru Richard Sulik, un vot împotriva cerinţelor UE a însemnat pierderea postului de preşedinte al parlamentului şi pierderea locului în coaliţia de guvernare, dar suntem absolut convinşi că în cadrul viitoarelor alegeri anticipate, electoratul slovac va răsplăti principialitatea demonstrată de acest politician. Media europeană l-a etichetat drept “naţionalist economic”, iar foştii colegi de coaliţie l-au declarat “nebun anti-european”, deşi Sulik a fost unul dintre arhitecţii miracolului economic care s-a produs în Slovacia în perioada 2002-2006, iar programul său anti-criză a permis ieşirea din recesiune a Slovaciei, care a avut creştere economică de 4% doar în primul trimestru al anului 2011.
Sperăm să vedem măcar un singur politician român capabil să-şi rişte cariera politică pentru a apăra interesul naţional. Poate atunci vom ajunge o putere regională sau măcar vom fi capabili să scăpăm de statutul de colonie economică a capitalului european.

http://cronicaromana.com/2011/10/16/editorial-exemplu-de-verticalitate/

Slovacia a respins adoptarea "mecanismului de stabilitate" (EFSF)

Parlamentul slovac a respins consolidarea Fondului european de stabilitate financiară. Opoziţia vrea alegeri anticipate în schimbul votului
Opoziţia social-democrată slovacă s-a declarat dispusă să susţină consolidarea Fondului european de stabilitate financiară (EFSF), respinsă prin vot în Parlament marţi seară, în schimbul convocării de alegeri anticipate. "SMER-SD este dispus să susţină EFSF în schimbul unui acord pentru alegeri anticipate", a declarat fostul ministru de Finanţe slovac Jan Pocatek. "Dacă negocierile încep imediat, cred că votul ar putea avea loc în cursul acestei săptămâni", a spus el.
Deputaţii slovaci au respins marţi seară consolidarea Fondului, decizia acestora riscând să agraveze criza datoriilor în Uniunea monetară.
"Dintre cei 124 de deputaţi prezenţi, 55 au votat pentru, nouă au votat împotrivă şi 60 nu au votat deloc", a declarat vicepreşedintele Parlamentului, Pavol Hrusovsky.
Pentru aprobarea măsurii, Guvernul avea nevoie de votul unei majorităţi de 76 de deputaţi.
Rezultatul votului ar putea duce la căderea guvernului de centru dreapta condus de Iveta Radicova, care consideră votul de marţi drept moţiune de încredere în Cabinet. - Mediafax 

Slovacii au spus ,,NU" hotărât suplimentării fondului european de urgenţă
Parlamentul slovac a respins suplimentarea Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF), de pe urma căruia au profitat până acum Grecia, Irlanda şi Portugalia. Doar 55 de deputaţi au votat în favoarea extinderii fondului, necesarul de voturi ca proiectul să treacă era de 76. Ministrul de Finanţe de la Bratislava, Ivan Miclos, asigură că Legislativul va da undă verde legii până la sfârşitul săptămânii. - Adevărul

Slovakia votes down eurozone bailout expansion plans 

Slovakia's parliament has voted against measures to bolster the powers of the eurozone bailout fund, seen as vital in combating the bloc's debt crisis. - BBC

Slovacii încep să se trezească după 1000 de zile trăite cu euro în portofel

Vocea Rusiei:

Destinul euro se decide în Slovacia

Declaraţiile ministrului slovac al Finanţelor, Ivan Miklos, privind o posibilă ieşire din Zona euro, au atras atenţia experţilor ruşi. „Slovacia trebuie să renunţe la euro, dacă Banca Centrală Europeană va salva Spania la fel cum salvează Grecia sau Irlanda” („Hospodarske noviny”), consideră ministrul de Finanţe.

De menţionat că dintre cele 17 ţări din Zona euro doar parlamentele din Slovacia, Olanda, Portugalia şi Malta nu aprobă până în prezent extinderea Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF).

Vă prezentăm în continuare interviul acordat pentru „Vocea Rusiei” de analistul slovac Dusan Kern.

Dusan Kern: Slovacii încep „să se trezească” după 1000 de zile trăite cu euro în portofel. Este îngrijorător faptul că în Parlamentul slovac coaliţia de guvernare s-a dezbinat în ce priveşte euro. Există zvonuri că, dacă în ţară va continua orientarea spre valuta europeană, se va pune problema reorganizării Guvernului ori a alegerilor anticipate. La Bratislava vin tot mai multe personalităţi de rang înalt din Uniunea Europeană, care încearcă să convingă că trebuie susţinută reforma FESF, altfel Slovacia va pierde încrederea Marii Europe. Eu cred că totuşi votul din Parlament va fi favorabil adepţilor reformei fondului de stabilitate, deşi nu sunt convins că ajutorarea la nesfârşit a datornicilor este calea optimă de soluţionare a crizei.

Guvernul slovac - şah de la aliaţii din coaliţie în problema celui de-al doilea bailout

Slovacia este cel mai sărac stat din zona euro, în care a intrat la 1 ianuarie 2009. Ca membru "cu drepturi depline", Slovacia a fost invitată să se scobească în portofel de nişte euro pentru fondul de salvare al Greciei şi pentru Mecanismul European de Stabilitate.

Deşi premierul slovac are obiecţii faţă de bailout-uri şi compară MES cu o schemă piramidală, iar preşedintele parlamentului cere întoarcerea la coroana slovacă şi compară UE cu URSS, Slovacia a plătit totuşi porţia sa din bailout, dar a refuzat plata celei pentru MES.

Cam asta ne-ar aştepta şi pe noi, dacă am trece la euro "în 2015", cum vrea toată clica eurocolaboraţionistă din actualul parlament. Atenţie, Slovacia a făcut, la rândul său, tăierile, ori - se vede treaba - nu i-au fost de niciun folos:

Telegraph: Slovakia baulks at joining yet another bailout 

(Slovacia se opune participării la un alt bailout)

Václav Klaus - începuturile carierei politice (1990-1991)

   Am redescoperit un articol din numărul mai-iunie 1991 al revistei Meridian, revistă bilunară (director - Dorin Tudoran, redactor asociat - Vladimir Tismăneanu). Revista a încetat să mai apară după circa 1-2 ani de la primul număr, prin 1992 sau 1993. Articolul are titlul "Václav Klaus şi începutul reinstaurării plictiselii", autor Martin Weiss (atunci, redactorul revistei Respekt), traducerea - Cora Tudoran. 

   Dacă dorim explicaţii în legătură cu evoluţiile diferite ale României şi Cehiei/Cehoslovaciei, trebuie să ne uităm la începuturile partidelor politice, în 1989/1990 şi imediat după aceea. În România au existat trei tendinţe: regruparea stângii (FSN şi partidele-satelit), reapariţia vechilor partide - PNL, PNŢ(CD), PSDR, şi "disidenţii". Cei din urmă (în categorie se include de fapt o parte a intelectualităţii, care se manifesta "apolitic") au început să formeze asociaţii mai mult sau mai putin formale, fundaţii, ONG-uri, în 1991 apărând Alianţa Civică. O formă a "politicilor apolitice", cum le numeşte Václav Klaus. De partide noi, de dreapta, ducem lipsă şi acum, după mai bine de douăzeci de ani. 

  În Cehoslovacia se cam despart apele încă de prin 1990, o bună parte din "casta" disidenţilor dovedindu-se fie stângişti, fie acea "intelectualitate atemporală" (cum o numea Petre Roman în epocă, alături de "dreapta arhaică"). Alegerea unui outsider, Václav Klaus, la conducerea celui mai important partid, Forumul Civic, a marcat evoluţia ulterioară a statului cehoslovac (apoi a celui ceh, după 1993). Apar, în sfârşit, profesioniştii politici şi în rândurile dreptei.

Václav Klaus şi începutul reinstaurării plictiselii

   Nici o îndoială, politica a devenit interesantă odată cu începutul revoluţiei. Colaboratorii şi consilierii preşedintelui călăresc motociclete electrice roz, iar membrii gărzii sale de corp, '"gorilele", nu sunt alţii decît cei care-l scuipau cu un an în urmă drept între ochi. Pentru preşedinte, un asemenea amuzament este unul întors pe dos. La nivelul mult mai terestru al Puterii, asta înseamnă discuţii despre moralitate în politică, iminenţa apariţiei unei lumi multi-polarizate, propunerile de desfiinţare imediată a NATO-ului şi a Pactului de la Varşovia, cochetarea cu mitica de-acum "cale a treia", atît în economie, cît şi în politică. Bazîndu-se pe credinţa că în economie, ba şi în politică, sistemele tradiţionale, asigurînd participarea democratică, au eşuat în a face faţă complexităţii realităţilor secolului al 20-lea, "antipolitica" sugerează, de exemplu, neîncrederea în partidele politice de tip tradiţional şi e convinsă de viitorul luminos al mişcărilor politice.

   

   Numai că sub auspiciile noilor idei, tot ce se întîmplă sînt lucruri dintre cele mai vechi. Directorul agenţiei de ştiri ČTK, proprietate de stat deţinînd monopolul informaţiilor, este Petr Uhl, vechi disident, cunoscut pentru convingerile sale troţkiste, în prezent deputat în parlament. Nu constituie, oare, aceasta, o tipică situaţie cunoscută sub numele de "conflict de interese" ? În brava nouă politică de la noi, nu, căci, pe de o parte, dl. Uhl este o persoană fără reproş, iar pe de alta parte, poziţiile ideologice diferite nu mai contează. Era noastră este, deci, una a soluţiilor pragmatice. După opiniile unora, lucrurile merg; după părerea multor altora, nu prea, căci activitatea agenţiei ČTK, condusă de dl. Uhl, se dovedeşte bîntuită de un straşnic spirit partizan.

   La Congresul Forumului Civic, din septembrie trecut, preşedinte a fost ales un outsider: Václav Klaus, ministrul de finanţe al ţării. În timp ce a obţinut mai bine de două treimi din voturile delegaţilor, dl. Klaus a întâmpinat o opoziţie substanţială printre liderii cei mai influenţi ai Forumului. Aceştia au blocat, practic, punerea în practică a programului lansat de Václav Klaus - o clară delimitare de socialismul de orice fel - şi au boicotat ideile d-lui Klaus privind restructurarea Forumului Civic. Asta a făcut ca, în februarie acest an, Forumul Civic să se scindeze în două partide. Václav Klaus ar dori să transforme aripa pe care o conduce într-un partid modern, de dreapta, de tipul Partidului Conservator din Marea Britanie. Cealaltă aripă a Forumului include mai mulţi din membrii guvernului, dar orientarea ei produce o imagine mult mai puţin clară. Declarîndu-te social-democrat - ceea ce în realitate şi este această aripă - nu e tocmai uşor într-o Cehoslovacie post-comunistă.

Premierul slovac, Iveta Radičová: "Mecanismul financiar european de salvare seamănă cu o schemă piramidală"

Slovacia (cel mai sărac stat din zona euro - a aderat la 1 ianuarie 2009) se găseşte în situaţia de a participa la acoperirea datoriilor altor state din eurozonă.


Sistemul de salvare financiară al UE seamănă cu o schemă piramidală: premierul slovac

(Bratislava) - Mecanismul financiar european de salvare şi stabilitate activat de către Irlanda în această săptămână seamănă cu o schemă piramidală, mai degrabă decât să fie o soluţie pe termen lung, a declarat miercuri prim-ministrul slovac Iveta Radičová.

"Este aproape un sistem similar cu o schemă piramidală, iar momentul va veni atunci când întregul sistem se va prăbuşi ca un castel din cărţi de joc", a spus Radičová jurnaliştilor.

Duminică, Slovacia a convenit să sprijine planul de salvare pentru Irlanda al Uniunii Europene şi al Fondului Monetar Internaţional, prin care statul din zona euro aflat în dificultate poate primi credite în valoare de aproximativ 85 miliarde de euro (114 miliarde de dolari).

La inceputul acestui an, Slovacia a fost singurul stat din UE care s-a opus unui plan de salvare de 110 miliarde de euro pentru un alt membru al zonei euro, Grecia.

"Când am discutat despre Grecia, am spus că bailout-ul nu a fost un împrumut, ci un dar. Nu simt nicio satisfacţie acum în a reaminti: "V-am spus acest lucru", a declarat Radičová .

"Nu pot exclude faptul că vom discuta în curând şi despre alte ţări. Şi trebuie să subliniez faptul că Portugalia şi Spania sunt vase comunicante", a adăugat ea, folosind un termen ştiinţific pentru un sistem prin care lichidele se răspândesc uniform.

Slovacia, care a aderat la UE în 2004 şi la zona euro în 2009, a făcut presiuni pentru participarea sectorului privat în mecanismul de salvare, spunând că contribuabilii nu ar trebui să suporte toate costurile.

"Băncile nu ar trebui să fie motivate să continue creditările şi să apeleze la mecanismul de salvare al UE atunci când apar probleme", a declarat Radičová.

"UE a susţinut un sistem care este un cerc vicios. Atâta timp cât există un sistem de salvare, băncile nu au niciun motiv să îşi schimbe comportamentul", a adăugat ea.

http://www.eubusiness.com/news-eu/finance-economy.76m


>> Buturuga slovacă

Buturuga slovacă

În urma recentelor alegeri generale, în Slovacia a ajuns la putere o coaliţie de centru-dreapta, condusă de premierul Iveta Radicova.

Slovacia a intrat în zona euro la 1 ianuarie 2009, iar fostul guvern socialist se angajase să participe atât la planul de susţinere a monedei euro, cât si la fondul de ajutorare a Greciei, ceea ce ar însemna o contribuţie din partea Slovaciei de circa 800 milioane de euro.

Premierul Radicova a avut discuţii tensionate cu Comisia Europeană privitoare la această contribuţie.

Ieri, într-un interviu pentru The Wall Street Journal, Radicova a declarat că statele prea îndatorate ar trebui forţate să intre în faliment, şi nu ajutorate.

Deasemenea, ea a mai declarat că aşa-zisul fond pentru stabilitate, destinat ţărilor care ar intra în dificultăţi financiare, ar crea mai multe probleme decât ar putea rezolva.

Radicova declara în interviu: "guvernele au nevoie de o cultură a responsabilităţii" care să asigure "existenţa monedei euro în viitor".

Slovacia a refuzat să participe la fondul de 110 miliarde de euro pentru Grecia (singura dintre cele 16 state cu moneda euro), si a acceptat cu foarte mare reticenţă să participe la fondul de stabilitate de 750 de miliarde de euro.

Radicova a spus că UE trebuie să îşi revizuiască instituţiile sale, inclusiv agenţia sa de statistică şi organismele de supraveghere a pieţei, astfel încât să poată preveni crize precum cea care a cuprins Grecia. Ea a spus că autorităţile europene şi agenţiile de rating care nu au reuşit să monitorizeze în mod corect situaţia din Grecia, şi băncile care nu respecta regulile corespunzătoare de gestionare a riscurilor, au o mare parte a responsabilităţii pentru situaţia din Grecia.