"Afacerea Djokovici" are rădăcini mai adânci

(Ђоковић / Đoković)

Iese foarte prost aici scârba aia de Vučić. Preşedintele Serbiei şi şperaclul globaliştilor către resursele ţării (şi nu numai...). Şi care se agită doar de circumstanţă, atitudini mai serioase având doar unii la parlament.

Discutabilă, totuşi, strategia australiană de "favorizare" a exploatării de litiu din Serbia (prin multinaţionala Rio Tinto) recurgând la strâmbe care în cele din urmă se repercutează asupra pionului lor principal Vučić, care tocmai făcuse declaraţii favorabile exploatării miniere contestate. Asta după ce mimase că s-ar opune deschiderii ei. Doar încă un indiciu lângă multe altele care-l indică drept trădător. În acest caz, trădare prin susţinerea intereselor oligarhilor externi (în principal) şi interni (în subsidiar). La fel ca şi în cazurile Nazarbaev din Kazahstan şi Iliescu-Năstase din România, vechea poziţie din vechiul sistem (alături, cândva, de Milošević) nu constituie un impediment pentru globalişti sau "o garanţie" pentru cetăţeni că "nu vor fi vânduţi", ci este chiar valorificarea conservei plasate din timp la vârf. Litiul este material strategic, indispensabil pentru baterii şi acumulatori.

"Şi... Djokovici?" Sârb, personalitate conservatoare, ortodox, anti-vaxxer - niciuna dintre cele patru calităţi nu-s pe placul Ocultei.

 

Îîîî, cum ar fi putut lipsi adormiţii? (deocamdată sensul este de "căscaţi", superficiali, nu de intraţi/ieşiţi în/din adormire)

Preluare Sputnik de la blogul lui Daniel Tomozei (China Radio International, redacţia în limba română) - "Jurnalist: liderii români să ia lecții de la președintele Serbiei cum îl apără pe Djokovic". Mai-recentul colaborator Sputnik, semnatarul articolului, pune accentul pe Vučić deşi Daniel Tomozei s-a referit la el doar pe finalul articolului propriu, după reacţiile MAE din Serbia. De fapt, titlul său este chiar aşa: MAE Serbia: „Djokovic a fost ademenit să călătorească în Australia pentru a fi umilit”!

 

Femeie gravidă, ridicată din casă pentru postări anti-minciuna COVID. În Australia.

- Sunteţi arestată pentru incitare.

Trebuie pedepsite şi slugile care comit abuzul, nu doar comanditarii, fie ei în funcţii publice ori în umbra Ocultei. Niţică răbdare...

freedom_faction

Mother Arrested Over Anti-Lockdown FedBook Post

Thoughts?

This morning in #Ballarat, #Victoria all the way in #Australia, a mother was arrested for allegedly “incitement” for sharing a Facebook post about anti-lockdown protests taking place. The mother, Zoe Lee, was taken into custody an hour before her ultrasound appointment. Officers confiscated all of the phones and devices from the home. The footage you are watching is only made available because it was streamed to Facebook Live.

https://www.instagram.com/p/CEoysQ6gRhS/

• Sacha Stone - Mesage to all Australians

Trezirea!

• Sacha Stone, Awake Homo Sapiens

"Sunteţi deja sub influenţa substanţelor toxice ce ne sunt administrate prin alimentaţie."

"Australia":

Yet despite all of this information being available to anyone capable of using a search engine almost every country has been plunged into a dystopian nightmare where freedoms taken for granted only a few months ago have been summarily withdrawn. The Premier of Victoria State in Australia gloats at how cops have smashed the windows of cars and dragged non-conforming citizens out onto the street. The economic and social damage has been incalculable and unprecedented, even, arguably, in war time. And now, just as deaths are falling TPTB* are limbering up to impose an even more draconian regime.

So my question to you is this: How are they getting away with it? Why are the voices calling out the scam been so few, even from those whose livelihoods are being destroyed before their eyes? (We can rule out anything from the whores in politics and media of course).

* The Powers That Be ("Oculta", "Stăpânirea", centrul real de putere)

Fără surse proprii de gaze, statele est-europene pregătesc conducte pe hârtie şi cer României să pregătească exportul de gaze din Marea Neagră

Ziarul Financiar:

Marea Neagră este deocamdată cea mai concretă sursă alternativă de gaze naturale pentru Europa, iar România trebuie să-şi joace bine cărţile pentru a profita cât mai mult de potenţialul de viitor exportator. Celelalte state din centrul şi sudul Europei nu pot decât să pună pe hârtie propuneri de conducte prin care speră să evite cât mai mult Rusia.

Descoperirea, în 2012, a unei pungi de gaze cu o cantitate de 42 până la 84 miliarde de metri cubi în largul coastei româneşti a fost pentru periferia europeană primul semnal că o alternativă la Gazprom ar putea veni chiar dinăuntrul Uniunii Europene, nu de la mii de kilometri, din regiunea caspică. Anunţul făcut la acea vreme de OMV Petrom şi ExxonMobil a îndemnat şi alţi operatori să vină la Marea Neagră, dar România este în prezent statul cu cele mai avansate lucrări de explorare.

„Nu au mai apărut informaţii noi de la anunţul rezultatelor sondei Domino-1, însă faptul că lucrările de explorare continuă şi în prezent demonstrează încrederea operatorilor, ceea ce este o veste bună. Dacă şi rezultatele ulterioare sunt pozitive, şi în funcţie de dimensiunea zăcământului, există potenţialul ca România să poată exporta gaz“, a spus Farrukh Khan, partener la Deloitte România, într-o conferinţă la Viena pe tema pieţei europene a gazelor naturale.

Farrukh Khan a subliniat că liberalizarea pieţei gazelor şi dez­voltarea infrastructurii de transport sunt foarte importante, însă România are nevoie şi să întărească capa­citatea instituţională a reglemen­tatorilor, adică Agenţia pentru Resurse Minerale şi Ministerul Mediului.

„Va fi nevoie şi de un cadru legal şi fiscal pentru Marea Neagră, dar la fel de importantă va fi şi dezvoltarea legislaţiei de mediu pentru Marea Neagră, cât şi agrearea unui cadru comun (între ţările vecine – n. red.) pentru situaţii de ur­genţă“, a adăugat specialistul de la Deloitte.

Politica gazului împarte Europa

Demascarea Agendei 21, a Clubului de la Roma şi a propagandei ecologiste

Ann Bressington Exposes Agenda 21, Club of Rome, Sustainable Development, at the Lord Monckton Launch, 2 Feb 2013 at the Adelaide Convention Centre. (versiunea integrală - aici)

• The Green Agenda

Václav Klaus: Unele mituri despre euro persistă

Některé mýty o euru přetrvávají

În timpul zborului de înapoiere, infinit de lung, de la Brisbane, Australia - via Dubai - la Praga, am citit ziare şi reviste pe care nu le-aş fi văzut, altfel. Unele lucruri au fost interesante. Mi-au atras atenţia două articole despre problemele din zona euro, de la doi autori, pe care - poate nu întâmplător - îi cunosc.

Primul dintre acestea a fost textul lui Barry Eichengreen (profesor de economie la Universitatea Berkeley, din California), care a fost publicat în 29 iulie, în The Australian Financial Review. Prof. Eichengreen este după calitatea şi numărul de articole, un economist prolific, el nu se deplasează spre înălţimile teoriei economice, ci doar în domeniul economiei aplicate, la un nivel teoretic calitativ. Şi scrie frecvent despre moneda euro. Păstrează o distanţă critică, după cum se cuvine unui profesor universitar (şi care este din America, nu din Europa), dar de fapt opiniile sale sunt aproape de [cele ale lui] Robert Mundell şi de lunga lui pledoarie privind efectele în principal pozitive ale unei monede comune europene.

Citind articolul său apărut la sfârşitul lunii iulie 2011, şi intitulat "One-way euro" (probabil a vrut să spună euro cu sens unic), l-am considerat dincolo de puterea mea de înţelegere. Începe cu o propoziţie, "Cu beneficiul 'minţii de pe urmă', este uşor să spui că saltul Europei către uniunea monetară a fost o greşeală". Este "avantajul" din prezent. Nu pot accepta, pentru că erau mulţi economişti, printre care m-am numărat şi eu, care au susţinut că e o greşeală, au spus-o cu mult înainte de apariţia monedei euro, încă de la începutul anilor '90. A susţine acum că a fost o greşeală "să se construiască o monedă comună în casa fără fundaţie a Europei (chiar spune "casa" - VK)", şi a o spune în contradicţie cu zecile de discursuri şi de articole [proprii] pe acest subiect, apărute cu mulţi ani înainte, este lipsit de temei şi de neiertat. A spune acum că "Europa a dobândit monede strălucitoare şi bancnote de bun gust, dar nu şi alte elemente care să facă operaţională uniunea monetară", este după o mare întârziere.

Václav Klaus: Ameninţări la adresa libertăţii în secolul 21

Threats to Freedom in the 21st Century: Perth Speech

Multe mulţumiri pentru că îmi oferiţi posibilitatea de a fi astăzi aici. În Perth şi în Australia de Vest sunt pentru prima dată, dar aceasta este deja a treia vizită a mea în ţara dumneavoastră.

Prima mea vizită a avut loc în 1991, la scurt timp după căderea comunismului. Discursurile pe care le-am ţinut aici la acel moment au fost dedicate atât experienţei foarte deprimante a vieţii noastre sub vechiul regim, cât şi eforturilor noastre - care erau deja în curs - de a crea un viitor mai bun. Un subiect pe care am încercat să îl explic atunci merită, probabil, să fie menţionat. Am pierdut foarte mult în timpul perioadei comuniste, dar cel puţin unii dintre noi au învăţat ceva, deasemenea. Datorită deceniilor de comunism, libertatea nu este pentru noi ceva ce vine de la sine, ceva de la sine înţeles, ceva ce aşteptăm să obţinem ca un cadou gratuit atunci când ne naştem. Am înţeles că pentru libertate trebuie luptat. Această experienţă a noastră este, probabil, motivul pentru care mi s-a cerut să vorbesc despre "Ameninţări la adresa libertăţii în secolul 21", aici, astăzi.

A doua vizită a mea în ţara dumneavoastră, după zece ani, a fost în anul 2001. La acea vreme, am fost în măsură să anunţ cu mândrie că nu numai comunismul, ci, deasemenea, procesul tranziţiei radicale de la comunism la o societate liberă şi la economia de piaţă a fost deja încheiat. Am devenit o ţară europeană normală care bătea la porţile Uniunii Europene. În trecutul nostru comunist, am considerat UE un simbol al democraţiei şi apartenenţa noastră acolo ca fiind singura variantă. Aşa cum unii dintre dumneavoastră probabil ştiţi, am devenit un stat membru în 2004. Este timpul să spunem că, spre marele meu regret, am subestimat tendinţele supranaţionale birocratice care erau deja prezente în UE la acel moment.
 
Cea de-a treia vizită a mea, din nou după zece ani, are loc într-o eră provocatoare:

- există o criză de netăgăduit a întregului concept al integrării europene (cel mai vizibil "vârf al aisbergului" este criza datoriilor zonei euro);

- în special în Europa, trăim anii unei recuperări foarte neimpresionante, care urmează după o criză financiară şi economică neaşteptat de profundă. Această criză a fost cauzată de o serie de eşecuri guvernamentale bine-ştiute. Nu a fost un eşec al pieţei, după cum pretinde argumentul la modă în aceste zile în cercurile de stânga;

- asistăm la o creştere economică evidentă, extrem de rapidă, a ţărilor aşa-numite BRIC (şi a vecinilor lor), precum şi la din ce în ce mai activa lor participare şi influenţă în evenimentele din lume;

- ne confruntăm cu o isterie în masă la nivel mondial în legătură cu propaganda total iraţională a încălzirii globale;

- nu înregistrăm succese în blocarea încercărilor de eliminare a democraţiei tradiţionale (care este legată direct de instituţia statului) şi de înlocuire a acesteia cu guvernarea globală organizată de către experţi şi intelectuali publici desemnaţi, fără nicio responsabilitate democratică;

- critica noastră asupra tuturor acestor chestiuni este redusă la tăcere prin impunerea agresivă a tiraniei corectitudinii politice, care nu este nimic altceva decât un termen impropriu pentru ipocrizia având gir oficial.